Astăzi m-am scăldat în rouă

am împletit fire de sânziene într-o coroniță și am aruncat-o peste o casă, ca în copilărie;

acum, firește nu s-a mai oprit, nu s-a mai agățat nicăieri, de nimic, dar eu stiu că există TINREȚE  fără BĂTRÎNEȚE și VIAȚA fără de Moarte

am deschis cartea lui Mircea Eliade si am citit

Citesc....

 

— Nu înţeleg…

 

— Uite, s-ar fi întâmplat aşa, o întrerupse el; ne-am fi plimbat în pădure, ne-am fi tot plimbat, şi când ne-am fi  întors n-am mai fi găsit nici urmă de maşină. Pur şi simplu ar fi dispărut. Exact la miezul nopţii, ar fi dispărut…(…)

 — Ar fi furat-o cineva? întrebase ea cu o neînţeleasă timiditate.

 — Nu înţeleg nimic, spusese ea. Explică-mi, te rog, şi mie. Nu înţeleg… Ştefan îşi băgă paşaportul în buzunar,

 apoi izbucni pe neaşteptate în râs.

 Dar nu mai era râsul acela tineresc pe care-l cunoştea Ileana şi care-i lumina atât de neînţeles figura; râdea,

 acum, aşa cum râd unii oameni când sunt singuri, confidenţial şi strident, totodată, şi puţin ridicol.

 — îmi pare rău că n-am ţinut socoteala, vorbi el. Ar fi trebuit să notez de câte ori pe an sunt confundat cu acest

 mare om şi, mai ales, în ce împrejurări. Mai ales asta: în ce împrejurări, repetă rostind rar cuvintele. Şi ar fi trebuit, de asemenea, să notez reacţiile diferitelor persoane care-mi fac cinstea să se apropie de mine luându-mă drept Marele Om; uneori, o teribilă deziluzie, alteori neîncredere, suspiciune; alteori, chiar, o nestăpânită pornire de furie: Cum, domnule, dumneata, un simplu civil, îţi permiţi să treci în faţa ochilor noştri drept Marele Om?! îţi permiţi să ne faci farsa asta tocmai nouă, care nu privim decât la Oameni Mari?!

(…)

Ileana îl asculta derutată.

 — Nu ştiu ce să cred, spuse. S-ar putea să ai dreptate. Dar s-ar putea, iarăşi, să mă amăgeşti. în fond,  (…) Parcă te-ai fi aşteptat să fii descoperit, şi ţi-ai fi pregătit mai dinainte răspunsurile…

 Ştefan ridică din umeri, cu un gest resemnat.

 — Imi dau prea bine seama cât de mult te costă că nu sunt El, Marele Om, spuse. Te înţeleg: e atât de agreabil să stai la masă cu o vedetă, să te privească toată lumea dimprejur, să te invidieze…

 — Dar, în fond, ce ai cu el? îl întrerupse Ileana.

 — Semănăm foarte mult, spuse Ştefan cu un ton oarecare. Suntem tot timpul confundaţi unul cu altul… 

–-

poate alege oricine un fragment mai potrivit

 BUCURAȚI-VĂ DE FRUMUSETEA SÂNZIENELOR !

Reclame