nu, Ana, NU! – ba da!

„In prima sa dragoste,  o femeie isi iubeste iubitul, in celelalte , tot ceea ce iubeste este iubirea.” –Lord Byron

dincolo degriji și de  probleme -nu puține și cîtuși de puțin de neglijat, a le ignora este i m p o s i b i l – ale sale și/ sau ale celor din jur(ul său, știuți sau nu),

Ana  trebuie să redevină pentru o scurtă vreme, fie și doar pentru cîteva clipe,Sisi (f)

pentru că este a doua dimineață în care simte că nu mai este posibilă vara în noiembrie, luna care pentru ea știa că daca nu-i o amăgire, ne este un senin veșmînt.

și se-nvelește strans în taină, ca vara sîngelui să nu se piardă, ca vraja basmului mereu sa ardă

  

știe că nu mai poate întreba o anume  stea

ce sărbătoare scuteşti? ce ceas împlinit?
aperi un mare mormînt, sau vreo apă vindecătoare?
păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare?

   – Lucian Blaga-

  trezită pe o plajă pustie, într-o dimineață răcoroasă,

o dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.

mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele

Nichita-

        și mă voi cufunda din nou preț de-un gînd în abisul tău

acum, deocamdată, îți las aici ceva ce ar putea fi (dintr-)un preludiu, un altul

cu ani in urmă am citit ciclul lui Augustin Buzura si desi mi-a placut mai mult Drumul Cenusii, acum imi amintesc destul de bine -cred- fraza din Refugii : .”.. ar trebui să fac în așa fel ca îîncepînd de azi să nu mai fiu obligată să mă detest

sunt convinsă că nici nu te vei mira și nici nu vei zîmbi

(nu mă-ntreba întunecat de ce nu am rămas pe blogul mic…)

ultimul amestec aberant pe un blog care se vrea a deveni normal și -poate- serios

   *

Lucian Blaga – RISIPEI SE DEDĂ FLORARUL
Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura cand vorbim,
si-n ochi cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

Visand, intrezarim prin doruri –
latente pulbei aurii-
Paduri ce ar putea sa fie
si niciodata nu vor fi.

latente pulbei aurii-
Paduri ce ar putea sa fie
si niciodata nu vor fi.

*

 

 

 Daca îndrăznesc să mă gândesc  ce  îţi place mai mult din Bacovia, nu aş şti sigur să răspund, insă fără efort – dar cu teama de  a nu te « jigni » (nu am alt cuvînt)- îmi vin în minte :
Iată, sunt clipe când toate le am…
viaţa se duce-n şir de cuvinte –
un cântec de mult… înainte…
momente când toate le am…

Sau poate :
Şi astfel,
din mersul meu,psihologii, diverse,
mă-ndreptau,în marşul greu
al străzii.

     *

sâmbătă, 16 mai 2009
trecut
 
am crezut in prieteni

au ramas numere in agende

am crezut in vise

privesc sine pustii

de cale ferata

am crezut in dragoste

a ramas doar amagirea

 unui dor

neostoit

am crezut in floarea de colt

 si a rama o alga

am crezut in sinceritate 

si am simtit gustul

pelinului

amar

al unui banut

de alama

aruncat in cutia

orbilor care canta
da, cred!

cred in Dumnezu

Publicat si scris de un altul si acelasi, totusi, sisif la 08:35

                     [ adus de pe blogul simplu]

*

 

 

 

 

asul de treflă

Le jeu, c’est une lutte  corp-à-corps avec le Destin –   Anatole France

Era seara mea norocoasă :

aveam   doi Ași (cel de verde și cel de pică) și doi șeptari (de Carro și de treflă)

miza era mare și nu era în bani de arginți sau de aur;

era o înțelegere, nici ”tîrg”sau ”învoială” nu era;

am cerut o carte și am primit un al treilea șeptar, cel de verde;

am privit expresia partenerului de joc; era cea a jucătorului experimentat, nu trăda sau nu lăsa să se înțețeagă ceva

am pus cu satisfacție full-ul meu pe masă;

partenerul m-a privit atent și mai lung decît mă așteptam, apoi, după o  ezitare, a răsfirat cărtile sale :careu de Ași

încercam să înțeleg și nu reușeam – de unde patru Ași? pe cel de treflă îl purtam tot timpul în mînecă;

în clipa în care m-a întrebat dacă respect înțelegerea, am înțeles:  era cel care avea mereu toate cărțile.

