să scriem

Să scriem

adică să scriu

orice

nu contează, să apară acele semene care să ”ateste” că sunt, că încă (mai) sunt

 

de parcă ar avea vreo importanță

ei bine, pentru mine, în toamna asta, are

pentru că vrea să mă urîțească și pe din(l)ăuntru, iar eu mă încăpățînez să-i rezist (deocamdată!)

și cum nu sunt înțeleaptă și nici dreapta măsură (cum exagerat scria cineva ca răsspuns pe un alt blog, ca pe orice exagerare am luat-o ca pe o glumă ori ca pe ironie …..subtilă….), deci/așadar, pentru că nu am măsură cumpătată în ceea ce fac,

am ales să reactivez vechea stare, adică prostia de  a avea un blog

și scriu

scriu orice nerozie care îmi  trece prin cap (habar nu am  prin care emisferă sau prin care lob)

că o fi original, adică formulat de și în  propriile sinapse, dezvăluindu-mi rușinos IQ-ul, că o fi vreo metaforă sau vreo parabolă rămasă într-o circumferință de pe undeva pe unde am întîlnit-o, eu cînd nu citesc bloguri mă plimb cam mult prin aer liber și pe pagini tipărite sau electronice

și ce-i dacă îi dezamăgesc pe cei care caută pe blogul meu lucruri cît de cît serioase – există, totuși și așa ceva- ?

ce-i dacă am să  cotrobăiesc prin cutiile mai de la îndemînă, nu prin lăzile prețioase din pod ? voi găsi poze și ilustrate comerciale (cum să le spun altfel ca să mă feresc de cuvîntul kitsch ?), le voi posta cu un citat celebru, fără a pretinde că sunt ale mele!!!, mă voi hazarda să ”explic” de ce nu îmi place cutare personaj politic(hiu), voi reîncepe să las comm de bon-ton pe blogurile pe care le citesc –dacă vor fi acceptate-, voi face cam tot ce se cere în bloggeritul obișnuit

și voi găsi –poate suficient curaj de a comenta articole pe care le caut si le citesc pentru confortul interior, care suplinesc lipsa  lecturii a vreo două reviste independente hiperpolitizate (articolele și cărțile semnate de Angelo Mitchievich sunt  pentru mine un astfel de adjuvant [cuvînt totalmente neinspirat]   binefăcător –adjectiv întru totul adevărat),

voi comenta, în felul meu, desigur, filme aici, pe blog, pentru că unele de specialitate par să parafrazeze un vers  dintr-o poezie de-a lui Mihai Ursachi, adică este un cerc care permite ochilor doar să admire

voi reîncepe să număr de la 1001 plus ceva, dar găsind și frămîntînd alte dileme, dar în altă parte decît pînă acum

voi trece peste regretul de a fi lăsat prea ușor să îmi fie luată de către vîntul de toamnă o scrisoare de pe un drum interzis ce a zburat, se pare, într-o direcție nu tocmai potrivită

și voi scrie p(r)oVEști(i)

tot se aprind focurile prin odăi care trebuiesc încălzite, lumina zilei se împuținează, vine repejor vremea torsului și a poveștilor

lagurasobei

**

o poveste este și cea spusă de către copiii din postarea anterioară

cînd voi avea timp, dispozițiea necesară, o zi în care mîna va fi mai odihnită, poate o voi spune și în cuvinte

dar fiecare poate să o înțeleagă în felul său

și pentru că tot suntem amenințați cu o iarnă grea, eu mă gîndesc să plec în Kamceatka, unde sper să înțeleg cum se pot scrie în japoneză mailuri de pe site-uri rusești, ”căci” chiar cred că sunt  simpatice mesajele  pe cae le găsesc ca spam-uri

O Toamnă de poveste să aveți  (nu doar cei care treceți pe aici)

–––––––––––––

**    (reproducere  rămasă  de la mama, nu se disting decît inițialele R G )

Anunțuri

greșit-am oare ?

micul coșar

locul unde am sprijinit scara ca să mă odihnesc nițel ?

