” yet it will come—the readiness is all”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

– escapadă de toamna, asta voiai? și pretindeai că pe tine, pe timpul iernii, nu…

– nu cred că mai prindem iarna, așa se pare; dar unde vezi tu lipsă de armonie, de estetică, de morală? ba, chiar, dimpotrivă, aș zice

– mda! Și ce facem? alergăm pînă acolo?

– nu avem de ales, dar putem să mergem în pas normal;, finișul este același

– așaaa, mi-am lipit spetele sau îl sprijin, habar nu am; si-acum ce facem?

– așteptăm plutonul de execuție și ordinul scurt; iarna tot va veni

eu nu am veston , iar buzunarele-s necusute, nu am nimic …

– tu vrei posteritate? pînă.., pînă atunci, hai să ne jucăm – spune un cuvînt

– încalci regulile! și nu te-ai săturat de cuvinte? cel din spate e bun?

– altul!

– oboseală

– tristețe

– stare

– dorință

– ochi

– purpură

– gradină

– nocturnă

– trecut

– profet

orizont

– neant

– chemare

– tăcere

-îmbrățișare!

 – Trișezi! ia-ți cuvintele și lasă-mă să sfîrșesc liniștit

– știu eu unul care a spus că viteazul doar o dată gustă moartea

– tu chiar crezi că mai impresionezi pe cineva acum și aici?

reusești și aici să mă surprinzi, amuzîndu-mă; scuze, dar…

– este foarte aproape, nu simți ? vorba celui omniprezent pentru tine: dacă se va intîmpl acum

– nu va veni pe urmă. dacă nu va veni pe urmă, se va intîmpla acum.

if it be not now, yet it will come

the readiness is all.

2789771-CXYDEQUI-7

– ai reușit să păstrezi ceva?

– mesajele lasate ca spam-uri necitite

– de fiecare dată strici totul sau aproape!… hey, unde ești?

Anunțuri

their story for this year? ––For ever!!!

 

and came cordial, not poison!

 

 

 

 

ion-barbu-1-martie

 

 

What’s is a name? That which we call a rose

by any ** other name would smell as sweet!

––––––––––-

and I know well, Sir, that words pay not debts

MEA CULPA!

 

””””””””””””””””!

** corecție pentru care îi mulțumesc prietenei Mél@nie.

 

 

as you like it… ahora y para siempre

 

 

           Sunt creștin botezat(ă) ortodox și îmi păstrez interesul, curiozitatea și respectul față de celelalte religii; aș vrea să cred, însă, că locul de unde tocmai m-am întors și unde  mă voi întoarce nu chiar de bună voie cît mai curînd, acela unde, am învățat cam prea devreme – cu o plăcere ce părea atunci a fascinație, că pierzînd ce trece de la sine, trebuie să mă înalț ”spre cele ce-n veci nu trec, cînd trec în țări divine” (PURGATORIUL- Dante, trad G Buznea)
Acolo am înțeles să vorbesc mai puțin despre despărțiri și despre plecări definitive, să gîndesc altfel despre ele, așa că nu voi căuta urmele sîngelui pe zăpadă înbtr-o toamnă a patriarhului, nici într-o clipă, nici într-un veac, nici într-un mileniu de singurătate…
Acolo, într-o zi de miercuri, 23, ce s- a nimerit a fi în Săptămîna Luminată, mi-am amintit că 450 de ani pentru unii este prea un număr ce pentru unii pare prea mic, pentru alții, prea lung, iar pentru cei care cunosc un anume secret, este o eternitate;
un secret? care secret? – iată:

Oleg Shupliak- Shakespeare

 

Oleg Shupliak- Shakespeare

                                                                                                      

Doubt thou, the stars are fire,
Doubt, that the sun doth move,
Doubt truth to be a liar,
But never doubt I love.

(Hamlet, II, 2)

Tu poți să te-ndoiești de soare
De focul ce străluce-n stea,
De legile nemuritoare
Dar nu și de iubirea mea

(trad Ion Frunzetti)

To be wise and ove exceeds man’s might; that dwells with gods above
(Troilus și Cresida,III, 2 )

A fi-nțelept și a iubi e mai presus de oameni; doar zeii pot aceasta, sus

 

  O revistă răsfoită online ( m-am obișnuit cu abonamente plătite pe care Poșta Română le  ignoră) m-a obligat într-o zi de Duminică să iau ncaietele și dicționarul pentru a înțelege o limbă pe care am înceut cu puțin timp în urmă să o învăț singură

100 de ani? sau o clipă sunt ”eternitatea noastră fagilă”, pentru că dincolo de iubire

 

 

 

toate ne ameninţă:

timpul care împarte pe viu,

precum macetele vipera,

pe cel care-am fost de cel ce voi fi,

conştiinţa şi transparenţa străbătută,

ochii, orbiţi de lumină,

numele noastre ce se înalţă între tu şi eu,

aidoma unor pustiuri neînvinse de vreo trompetă

nici visul cu imaginile răzbite,

nici delirul cu spuma-i profetică,

nici iubirea cu dinţi şi cu unghii,

nici ele nu ne ajung.

dincolo de noi,

la frontierele lui a fi şi a se afla,

ne cheamă o viaţă mai blîndă.

*

  ascultă-mă cum ascultăm ploaia, 

 

          anii trec, clipele revin, 

 

          auzi paşii din camera vecină? 

