paradoxul – finețe sau viciu?

 

de cîteva zile, de cînd am găsit sau regăsit cele două cunoscute imagini ca exemple de iluzie/i optică/e, încerc să îmi amintesc ce spunea Eugen Simion despre paradox, dar nu reușesc decît parțial

Paradoxul este o finețe a gîndirii, pe cale de a deveni un viciu”

Cel ale cărui cărți îmi stau la Căpătîi și rămîn pentru mine de căpătîi, spunea că paradoxul este un viciu pentru că arată cît de ușor poate fi manipulată logica; din păcate, nu îmi amintesc cum explica Domnia Sa că paradooxul este o finețe a gîdirii…. cocluzia era că nu trebuie întîrziat prea mult în pardox.

Și totuși, dacă încerc să evadez din lumea reală în cea virtuală și invers, granița devenind tot mai imperceptibilă, mă lovesc de paradox sau mă izbește el

iar dacă nu reușesc să aleg potrivit sau bine ce este după ax – axilar sau axiologic, fără vreun axonometru, mă mai învîrt în jurul celor două imagini, riscînd un axel fără patine

fraser spiral best illusion optical

Fraser Spiral Illusion

la o primă privire, egmentele de arc negru suprapuse par să formeze o spirală și totuși, incercînd să urmezi firul spiralei, constat//ăm arcele sunt o serie de cercuri concentrice.

is_that_a_corner_house_best_optical_illusion

 

dacă acopăr sau se acoperă jumătatea superioară a imaginii cu palma, se va presupune în mod automat că colțul ferestrei acestei clădiri este convergent, iar dacă se repetă pentru jumătatea inferioară a fotografiei, se va percepe colțul interior al clădirii (de data aceasta concav).

Ce minuat este acest fin viciu și nu această finețe viciată!

 

 

 

 

Anunțuri

” yet it will come—the readiness is all”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

– escapadă de toamna, asta voiai? și pretindeai că pe tine, pe timpul iernii, nu…

– nu cred că mai prindem iarna, așa se pare; dar unde vezi tu lipsă de armonie, de estetică, de morală? ba, chiar, dimpotrivă, aș zice

– mda! Și ce facem? alergăm pînă acolo?

– nu avem de ales, dar putem să mergem în pas normal;, finișul este același

– așaaa, mi-am lipit spetele sau îl sprijin, habar nu am; si-acum ce facem?

– așteptăm plutonul de execuție și ordinul scurt; iarna tot va veni

eu nu am veston , iar buzunarele-s necusute, nu am nimic …

– tu vrei posteritate? pînă.., pînă atunci, hai să ne jucăm – spune un cuvînt

– încalci regulile! și nu te-ai săturat de cuvinte? cel din spate e bun?

– altul!

– oboseală

– tristețe

– stare

– dorință

– ochi

– purpură

– gradină

– nocturnă

– trecut

– profet

orizont

– neant

– chemare

– tăcere

-îmbrățișare!

 – Trișezi! ia-ți cuvintele și lasă-mă să sfîrșesc liniștit

– știu eu unul care a spus că viteazul doar o dată gustă moartea

– tu chiar crezi că mai impresionezi pe cineva acum și aici?

reusești și aici să mă surprinzi, amuzîndu-mă; scuze, dar…

– este foarte aproape, nu simți ? vorba celui omniprezent pentru tine: dacă se va intîmpl acum

– nu va veni pe urmă. dacă nu va veni pe urmă, se va intîmpla acum.

if it be not now, yet it will come

the readiness is all.

2789771-CXYDEQUI-7

– ai reușit să păstrezi ceva?

– mesajele lasate ca spam-uri necitite

– de fiecare dată strici totul sau aproape!… hey, unde ești?

Gretei

Draga Greta,

incerc, dar nu sitiu daca voi reui sa iti explic asa cum imi doresc, de ce nu voi mai scrie aici povesti pentru tine; te rog sa ma crezi ca nu depinde nici de tine si nici de mine; sunt sigura ca in timp vei intelege. Povestile scrise deja si cele pe care le voi scrie, sper ca Timpul sa ma ajute sa le adun intr-o carticica – este una dintre putinele mele dorinte mari pe care le vreau implinite.

