misterul pasiunii și al cruzimii (d)in dansul celor șapte voaluri

am găsit această minunăție de fotografie, de neprețuit, într-un sipet plin, ce pare inepuizabil, al unui Domn cu care cred că ne-am intersectat  privirile și pașii și în foaierul și pe culoarele mai inguste ale teatrului aflat la câțiva pași de clădirea de unde mergeam spre locul- lăcașul unde șopteam eliberîndu-mă: Et în Arcadia ego!

[am lăsat comentariul Domniei-sale, tocmai pentru ineditul și bogăția de informații]

MARIOARA VOICULESCU si-a pus valurile Salomeei,mai intai,in cadrul Companiei Davila,in ianuarie 1911,inainte de a juca acelasi rol la Circul Sidoli,in cadrul Companiei Marioara Voiculescu,in noiembrie 1923. Piesa „SALOMEEA” fusese scrsia de Oscar Wilde,in limba franceza si,acesta i-a oferit Principesei Maria(viitoarea Regina) un exemplar..Ei bine,Principesa,care era prietena si admiratoare a tinerei actrite,i-a sugerat lui AL.Davila,sa includa in repertoriu,pentru Marioara,piesa lui Wilde,care s-a jucat impreuna cu „Grengoire” a lui Theodore de Banville. Cum,Principele Ferdinand si Principesa Maria tineau sa fie prezenti la reprezentatii ,Davila,nu a pus bilete la vanzare,ci a trimis invitatii.Spectacolul bucurandu-se de un imens succes,mai ales din cauza actritei principale,care avea pe langa ea pe Lucia Costescu(inca,necasatorita cu Tony Bulandra,purta numele primului sot),pe Romald Bulfinsky(Irodiada si Irod)si pe Alexandru Economu(Jokanaan),dupa spectacolele jucate in Bucuresti,a pornit intr-un triumfal turneu prin Tara.In „Gringoire” au jucat Ion Manolescu si Al.Davila,care a fost si regizorul. Spectacolul s-a jucat la Teatrul Modern din preajma Bancii Nationale,care va pieri intr-un incendiu in noaptea de 12 spre 13 octombrie 1920,in timp ce teatrul era inchiriat Companiei Excelsior. Colectia MIHAI SARCA.FB_IMG_1579335201203.jpg

(Un grand bras noir, le bras du bourreau, sort de la citerne apportant sur un bouclier d’argent la tête d’Iokanaan. Salomé la saisit. Hérode se cache le visage, avec son manteau. Hérodias sourit et s’évente. Les Nazaréens s’agenouillent et commencent à prier.) Ah ! tu n’as pas voulu me laisser baiser ta bouche, Iokanaan. Eh bien ! je la baiserai maintenant.(…) Ah ! Iokanaan, Iokanaan, tu as été le seul homme que j’aie aimé. Tous les autres hommes m’inspirent du dégoût. Mais, toi, tu étais beau. Ton corps était une colonne d’ivoire sur un socle d’argent. C’était un jardin plein de colombes et de lis d’argent. C’était une tour d’argent ornée de boucliers d’ivoire(…)Ah ! pourquoi ne m’as-tu pas regardée, Iokanaan ? Derrière tes mains et tes blasphèmes tu as caché ton visage. Tu as mis sur tes yeux le bandeau de celui qui veut voir son Dieu. Eh bien, tu l’as vu, ton Dieu, Iokanaan, mais moi, moi… tu ne m’as jamais vue. Si tu m’avais vue, tu m’aurais aimée. Moi, je t’ai vu, Iokanaan, et je t’ai aimé. Oh ! comme je t’ai aimé. Je t’aime encore, Iokanaan. Je n’aime que toi… J’ai soif de ta beauté. J’ai faim de ton corps. Et ni le vin, ni les fruits ne peuvent apaiser mon désir. Que ferai-je, Iokanaan, maintenant ? Ni les fleuves ni les grandes eaux, ne pourraient éteindre ma passion. J’étais une Princesse, tu m’as dédaignée. J’étais une vierge, tu m’as déflorée. J’étais chaste, tu as rempli mes veines de feu… Ah ! Ah ! pourquoi ne m’as-tu pas regardée, Iokanaan ? Si tu m’avais regardée, tu m’aurais aimée. Je sais bien que tu m’aurais aimée, et le mystère de l’amour est plus grand que le mystère de la mort. Il ne faut regarder que l’amour.
HÉRODE
Elle est monstrueuse, ta fille, elle est tout à fait monstrueuse. Enfin, ce qu’elle a fait est un grand crime. Je suis sûr que c’est un crime contre un Dieu inconnu.
HÉRODIAS
J’approuve ce que ma fille a fait, et je veux rester ici maintenant.
HÉRODE, se levant
Ah ! l’épouse incestueuse qui parle ! Viens ! Je ne veux pas rester ici. Viens, je te dis. Je suis sûr qu’il va arriver un malheur. Manassé, Issachar, Ozias, éteignez les flambeaux. Je ne veux pas regarder les choses. Je ne veux pas que les choses me regardent. Éteignez les flambeaux. Cachez la lune ! Cachez les étoiles ! Cachons-nous dans notre palais, Hérodias. Je commence à avoir peur.
(Les esclaves éteignent les flambeaux. Les étoiles disparaissent. Un grand nuage noir passe à travers la lune et la cache complètement). La scène devient tout à fait sombre. Le tétrarque commence à monter l’escalier.

imagini din spectacolul din cel mai frumos oras din Romania

spectacolul este regizat de catre Toma Hogea, cea mai frumoasa Voce pe care eu am auzit-o in viata asta

imaginile sunt preluate de pe contul sau de FaceBook

(inca nu am incuvintarea, dar daca timp de peste 30 de ani nu s-a suparat vreodata pe mine… 🙂 )

 

22540142_1861681900538878_6862467400430837852_n

22550066_1861682017205533_723685009487184641_n

 

 

 

 

 

22540244_1861682320538836_7609081099202663889_n

22519549_1861682530538815_382065716390969547_n                           22549910_1861682750538793_3188799788255178815_n

 

 

22687691_1861683007205434_7979693643944673057_n