mi se spune micul coșar și cred că ar fi trebuit să ajung pe un blog mai mic (ca titlu, cel puțin…)

aici e  prea greu de făcut curățenie, e negru aproape peste tot, iar durerea, tristețea, deznădejdea și năduful scăpat cîteodată cu ocară eu nu mă pricep să le oblojesc

pe celălalt ar fi mai simplu și de zăbovit că sunt poze mai mult sau mai puțin reușite sau frumoase (nu știu cum se spune corect pentru că eu nu mă pricep  la artă – văd și dacă îmi place mă simt bine pe moment, dacă nu, trec mai departe, fără a da cu pămătuful meu) și cîntece vechi, niște vechituri de pe vremea străbunicii, dar acolo se poate respira mai bine, parcă…

aici, colbul s-a așezat mai mult pe texte nepublicate și păstrate ca ciorne ori ca ”private” (habar nu am ce-i cu forma asta de privatizare, eu mi-s singurul patron și salariat și nu mă plîng deloc, îmi este chiar bine)

acolo, mai sus, scrie că o să fie altfel decît pînă acum, dar nu se simte nici o schimbare în bine, dimpotrivă, fotografii si vorbe lăsate într-un fel de  orînduială greu de priceput, cîte un of sau o jelanie care, oricît or fi ele de adevărate, nu au leac și nici doftor să le vadă

așa că m-am hotărît să dau olecacă  pe aici cu uneltele mele, poate, poate se va scrie și cîteva rînduri despre treburi mai serioase (am coborît cu scărița pînă mai jos, pe la începuturi, cînd parcă era altfel și altceva)

dar nu cred că va apărea curînd sau destul de repede  vreo schimbare față de ceea ce  este acum, cu toate că vine primăvara

ei, vedeți –cine să vadă? ăia sau Cei care trec/eau pe aici? pe unde am mai umblat eu am înțeles că ești citit și vizitat și chiar și lăudat dacă faci tu la rîndul tău asta, un fel de reciprocitate cum ar veni, că eu la școli nu  am apucat să merg ca să  șttiu cum e cu chestia aia de-i zice feedback, sunt liste cu nume, de unde se întîmplă să apari dar să și dispari într-un ceas, ori să aluneci din vîrf pe la subsol, așa că eu cred că se poate și fără, dar nu te alegi cu vreun cent – păi da, mă învîrt fără rost, ca și gîndurile de pe placa asta neagră ce seamănă mai mult a platoșă și uit ce vreau să zic

ziceam și zic și io ceea ce simt și alții, că uite – vine primăvara

acum ați înțeles de ce eu, micul coșar, sunt vesel ?

      (dar numai eu….) 

am fost rugat să las postarea de mai jos să apară prima, dar  în ungherele bloggeritului cu editări, setări, actualizări, eu nu cotrobăiesc, nu din teama că mătura mea ar fi cam aspră, dar…)

Ceea ce nu se cuvine să fac

dar, totuși, fac:

să  scriu cu greșeli

și

să  pomenesc despre boală și alte probleme pe care le am

să nu mai fiu atît de …”întunecată”în scris

să  las comm fără răspuns

dar

boala și problemele există (însă suynt doar ale mele)

de scris, scriu așa cum pot atunci cînd pot, mai greu de scuzat  este punctuația

sunt zile, sunt postări și sunt comm-uri cînd și unde nu găsesc răspunsul potrivit,

deși/cu toate că se cuvine un mulțumesc

mi-au priins bine PA-urile lui Călin… nu știu de ce m-am lăsat

voi exersa singură, poate

(inutil de reamintit: nu dau click contra click, blogul meu nu este inregistrat pentru trafic)

sunt bloguri pe platforma blogspt.com unde, momentan, din cauze/motive ce țin de setările mele neactualizate, nu pot lăsa un rînd… se va remedia mai repede decît freezing rain

De ce ? –––––– de frică

Zilele trecute am lasat pe o foaie on-line un fel de … ‚comentariu’, ca intr-un feel de joaca, cu toate ca fata de scriitura autoruluii textului respectiv am o mare dragoste, nu doar respect;

astăzi la ora cînd ar fi trebuit și mi-aș fi dorit să fiu la Biserică,(mai sunt și unii cu opțiuni de stînga care își pun nădejdea în puterea Credinței…), din motive care m-au ținut în casă, fiind și sărbătoare, am luat telecomanda și cum, în ultima vreme caut doar telenovele mai vechi și documentare vechi si noi, am văzut ceea ce știam, dar și ceva mai multă istorie decît credeam eu că știu, dintr-un excelent serial-documentar-film de pe TVR Cultural; din greșeală am lăsat un telefon deschis și am răspuns la a un apel pe care nu-l puteam respinge; am fost întrebată dacă am văzut festivitățile de Ziua Marinei, apoi mi s-a spus despre niște incidente din care nu am înțeles nimic, nefiind atentă; colegul meu m-a întrebat ce citesc – nimic, apoi de ce nu mai scriu – de frică; ‚azi glumești ?’ –‚da și nu prea’;

