mereu si mereu, (de)oriunde si oricand, dar nu oricum, ci cu tot sufletul cuprins in gandul curat
(chiar si atunci cand eu pot mai greu…)
La Multi Ani!
Arhive pe etichete: Nicu Alifantis
și singurătatea are Povestea ei
îl știu și mi-e drag de la inceputurile carierei sale și ale adolescenței mele
și tot el este și atunci și acum și oricînd (în)cîntă:
”uneori nu e nimeni care vrea să m-asculte,/sunt mulţi care ascultă ce nu vreau alteori”
[ nu puteam să o las doar pe FaceBook]
”apa mărilor străine, Domnu’, -n sânge, o port eu”
Apa Mării
de Federico García Lorca
-traducere de Teodor Bals-
Marea, albastru giuvaer,
A surâs în departare.
Dinţi de spumă albă-n soare,
Buze umede de cer.
Tu ce vinzi, tulburătoare,
Tânără cu sânii-n vânt?
Apa mărilor străine,
Domnule, eu vreau s-o vând.
Tânăr negru, ce amestec
Porţi in sânge, curcubeu?
Apa mărilor străine,
Domnu’, -n sânge, o port eu.
Şi aste lacrime sălcii,
Spune mamă, cin’ le strânge?
Apa mării, apa mării,
Domnule, în ele plânge.
Cine naşte-amărăciunea
Inimii apăsătoare?
E atât de amară apa
Mărilor tremurătoare.
ajunul
dacă se mai îndoiește cineva de talentul autentic
miercurea mea liniștită
De iubire, de ziua ta
Ne știm dintoteauna
de la începuturile mele
te știam frumoasa, acum ești tristă
este un an în care așa suntem:
pline de griji, copleșite de nevoi, de necazuri
cu sănătatea șubrezită și ne gîndim cu grreu că ne vom reveni în bine
eu sunt doar eu, o ființă obișnuită, care acum chiar nu mai ‚reprezint’/ nu mai contez decît ca un număr de CNP, care încă mai figurează in unele evidențe:
Tu trebuie să reziști la tot, la toate, la toți și la toate:
te-au invadat răutatea, prostia, ura, s-au jucat de-a experimentele cu tine, implementîndu-și toți inepții și incompetenții visele lor nebunești de grandomanie pînă te-au urîțit
ești (și suntem) singure și sărăcită/e
în copilărie tata-mare îmi spunea despre tine că ai fost cîndva, nu chiar foarte demult, frumoasa și rotundă precum o pîine coaptă în vatră
… vatra… Vatra ești tu însăți
te iubesc fără a putea explica de ce sau pentru ce, dar știu că altfel sau altceva nu aș putea simți fată de tine, decît o dragoste ce nu se așează lîngă celelalte iubiri sau feluri de iubire
ești și rămîi reperul meu principal în lumea asta mare, de unde, în vremurile cînd puteam să o văd, să o cunosc, să mă bucur de surprizele sale, în clipa cînd îți simțeam marginile toate celulele mele se așezau mai bine în lăcașul lor – eram din nou acasă
aceasta ești Tu: A-casa mea, a noastră
îngăduie-ne, mi mult sau mai puțin buni, înăduie-ne pe fiecare și adăpostește-ne, căci ai tăi rămînem, chiar dacă nu te merităm
La Mulți Ani, ROMÂNIA!