 

          nici aici, nici acolo: ascultă-i 

 

          într-un alt timp care este clipa asta, 

 

          ascultă paşii timpului 

 

          inventator de locuri fără greutate sau spaţiu

 

-versuri de Octavio Paz-

și în timp ce tastez privesc fereastra cu pagina princială a blogului, văd antetul și mă încumet să cred și eu că cineva ”înalţă flacăra roşie a erotismului, iar aceasta, la rândul ei, susţine şi înalţă altă flacără, albastră şi tremurătoare – cea a dragostei. Erotism şi dragoste – dubla flacără a vieţii.”

și înțeleg că nu am nevoie, nu avem nevoie nevoie de scrisori de acreditare

 

 Octavio Paz

 

porque

 

 

hilo conductor y transformador de la corriente poética, crea: una obra.

 

y

 

u poema es una obra. La poesía se plariza, se congrega y aísla en un producto humano: cuadro, canción, etc.

 

 

O Zi pe Scîndura Vieții

Mesaj de Ziua Mondială a Teatrului 2011

Anul acesta vom sărbători majoratul Festivalului Intenaţional de Teatru de la Sibiu. El devine astfel cetăţean cu drepturi depline pe tărâmul artelor spectacolului din România şi din lume, precum tânărul care votează pentru prima dată, aşteptând să fie conectat, direct şi irevocabil, la emoţie şi frumos! Primele trei ediţii ale FITS au fost dezvoltate în jurul Zilei Mondiale a Teatrului, ziua de 27 martie. Am încercat astfel să alăturăm construcţia cu sărbătoarea, omagiind Emoţia şi Creaţia.

Este fascinant să vezi astăzi, când FITS aniversează libertatea şi responsabilitatea vârstei independente, sutele de tineri, studenţi, voluntari, artişti şi manageri care vor să sărbătorească într-un maraton special de 25 de ore, Ziua Mondială a Teatrului.

În acelaşi timp, faptul că spectatorii au umplut până la refuz toate spaţiile în care Teatrul Naţional „Radu Stanca” a prezentat spectacole în ultima stagiune demonstrează valoarea producțiilor pe care le aducem în faţa publicului, dar şi iubirea cu care suntem înconjuraţi.

La ceas aniversar, mulţumim tuturor celor care ne susţin: publicului pentru căldura manifestată, presei pentru promovare şi prietenie, şi familiilor noastre pentru tot ce ne dăruiesc. Constantin Chiriac, Director General TNRS/FITSM

în urmă cu cîteva săptămîni l-am auzit pe Alexa Visarion spunînd într-un interviu (sper ca memoria să nu mă păcălească…) cum că teatrul nu se poate imagina, că nu există în afara celor doi mari care l-au creat: Shakespeare și Cehov.

Da, dar îndrăznesc să cred că este și există cu mult și prin mulți și multe și pe lîngă cei doi mari. Desigur, fiecare are preferințele sale – iar ”faptul” sau ”ideea” că dreagostea mea pentru teatrul/opera scrisă(e) de către cei doi  este copleșioare, se înțelege uysor din ceea ce am scris pe blog pînă acum;  al treilea pentru mine este Tennessee Williams; iar din dramaturgia națională – Horia Lovinescu.

Într-o astfel de Zi, în care unii  dintre noi –destui, îmi place să cred- simțim că putem fi și noi cîteva ore în Arcadia, rămînînd cu o fărîmă de bucurie – ceea ce nu este puțin în astfel de vremuri…-, într-o asemenea zi ai parte și de surprize mai puțin plăcute; cu toată înreligența împrumutată, dobîndită, cultivată/întreținută și cu înteraga sa ”dotare” internetul își arată ”scăpările”: am căutat, în mare grabă, recunosc, înregistrări cu piesele lui H Lovinescu și T Williams, dar, din păcate, nu am găsit dewcît o înregistrare audio și secvențele de mai jos .Poate că anul viitor se vor găsi mai mult(e) preluate din arhiva TVR și nu numai…  (de exemplu acel Orfeu în infern regizat și înterpretat de Adrian Pintea la Teatrul Româno-American)

și sper ca cei care nu pot vedea acum nici un minut, să se poată bucura de cîteva din  cele “25 de ore de teatru non – stop”, așa cum și-au propus un grup de tineri, pentru a ‚marca’ această sărbătoare a teatrului.

(este o sărbătoare frumoasă, o zi prea aglomerată pentru a-mi ”explica”mie insămi de ce nu am ales secvente de pe net cu sau din piesele jucate sau ecranizate de T Williams, sau de ce nu am pomenit nimic în aceste zile de Elizabeth Taylor)

Cel care ne-a lăsat un tramvai numit dorintă pentru a putea visa mereu la dulcea pasăre a tinereții, scria undeva că viața este o întrebare fără răspuns, dar să credem în demnitate și în importanța întrebării.

”din tot ce dărui, tot mai mult am încă și amîndouă’s fără de hotare… ”

   Încă mai păstrez obiceiul de a privi un anume  calendar….

 Astăzi, cu întîrziere, dar am reușit să arunc o privire și am văzut/ găsit


Prima prezentare a piesei „Romeo şi Julieta”

1595

 (Poster de publicitate 1599)

    Despre  dragostea celor doi tineri din Verona, povestită de către Shakespeare, ‘inspirat’ – după cum se spune- dintr-o poveste scrisă de   Masuccio Salerno,  s-au scris atîtea, de-a lungul vremurilor, încît mie îmi este greu să mai adaug ceva

 

  și îmi este greu să aleg o secvență dintr-un film sau dintr-o reprezentație pe scenă,  fie teatru, operă sau balet

 

    și totuși …

 

 

  tu poți să te-ndoiești de soare

  de  focul ce scînteie-n stea,

  de legile nemuritoare

  dar nu și de iubirea mea

         (traducere Ion Frunzetti)