Cilpul de mai jos nu este, in intregul sau, potrivit varstei tale de acum, dar eu cred ca ti se va potivi oricand.

Si indranesc sa iți las ceva care te va amuza: Doamna amabila, care m-a ajutat, alaturi de alții, sa imi mentin mana in forma de a putea scrie, m-a intrebat ce culori prefer pentru cadrul din lemn pe care l-am ales; culorle le obervi pe rama pe care am gresit-o – am scris invers decat trebuia, dar ma astepta mașina, pentru a veni acasa.

greta1a

Gandul meu te va insoti, cu drag, meru, oriunde

si sa nu uiti: tu esti cea mai frumoasa poveste.

🙂

scrisoare pentru Greta

Dragă Greta,

frumoasa și vioaia mea prietenă, îmi pare tare, tare rău că trebuie să îți scriu în mare grabă, înainte de plecare și nu cred că reușesc să îți scriu tot ceea ce vreau. Și tocmai pentru că mă grăbesc, te rog acum ca mîine, după ce te vei întoarce de la grădiniță, în prima zi a unui nou an de împărtășit multe lucruri și întîmplări împreună cu colegii și prietenii de acolo, te rog să mergi în căsuța de vară din curtea bunicilor, acolo unde sunt jucările tale și pe pătuțul mai mare al păpușilor vei găsi un pachet mai puțin dichisit ambalat de această dată, pe care îl vei deschide ușor, dar cu grijă și ochișorii tăi negri și veseli se vor lumina și mai intens de minunatul amestec de culori ale celor mai frumoase fruunze de toamnă – poți să o atingi, să o admiri și să o îmbraci; este rochia făcută anume pentru tine, din toate culorile unui anotimp generos. Alături, vei găsi inele, cercei, brătări făcute din fructele care îți plac ție. Acum nu trebuie să închizi ochii și să îți imaginezi ceea ce auzi șivezi în cărțile și filmele la care obisnuiești să te uiți; tatăl tău va dezlega poneiul și te va însoți de la distanță pînă în locul în care te vei întîlni cu prietenii tăi cu care, de obicei, te bucuri doar în lumea din căsuță, dar acum ve vedeea că ei exită cu adevărat. Pentru cei buni copilăria devine poveste, iar povestea se mută în copilărie.

Bucură-te de tot ceea ce meriți să ai, Greta!

La întoarcere vom bea ceai cald, vom gusta din jeleul de gutui și vom depăna povești.

Ție, care ești cea mai frumoasă poveste, îți las gîndul meu bun

cu mult drag,

colorful-autumn-leaves-texture

chemare la drum

Hai cu mine până la capătul lumii,

Poate lumea are totuşi un capăt.

Acolo vom găsi grâu de aur,

Fiecare fir va avea o mie de spice,

Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,

Poate lumea are totuşi un capăt.

Acolo vom găsi struguri albaştri,

Fiecare butaş va avea o mie de struguri,

Fiecare strugure o mie de boabe,

Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine până la capătul lumii,

Poate lumea are totuşi un capăt.

Acolo vom găsi păduri uriaşe,

Păduri de plopi cu creştetu-n cer,

Păduri de stajar cu rădăcinile

Înfipte adânc până la miezul planetei.

Acolo vom găsi trista mea dragoste,

Pătimaşa mea dragoste o vom găsi

Culcată în iarba coaptă de soare

Ori poate culcată pe un nor alburiu,

Pe un nor de argint alburiu…

Hai cu mine până la capătul lumii,

Poate lumea are totuşi un capăt.

Din volumul Zaharia Stancu – Poezii, Editura Minerva, Bucureşti, 1987


de data aceasta voi merge singură, totuși; de ce? –  pentru că așa trebuie

[ dacă mi se va reproșa, într-un fel sau altul -s’a mai întîmplat- de ce am adus poeți și scriitori controversați pe blog, voi răspunde la întoarcere cu argumentul Poeziei]