și pentru că, deși accept că viața este și trebuie să rămînă incultă(despre moarte, nu știu), am izbucniri de salvare în filmele vechi – astăzi aleg ”La răscruce de vînturi”;

dacă reușesc să îl văd pînă la ultima secvență, cu generic, cu tot,

ma înscriu în PPP – astfel nu voi putea repeta ‚îmi este frică, din ce în ce mai mult îmi este frică, îmi este foarte frică’

și voi putea citi trei articole dilematice în același timp

(mirindu-mă eu însămi că am tastat nepermis de mult aici)

 

 

Si daca pina astazi mai exista tentatia si dorinta de a ma reintoarce mai devreme sau mai  tarziu pe blog,

ieri am inteles si mai bine –ajutata fiind, nesperat chiar de catre un prieten  virtual de la care am spus mereu ca am invatat multe- da, am inteles ca nu pot sa revin la scris  si pentru ca imi este frica de ridicol

atunci cind virtualul, in nemarginirea sa va fi mai generos cu mine, cine stie, poate ca ma va ajuta sa imi ‚exersez’ scrisul si exprimarea;

       – oricum, blogosfera  este prea satioasa pentru mine, iar eu blogolumii nu pot sa cred/consider ca ii apartin; fac eforturi sa imi regasesc locul in lumea reala;

A Rodin - The Shade-L'ombre

Da! Cred in continuare in ceea ce am scris despre nevoia de virtual

========================

[am eliminat orice restrictie la eventuale comentarii]

sa fiti  veseli,  frumosi si sanatosi

INCEP SA IMI URASC SCRISUL

chiar daca NU credeam sa mi se intimple, oricit de  ‘nemultumita’  as fi fost eu de ele, sau de unele dintre ele ;

dar speram ca -atit cit am incercat-  printre textele ce mai cautate sa nu fie cele scrise mai ‘lejer’, ca o scrisoare de vacanta, insa, probabil, tocmai asta ma ‘caracterizeaza’…

iar daca  este asa,
o perioda, cind si cit imi va fi ingaduit sa scriu, cometariile vor fi inchise, ceea ce cred ca nu afecteaza blogroll-ul.

multumesc penteu cele care au fost pina acum,

multumesc pentru eventualele vizite si lecturare;

Not all ... is B&W

eu voi continua sa citesc blogurile obisnuite si –    -in masura in care pot-  si pe celelalte aflate in blogfroll-ul meu;

speram si mai sper inca in nuantele blogosferei;

un MULTUMESC sincer si cu respect fata de TOTI!

fotografie de Pnina Evental

nedumerire

pentru ca totul  imi merge azi pe dos, nu caut calmant sau altceva pe blog,

dar

vreau sa inteleg de ce postarea cu acea fotografie de vara, facuta cu mintea si tastatura este cautata acum chiar si de cei care ma cunosc de la aterizarea mea pe wordpress ….

https://anamariadeleanu.wordpress.com/2009/05/25/o-vedere-sau-o-fotografie-facuta-cu-mintea-si-cu-tastaura-intr-o-zi-de-vara/

repet:   eu am  scris-o, am postat-o mai intii pe un site unde, din cauza astarii cu greseli, eram considerata analfabeta, (aici par altfel, cel putin ‘increzuta prosteste’,  stiu!)

si daca este nevoie, cind ma ajuta mina, pot  incropi una, despre alt anotimp;

eu nu cred ca este cel mai bun text scris de mine…   [ nu iau nimic ce nu imi apartine sau nu primesc!]

acum, ca tot am facut boacane in bucatarie, incerc sa repar ce se mai poate, dupa care, sper, speeeeeeer, sa reusesc sa revad    SOLARIS .

si cu asta cred ca am lamurit totul si nu mai este nevoie de explicatii nu inutile, ci urite si ridicole.

–––––––––––––––––

DUMINICA FRUMOASA, TUTUROR!