rugăminte de sărbători/ holiday request(s) 

as long as this blog will be „active”, I will continue to write here, please be keen not to leave messages as spam, some seem normal, some may have a banner under 12, and most are so” laudable „, that they instantly send  me to the 2 liters of recommended water; I respect the blogs wich I reading, even if I like more or less (messages are written in three languages, but the IP is rarely changed)

I want you all to receive the gift you want

☺❤☺

Reclame

cea mai frumoasă tastatură

 

e1eaa06b75ae6248462bf549231107a7.jpg

eu o găsesc foarte ”aparte” și aș folosi-o și eu, dacă…

dacă atunci cînd observ că blogul meu devine ”inspirational   ”, (cum ar spune RăzVanusha) ,

în loc să mă bucur, îmi stăpînesc cu greu răbufnirile

[ dar despre aceasta, mai tîrziu, sau, poate niciodată]

acum, cînd , încă NU știu ce surprize mai are Timpul pentru mine, eu încerc să revin pe blog (am înțeles că a-l ține închis, nu este cea mai potrivită metodă de a-l proteja) și indifernt dacă voi cîștiga lupta cu Timpul sau nu (”chestia” asta înseamnă pentru fiecare altceva), blogul acesta va rămîne deschis;

le mulțumesc celor care îmi citesc uneori blogul și care nu sunt pestte 140,,,. așa cum apare într-o listă a wordpressului pentru că eu nu  fac schimb de linkuri, nu dau like-uri în schimbul celor primite, iar atunci cînd se întîmplă să o fac, obișnuiesc să explic de ce și ce anume mi—a plăcut; nu consider blogul meu ca pe o condică pe care trebuie să o semnez în fiecare zi sau la anumite intervale; are multe note și aspecte prea personle, dar, în general, cum se obervă din ”meniu”, reflectă preocupările mele 

nu vreau să nedreptăesc pe nimeni și totuși, trebuie să o recunosc acum, când   încă mai pot, că revenirea pe lespedea asta neagră și rece o datorez cîtorva persoane, față de care afecțiunea/ prețuirea mea rămîne dosebită; Domnului Vasile Gogea, precum și acelui spirit ”polivalent”și poliglot (și fără blog …!…), pe care eu îl consider îngerul meu păzitor în virtual, lui Paul Gabor, cu mirificele sale miniaturi, dar și prietenei mele Cristina, care, sincer, nu știu cum mai are timp pentru FaceBook. Și nu pot să uit cu cîtă răbdare și înțelegere mi-a suportat Luis capriciile și răutățile.

acestea fiind scrise, Vă rămîn îndatorată tuturor (recunoștința se arată și se dovedește mai greu)

cu prietenie,

de-a valma

așa cum este blogul meu, cam tot astfel mă mișc eu printre lucrurile împrăștiate prin casă și care se vor a fi adunate într-un mic bagaj de vacanță

un an de zile mi-am dorit și chiar am crezut că voi revedea orașul de cristal, cum îmi place mie să-i spun, cred că unul dintre cele mai frumoase și cuceritoare orașe de pe continent; nu a fost să fie, poate toamna viitoare…; despre culorile toamnei am tot pomenit și scriu alții mult mai inspirat decît mine; în locul cuvintelor, al amintirilor și al regretelor, am ales trei fotografii (îmi amintesc foarte bine că în primul an, cînd am ajuns în Praha doar aparatul foto nu era reglat și așa a rămas, în timp ce mintea și sufletul puteau fi dereglate doar de prea multă uluire în fața frumuseții riguroase)

Picture 129 PRAHA   Picture 146

praha de pe mobil

locul unde merg l-am văzut, pînă acum, doar de două ori, primăvara și vara, dar cred că în orice anotimp își păstrează o nuață anume de verde – acel verde care întreține speranța, de fapt, este locul unde renaște Speranța

a fost o vară în care nu am citit și nici nu am tastat (fie și numai pentru digitație…) nici mult și nici cu folos, în schimb m-am distrat, în felul meu: mici escapade, surpriza unor cărț de anticariat, cîteva filme, douaă zile la Sibfest, înghețată  si cam atît

eu știu că am un prieten , un fel de înger păzitor, în blogosferă, căruia nu-i cunosc adevăratul chip (oare??…) că doar suntem în virtual (ce termen neadecvat!), mă cam încurc în nickname-urile sale, este superocupat, dar își face timp pentru aiurelile mele și la aniii pe care îi am acum am priceput cum e dojana pentru cele făcute în răspăr

ei bine, recunosc anostitatea din ultimele texte care sunt plictsitoare, expresii și imagini neinspirate și altele și altele

știu că despre Scrisorile lui Ceaadaev se pot umple ecrane întregi și nu ar fi de ajuns, știu că nu am explicat nici pînă acum ce legatură are Delon nu cu TIFF-ul (asta e știe), ci cu matematica și structuralismul și nu amintesc alte restanțe; pentru orgoliul meu (sic!) voi încerca să le rezolv cît mă pricep și cum pot, mai ales că deunăzi m-am intersectat cotangențial într-un unghi de 45° cu un reformator al postmodernismului, mai mult decît al structuralismului, cum îi plăcea să fie considerat

și probabil, îmi va fi de folos și FaceBook-ul, unde,în cele cîteva zile în care m-am plimbat pe acolo, am descoperit lucruri/ site-uri interesante cu vorbe sau citate celebre și am aflat, citindu-le sau recitindu-le, cît de proastă/ limitată sunt

dar am găsit și ste-uri de artă, unde am găsit imaginile din postarea următoare