everyone, thanks friends

              După o pauză destul de mare, mai mare decât mi-am dorit, încerc să revin încet, încet pe blogul meu.
Am avut surpriza, mai mult decât plăcută, să observ că au apărut persoane, adică cititori noi, alături de cei pe care ii știam și cărora le mulțumesc, deopotriva, atât celor stiuti, cât și celor mai noi.
Este foarte reconfortanta , chiar tonica as spune, bucuria ca ești cautat pentru a fi citit și aceasta în condițiile în care eu nu prea reușesc să răspund așa cum se cuvine, cu o vizita, cu un like, cu un comentariu; și totuși, sper ca după o scurtă și necesară perioada de acomodare, să îmi regăsesc disponibilitatea pe care o aveam în primii ani de bloggerit și voi reuși să vizitez mai des cât mai multe bloguri și sa las un semn de trecete

Vă mulțumesc încă o dată mult tuturor și fie ca Timpul și provocările acestor vremuri sa ne ajute sa învingem distantele de orice fel și sa ne regăsim mereu bucuroși de întâlnirile de aici, împăcati cu noi înșine și – mai ales- sănătoși ❣️🙏🙏🙏

             Constantin Brâncuși – Pasărea de aur ( Institutul de Artă, Chicago)           

After a long break, longer than I wanted, I try to slowly return to my blog.

I was surprised, more than pleasant, to notice that people appeared, that is, new readers, along with those I knew and whom I thank, both the known and the newest.
It is very comforting, even tonic I would say, the joy that you are wanted to be read and this in the conditions in which I manage to respond as it sould be, with a visit, with a like, with a comment; and yet, I hope that after a short and necessary period of accommodation, I will find the availability I had in the first years of blogging and I will be able to visit as many blogs as possible and leave a mark.

Thank you once again to everyone and may Time and the challenges of these times help us to overcome distances of any kind and to always find ourselves happy with the meetings here, reconciled with ourselves and – especially – healthy

❣️🙏🙏🙏

 

de la o nedumerire la…

Care o fi diferența dintre cămătărie și ajutorul (dez)interesat?

Să nu mi se aminteacă de morală, pentru că nu prea mai cred în așa ceva! – trăiesc în România anului 2020…., sau cea de după 1989;

astăzi am înțeles, dacă mai era nevoie, că oricât ar fi de greu – iar acum, chiar îmi este- tot este de preferat să încerci să te descurci singur.

Habar nu am de ce am ieșit cu prostia asta pe blog, cînd am la îndemînă filme, cărți, muzică și -după o curățenie cruntă, dar necesară, au rămas cu foarte puțini prieteni.

Și într-adevăr, este liniștitor, dar și copleșitor, să descoperi, mai mult sau mai puțin intâmplător că Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apei

[ce frază neghioabă de început și ce idee înaltă mai spre ‘final’….]

categoric, în mișcarea Cosmosului nu există vreo legătură între cămătăria practicată de suflete mărunte și legile imuabile ale matematicii vegheate și guvernate, intr -o relație biunivocă, de către mințile sclipitoare.

{în loc de mulțumesc, mă cufund sau plonjez în povestea unui film}