mereu si mereu, (de)oriunde si oricand, dar nu oricum, ci cu tot sufletul cuprins in gandul curat
(chiar si atunci cand eu pot mai greu…)
La Multi Ani!
mereu si mereu, (de)oriunde si oricand, dar nu oricum, ci cu tot sufletul cuprins in gandul curat
(chiar si atunci cand eu pot mai greu…)
La Multi Ani!
îl știu și mi-e drag de la inceputurile carierei sale și ale adolescenței mele
și tot el este și atunci și acum și oricînd (în)cîntă:
”uneori nu e nimeni care vrea să m-asculte,/sunt mulţi care ascultă ce nu vreau alteori”
[ nu puteam să o las doar pe FaceBook]
Apa Mării
de Federico García Lorca
-traducere de Teodor Bals-
Marea, albastru giuvaer,
A surâs în departare.
Dinţi de spumă albă-n soare,
Buze umede de cer.
Tu ce vinzi, tulburătoare,
Tânără cu sânii-n vânt?
Apa mărilor străine,
Domnule, eu vreau s-o vând.
Tânăr negru, ce amestec
Porţi in sânge, curcubeu?
Apa mărilor străine,
Domnu’, -n sânge, o port eu.
Şi aste lacrime sălcii,
Spune mamă, cin’ le strânge?
Apa mării, apa mării,
Domnule, în ele plânge.
Cine naşte-amărăciunea
Inimii apăsătoare?
E atât de amară apa
Mărilor tremurătoare.