their story for this year? ––For ever!!!

 

and came cordial, not poison!

 

 

 

 

ion-barbu-1-martie

 

 

What’s is a name? That which we call a rose

by any ** other name would smell as sweet!

––––––––––-

and I know well, Sir, that words pay not debts

MEA CULPA!

 

””””””””””””””””!

** corecție pentru care îi mulțumesc prietenei Mél@nie.

 

 

as you like it… ahora y para siempre

 

 

           Sunt creștin botezat(ă) ortodox și îmi păstrez interesul, curiozitatea și respectul față de celelalte religii; aș vrea să cred, însă, că locul de unde tocmai m-am întors și unde  mă voi întoarce nu chiar de bună voie cît mai curînd, acela unde, am învățat cam prea devreme – cu o plăcere ce părea atunci a fascinație, că pierzînd ce trece de la sine, trebuie să mă înalț ”spre cele ce-n veci nu trec, cînd trec în țări divine” (PURGATORIUL- Dante, trad G Buznea)
Acolo am înțeles să vorbesc mai puțin despre despărțiri și despre plecări definitive, să gîndesc altfel despre ele, așa că nu voi căuta urmele sîngelui pe zăpadă înbtr-o toamnă a patriarhului, nici într-o clipă, nici într-un veac, nici într-un mileniu de singurătate…
Acolo, într-o zi de miercuri, 23, ce s- a nimerit a fi în Săptămîna Luminată, mi-am amintit că 450 de ani pentru unii este prea un număr ce pentru unii pare prea mic, pentru alții, prea lung, iar pentru cei care cunosc un anume secret, este o eternitate;
un secret? care secret? – iată:

Oleg Shupliak- Shakespeare

 

Oleg Shupliak- Shakespeare

                                                                                                      

Doubt thou, the stars are fire,
Doubt, that the sun doth move,
Doubt truth to be a liar,
But never doubt I love.

(Hamlet, II, 2)

Tu poți să te-ndoiești de soare
De focul ce străluce-n stea,
De legile nemuritoare
Dar nu și de iubirea mea

(trad Ion Frunzetti)

To be wise and ove exceeds man’s might; that dwells with gods above
(Troilus și Cresida,III, 2 )

A fi-nțelept și a iubi e mai presus de oameni; doar zeii pot aceasta, sus

 

  O revistă răsfoită online ( m-am obișnuit cu abonamente plătite pe care Poșta Română le  ignoră) m-a obligat într-o zi de Duminică să iau ncaietele și dicționarul pentru a înțelege o limbă pe care am înceut cu puțin timp în urmă să o învăț singură

100 de ani? sau o clipă sunt ”eternitatea noastră fagilă”, pentru că dincolo de iubire

 

 

 

toate ne ameninţă:

timpul care împarte pe viu,

precum macetele vipera,

pe cel care-am fost de cel ce voi fi,

conştiinţa şi transparenţa străbătută,

ochii, orbiţi de lumină,

numele noastre ce se înalţă între tu şi eu,

aidoma unor pustiuri neînvinse de vreo trompetă

nici visul cu imaginile răzbite,

nici delirul cu spuma-i profetică,

nici iubirea cu dinţi şi cu unghii,

nici ele nu ne ajung.

dincolo de noi,

la frontierele lui a fi şi a se afla,

ne cheamă o viaţă mai blîndă.

*

  ascultă-mă cum ascultăm ploaia, 

 

          anii trec, clipele revin, 

 

          auzi paşii din camera vecină? 

 

          nici aici, nici acolo: ascultă-i 

 

          într-un alt timp care este clipa asta, 

 

          ascultă paşii timpului 

 

          inventator de locuri fără greutate sau spaţiu

 

-versuri de Octavio Paz-

și în timp ce tastez privesc fereastra cu pagina princială a blogului, văd antetul și mă încumet să cred și eu că cineva ”înalţă flacăra roşie a erotismului, iar aceasta, la rândul ei, susţine şi înalţă altă flacără, albastră şi tremurătoare – cea a dragostei. Erotism şi dragoste – dubla flacără a vieţii.”

și înțeleg că nu am nevoie, nu avem nevoie nevoie de scrisori de acreditare

 

 Octavio Paz

 

porque

 

 

hilo conductor y transformador de la corriente poética, crea: una obra.

 

y

 

u poema es una obra. La poesía se plariza, se congrega y aísla en un producto humano: cuadro, canción, etc.

