Decembrie fără colinde și fără urări?!??

… probabil vor fi, însă nu știu cum; în vremuri care par iremediabil ieșite din matca lor firească, când oamenii încearcă cu greu să se adapteze unor condiții venite, parcă, din altă galaxie sî se încăpățânează să trăiască și să simtă la limita normalului,

când intr-un Decembrie in care aud despre magia sărbătorilor, despre bucuria de a oferi și a primi daruri, când omătul pare să curețe, fie și pentru puțin timp, tot jeģuĺ făcut și întreținut de noi, pentru mine s-a surpat ultimul pilon rezistent pe care se sprijinea universul meu

colinde trebuie să se cânte și să se audă atât în aceasta ĺume, cât și dintr-o altă ĺume despre care se spune că ar fi mai dreaptă și mai bună–-și chiar asa trebuie să fie, altfel, totul ar fi nu o dureroasă amăgire, ci o cumplită nedreptate

acum, aici, fără explicații care nu‐și au rostul, las din nou asta

o rație cît un univers

   într-un Decembrie ca acesta, în care este atâta tristețe, boală și  moarte în jurul meu, eu mă încăpățânez să cred că  anumite înscripții din acel Decembrie nu ar fi trebuit să fie şterse vreodată

sursa – captura ecran din fimul documentar „De Crăciun ne-am luat rația de libertate „

    porția din acele zile și nopți a fost (tot mai) mare, cât o farfurie, cât  un platou, cât un continent, cât o planetă, cât un univers;

atunci și de atunci, am înțeles-o și am prețuit-o după putința și priceperea fiecăruia

    [OARE?!!??!?!?]