universurile unui Cărturar

Este carturarul, profesorul, omul prin care eu am descoperit în adolescenta timpurie universul Său și mai apoi, universul altora; de la Domnia Sa am înțeles că timpul trăit și mărturisit înseamnă timpul propriei înțelegeri și cunoasteri ; intr_o după amiaza, răsfoind într-o stație de autobuz Sfidarea Retoricii ,

cumpărată cu câteva minute mai devreme, m-a tulburat binefăcător o încântătoare reformulare a legii lui Lavoisiere, pe care mi-as dori – o valabila și astazi; cândva, prezentând un talentat și orgolios poet, Profesorul Eugen Simion spunea că nu e grav sa îți dorești să fii cel
mai, mare, ci este periculos sa vrei să fii unicul;
doua dintre cărțile Autorului la care ma reîntorc mereu stau lángă sau alături de Internaționala Prof Ion Ianoși pe noptiera de la capatataiul patului; vor trece si zilele din spital și îl voi regăsi cu bucurie pe Mercutio
La Mulți Ani cu sănătate, Domnule Profesor, Eugen Simion!!!

m-a tulburat binefăcător o a legii lui Lavoisiere, pe care mi-as dori – o valabila și astazi; cândva, prezentând un talentat și orgolios poet, Profesorul Eugen Simion spunea că nu e grav sa îți dorești să fii cel
mai, mare, ci este periculos sa vrei să fii unicul;
doua dintre cărțile Autorului la care ma reîntorc mereu stau langă sau alături de Internaționala Prof Ion Ianoși pe- noptiera de la capataiul patului5; vor trece si zilele din spital și îl voi regăsi cu bucurie pe Mercutio
La Mulți Ani cu sănătate, Domnule Profesor, Eugen Simion!!!

• 

este nevoie de prezenta ABSENTILOR

Nu imi plac si nu parcip la comemorari; mie imi este greu sa nu imi amintesc plecarea lui Augustin Buzura dincolo de Zidul Mortii, exact in urma cu un an. Astazi am reusit pentru cateva minute sa rasfoiesc din nou volumul in care sunt … adunate … cateva dintre zecile de articole, de fapt, sutele de articole scrise si publicate de catre Domnia Sa. Chiar si daca as fi avut mai mult timp pentru lectura, nu cred ca as fi putut sa citesc mai multe – adevarul cuprins acolo astazi parca atinge si doare si mai cumplit; nu imi fac iluzii ca isi vor aminti multi de el, desi am o curiozitate pentru care, probabil, voi reveni cu un UPDATE, dar, nu cred ca va fi cazul (sunt alte evenimente stringente si poate si ordin de la … partid)

Dupa aproape o suta de ani, nu mai avem nici o obsesie nationala, nici un model, nici o istorie, ci doar niste mediocri care, de dragul unor posturi trecatoare, negociaza totul, vând totul. Se comercializeaza limba, drapelul national, istoria si geografia, trecutul si viitorul. Dar, având asemenea lumini în frunte, nu se poate mira nimeni ca nu mai însemnam mare lucru în lume, ca suntem ocoliti si ironizati. Ma gândesc ca în viitor, cei ce se înghesuie sa ne conduca, pe lânga un control riguros al sanatatii mentale, ar trebui supusi si unui examen sever al cunostintelor de istorie în speranta ca vor descoperi un adevar simplu: ca am iesit din obscuritatea veacurilor datorita scolii. Si ca suntem mai dotati pentru performante din sfera cunoasterii, decât pentru meseria de ospatar, tinichigiu, bodyguard etc.

Decembrie este luna victoriilor noastre: Unirea si Revolutia. Daca nu mai suntem în stare de altceva, daca nu ne deranjeaza umilintele la care, clipa de clipa, suntem supusi de catre niste activisti aroganti si ignoranti, s-ar cuveni macar sa strabatem cu mintea drumul pâna la cele doua victorii. Poate ca astfel ne vom speria de pustiul în care ne-am ratacit.

*

Deocamdată se pune problema existenţei noastre, iar fără foarte multă educaţie nu putem spera la un loc mai bun sub soare. Pentru a exista cu adevărat trebuie să vedem cum s-a realizat cel mai important moment al istoriei noastre, Marea Unire, şi în ce au crezut artizanii ei. Au început cu cartea şi au avut o încredere uriaşă în forţa şi în destinul naţiei lor. Noi ar trebui să începem prin a ne întreba: de ce lipsim din propria istorie? Cum de ne-am ticăloşit atât?

… cum???… eu cred ca dupa ce am invatat libertatea de a trage cu pusca prin versuri inspirate, dupa ce am cunoscut libertatea de a huidui, de cativa an suntem”dresati” din toate partile, prin metode parsive, sa cunoastem libertatate de a ne uri; ma tem ca nu avem anticorpii necesari; si totusi!!!

DA! Eu il astept si-l voi astepta mereu pe Helgomar sa vina cu acea candela care sa sparga intunericul fricii si al deznadejdii

ESTE MARE NEVOIE DE PREZENTA DUMNEAVOASTRA, DOMNULE AUGUSTIN BUZURA!