 

 

O Zi pe Scîndura Vieții

Mesaj de Ziua Mondială a Teatrului 2011

Anul acesta vom sărbători majoratul Festivalului Intenaţional de Teatru de la Sibiu. El devine astfel cetăţean cu drepturi depline pe tărâmul artelor spectacolului din România şi din lume, precum tânărul care votează pentru prima dată, aşteptând să fie conectat, direct şi irevocabil, la emoţie şi frumos! Primele trei ediţii ale FITS au fost dezvoltate în jurul Zilei Mondiale a Teatrului, ziua de 27 martie. Am încercat astfel să alăturăm construcţia cu sărbătoarea, omagiind Emoţia şi Creaţia.

Este fascinant să vezi astăzi, când FITS aniversează libertatea şi responsabilitatea vârstei independente, sutele de tineri, studenţi, voluntari, artişti şi manageri care vor să sărbătorească într-un maraton special de 25 de ore, Ziua Mondială a Teatrului.

În acelaşi timp, faptul că spectatorii au umplut până la refuz toate spaţiile în care Teatrul Naţional „Radu Stanca” a prezentat spectacole în ultima stagiune demonstrează valoarea producțiilor pe care le aducem în faţa publicului, dar şi iubirea cu care suntem înconjuraţi.

La ceas aniversar, mulţumim tuturor celor care ne susţin: publicului pentru căldura manifestată, presei pentru promovare şi prietenie, şi familiilor noastre pentru tot ce ne dăruiesc. Constantin Chiriac, Director General TNRS/FITSM

în urmă cu cîteva săptămîni l-am auzit pe Alexa Visarion spunînd într-un interviu (sper ca memoria să nu mă păcălească…) cum că teatrul nu se poate imagina, că nu există în afara celor doi mari care l-au creat: Shakespeare și Cehov.

Da, dar îndrăznesc să cred că este și există cu mult și prin mulți și multe și pe lîngă cei doi mari. Desigur, fiecare are preferințele sale – iar ”faptul” sau ”ideea” că dreagostea mea pentru teatrul/opera scrisă(e) de către cei doi  este copleșioare, se înțelege uysor din ceea ce am scris pe blog pînă acum;  al treilea pentru mine este Tennessee Williams; iar din dramaturgia națională – Horia Lovinescu.

Într-o astfel de Zi, în care unii  dintre noi –destui, îmi place să cred- simțim că putem fi și noi cîteva ore în Arcadia, rămînînd cu o fărîmă de bucurie – ceea ce nu este puțin în astfel de vremuri…-, într-o asemenea zi ai parte și de surprize mai puțin plăcute; cu toată înreligența împrumutată, dobîndită, cultivată/întreținută și cu înteraga sa ”dotare” internetul își arată ”scăpările”: am căutat, în mare grabă, recunosc, înregistrări cu piesele lui H Lovinescu și T Williams, dar, din păcate, nu am găsit dewcît o înregistrare audio și secvențele de mai jos .Poate că anul viitor se vor găsi mai mult(e) preluate din arhiva TVR și nu numai…  (de exemplu acel Orfeu în infern regizat și înterpretat de Adrian Pintea la Teatrul Româno-American)

și sper ca cei care nu pot vedea acum nici un minut, să se poată bucura de cîteva din  cele “25 de ore de teatru non – stop”, așa cum și-au propus un grup de tineri, pentru a ‚marca’ această sărbătoare a teatrului.

(este o sărbătoare frumoasă, o zi prea aglomerată pentru a-mi ”explica”mie insămi de ce nu am ales secvente de pe net cu sau din piesele jucate sau ecranizate de T Williams, sau de ce nu am pomenit nimic în aceste zile de Elizabeth Taylor)

Cel care ne-a lăsat un tramvai numit dorintă pentru a putea visa mereu la dulcea pasăre a tinereții, scria undeva că viața este o întrebare fără răspuns, dar să credem în demnitate și în importanța întrebării.

”din tot ce dărui, tot mai mult am încă și amîndouă’s fără de hotare… ”

   Încă mai păstrez obiceiul de a privi un anume  calendar….

