copilărești

nu-i sania cu rose bud, căci mi-a lipsit un zlot 

 

si-n loc de  zurgălăi, sunt beepuri, luate cam hoțeste 

 

tristețea doare, dar lacrima auzi cum îți șoptește ?

 

” omătu-i pe afară, Credința,   peste tot „

 10 decembrie 2017

Anunțuri

precum o scoarță de mesteacăn

mi-e sufletul precum o scoarță de mestecăn desfrunzit

cuvinte nu mai am s-arunc în zarea făr’ de rost

în recea și alba pădure am găsit vremelnic adăpost

din nodul netăiat, prezentul e trecutul prelungit

desăvîrșind dezmățul dansului departe de prieteni

visat-am pentru o clipă pădurea de mesteceni

9 noiembrie 2017

[mi-e drag Olbrychski, dar Heruvimul e frate cu Vysotsky]

alegerea zilei

astazi nu am coborat pe faleza; de ce? – pentru ca nu vreau sa fiu fericit; nu am reusit sa raman sifratat si nu, nu cred in fericirecamus

dar este ceea ce se cauta prin vremuri in toate formele pe care le are Arta – acel „mijloc/ mod de a birui o soarta dificila”

oare chiar “invatam din ea sau cu ea matematica vietii” ?

Factorialul de la numitor se cunoaste, problema este cu aranjamentele de la numarator

răspuns întârziat 

și gîndit în pripă

din timpu-n care nu exiști

cînd pulberea noastră e doar pămînt și argilă, tu vezi în zarea purpurie paduri albe de liliac și codrii cu crini seculari și uiți că mie nu îmi place mult prea puterniîmbătătoarea lor aromă; e cam tîrize clipa cea îndelung așteptată, pentru un trandafir sau doi ori trei,

iar cînd din taina ferigilor, printre tenebre se înalță, tîrziu și adînc, șoapta unui psalm, începi să-ngîni un cîntec vechi

sub trandafirul alb

iubita mea stă dreaptă

de mii de ani icoana’i

în ochiul meu așteaptă

dar pentru că în al său, al tău, al vostru (al nostru??…) Elogiu al nopții se simte Frica Morții, copilăreștile umbre ți-au arătat Cărarea de roze

download

fotografii din colectia  sssfinxxx -Andrei Pavel

o întreită roză cules-am în țara lui Gaal:     download (1)

cea albă este moartea, cea roșie viața

iar roza’ndoliată – imperiul din adînc

se-ntunecă și simt răcoarea toamnei și vreau să strig, să simt, să știu unde sunt unde suntem

nu ne mințim, nu ne-măgim, în curînd

vom uita Universul, pe noi înșine, unde vom fi?

Mai sunt, au mai fost, vor mai fi

lumi fără număr, ne vom regăsi, ne vom aminti?

mi-ai întins un sul subțire și i-ai spus: citește, acolo este adevărul și toată amăgirea

Eram Petronius si din nou îmi varsam sîngele între trandafiri. Pentru fiecare petală pătată stingeai câte o torță. Tii minte? Eram Petronius si nu te iubeam.

din sulul desfăcut a căzut, cu zgomot un cub curat, l-am luat în palmă și-am aruncat cu zarul și a căzut INFERN

rîsul tău satisfăcut: nu asta voiai – o toamnă suprarealistă? Cu neputința resemnării, am întrebat timid și-nfrigurt/ă: unde ți-e flanela? ; pe mine, o port, nu vezi? și nu m-atinge, căci nu simți; nu asta, ci de cealaltă întrebam, cea e culoarea nisipului; oooo, oh, întreabă Timpul, eu te aștept într-un alt anoTimp și nu uita- ad lectorem! Ad Lectio scripturae et

de când

de ce mă întrebi de cînd nu te mai iubesc?

întreabă-mă de cînd te iubesc

vase by Jennifer McCurdy 1                                                         vase by Jennifer McCurdy

perché mi chiedi quando non ti amo più?
chiedimi quanto tempo ti amo

[ sunt vremuri în care cei din jur frămîntă și se frămîntă, sunt prea multe 

chibrituri ascunse în prea multe mîini ascunse, astfel încît cred și sper că nu vom sări prea curînd cu toții în aer, iar tu vei putea să citești aiurelile de aici, dacă voi mai scrie…

m-a lovit sentimentalismul?? – Noiembrie bate la ușă, nu știi ori nu mai vrei să simți ]