 Astăzi, cu întîrziere, dar am reușit să arunc o privire și am văzut/ găsit


Prima prezentare a piesei „Romeo şi Julieta”

1595

 (Poster de publicitate 1599)

    Despre  dragostea celor doi tineri din Verona, povestită de către Shakespeare, ‘inspirat’ – după cum se spune- dintr-o poveste scrisă de   Masuccio Salerno,  s-au scris atîtea, de-a lungul vremurilor, încît mie îmi este greu să mai adaug ceva

 

  și îmi este greu să aleg o secvență dintr-un film sau dintr-o reprezentație pe scenă,  fie teatru, operă sau balet

 

    și totuși …

 

 

  tu poți să te-ndoiești de soare

  de  focul ce scînteie-n stea,

  de legile nemuritoare

  dar nu și de iubirea mea

         (traducere Ion Frunzetti)

leacurile mele

m mai scris/spus că eu  atunci cînd  eu sunt supărată  sau nu mă simt bine  îmi caut ‘alinare’  într-un (aparent) talmeş-balmeş;

astfel fac şi acum ( doar este blogul meu)

Leagăn pentru toată copilăria

de Adrian Păunescu

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,

Te-asteaptă vise, prunc adormit,

În vise viaţa este eternă,

Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,

Nici nu e bine tu să le şti,

Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,

Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,

Tu pâinea asta o muşti firesc,

Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,

Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tau fraged ca un mesteacăn

Să se îndoaie galeş în somn,

Ca să creşti mare, plâng şi te leagan,

Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ţi-o scapăr

Luminii tale să-i dau ecou,

Dormi, fericitule, că eu te apăr,

Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe perna pune-l, copile,

Totul e bine, ai tai sunt vii

Şi mai au viaţă şi mai au zile,

Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama şi tata ţie-ţi vor face

Leagăn de stele şi de ninsori,

Să-ţi fie bine, să dormi în pace,

Să ai lumina la ursitori.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,

Dormi şi viseaza bunul tău vis,

Că-n vise viaţa este eternă,

Visul e lumea ce eu ţi-am promis.

Pat de rachită mirositoare,

Leagăn albastru şi-ncondeiat,

Pentru copilul care răsare

Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagană, veghează tata,

Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,

Dormi şi visează că lumea-i gata

Şi te asteaptă numai să creşti.

Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,

Poate că mâine îţi va fi greu,

S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani,

Dar nani-nani, frumosul meu.

 

vedere din Praha

 

şi o baladă superbă, cu imagini ca’ntr-o poveste

\’ORIUNDE-AI FI\’ – O-ZONE

Carpe Diem cu Puck în Cercul Poeţilor Dispăruţi

Acel Carpe Diem, amintit de către Gina, mi-a trimis gîndul lăsat liber -aşa trebiua !- înspre un film oarecum ciudat, la prima vedere şi mai ales după tiltu Cercul Poeţilor Dispăruţi (Dead Poets Society), cu Robin  Williams, profesorul nonconformist, care încearcă să schimbe sistemul sau metoda de predare şi de a-i ajuta pe elevii colegiului să înţeleagă (şi) altfel literatura şi viaţa, dar normele rigide, pejudecăţile şi fragilitatea adolescenţei le ’ administrează’ o lecţie , poate, prea dură faţă de ceea ce doreau ei să schimbe şi să fie.

Şi pentru că este Sîmbătă, iar unii  ne-am obişnuit să ne amintim în această zi a săptămînii să fim mai…lirici (să fi scris visători sau sensibili ?), eu mă gîndesc la Neil Perry care recită monologul final al lui Puck din Visul unei nopţi de vară de W Shakespeare şi pentru a cărui frumusete îl transciu mai jos [ în traducerea lui Dan Grigorescu si Ion Frunzetti ]

Suntem umbre călătoare,
De-am adus vreo supărare
Să găndiţi că aţi visat
Tot ce vi s-a-nfăţişat,
Iară searbăda poveste
Ce in visurile-acestea
Am istorisit aici,
A fost vis, veţi spune.
Oameni buni,
Nu ne-osăndiţi,
Ingăduitori să fiţi,
Că vom drege altădatâ
Tot ce-acuma am stricat,
Iar eu, Puck, cinstit vă spun:
Dacă am scăpat acum
De sudălmi, fluierături
Voi aduce, uite, jur,
Altceva, mult mai frumos
Şi Puck nu e mincinos.
Tuturora, noapte bună,
Daţi-mi toţi căte o mănă
Şi prieteni buni vom fi.
Intr-o altă bună zi
Vom plăti cum se cuvine
Gîndul voitor de bine”.

(în aceste zile a fost ploaie de stele: Vi l-aţi reamintit pe R Williams privind cerul, în Regele Pescar ? )