Asul de treflă era doar o amăgire.

iar miza era chiar acea carte de joc.

Sacrifiu sau SACRIFICARE ?

Îmi propusesem de  ceva vreme sa scriu despre SACRIFICIU.

Acum nu  ştiu dacă voi mai reuşi să adun/cuprind gîndul în cuvinte ca în vremurile bune; aş putea, poate, să scriu –cu riscul de a mă repeta faţă de cei care mă mai ’cunosc’ – că se poate renunţa la ceva foarte drag fără înfruntarea laşitătii, sacrificînd acel ceva foarte drag, atunci cind îţi este dat a înţelege că doar astfel se poate izbîndi, doar aşa ţi se împlineşte visul de creaţie a ceva durabil si cu rost.

(poate că voi reuşi cîndva…)

Am mai scris: nu am vocaţia sacrificiului, dar îi admir pe cei care pot şi sunt în stare să o facă.

Cînd am găsit fotografia pe mail am privit-o  cu placere, apoi cu încîntare, dar pe măsură ce mă uitam mai atent am înţeles, am simţit, de fapt, că nu  întîplător  mi-a fost trimisă această fotografie.

glade&fog

glade&fog

acolo, în acel luminiş sunt eu.  Într-o seară am încercat să traducem fiecare versurile, al căror autor nu mi-l amintesc,(tu ai găsit poezia)

Oh, numai noi cunoasterm nerăbdarea

De-a ne putea privi în ochi  (unul pe altul)

Şi-a înţelege astfel totul;

Dar stăm spate în spate,

Crescuţi ca două ramuri,

Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,

Jertfindu-se pentru-o scurtă-singură privire,

Ar vedea doar spatele din care s-a smuls,

Însângerat, înfrigurat

Al celuilalt.

la intrebarea mea ‘de ce nu mai devreme’, mi-ai  răspuns cu o altă întrebare :

’dar de ce nu mai tîrziu, Sisi ?’

si atunci am înţeles. Am înţeles că adevăratul sarificiu este atunci cînd nu ţi se  cere să îl faci, ci simti că numai aşa (îţi) poţi salva acel doar al tău suflet tăinuit.

equanimity.or.expectancy

şi mai ştiu acum că în oricare colţ , mai întunecat sau în ceaţa luminoasă ( să fie, oare  mai potrivit pentru acea melancolie , nu tristeţe, bine ascunsă din ochii tăi mari işi frumoşi ‘lumina ce risipeşte ceaţa’ ?) eu am rămas cu liniştea gîndului împăcat  de a fi reuşit să salvez pentru mine ceea ce  nu ar fi trebuit pierdut  vreodată:  ceea ce rămîne dincolo de amintire.

[aici ced că se încheie  blogul simplu al  aceluiaşi şi totuşi  altfel Sisif ]

ultimul joc

A reînceput jocul vieţii şi-al minciunii în adîncimile minţii;ultimul act
dar în jocul tău e doar mintea mea;
iar miciuna este mai rea, mai crudă decît moartea, în care eu nu cred;
măştile sunt uzate, iar cele mai noi ( retuşate,parcă) sunt ale unui clown; încep să le recunosc!
Jucăm jocul pînă la capăt? ––– Fie!

ultima replică e scrisă demult….

ai epitaful pregătit ?

chipul celui care trage de şnurul cortinei nu poartă mască

nu am titlu potrivit… veţi înţelege de ce… (sper …)

Astazi am te-am cuprins intre marginile unei aminiri foarte frumoase;
ale celei mai frumoase intamplari pe care viata mi-a oferit-o in ultimii ani.

nu am împăturit pentru că nu am vrut sa doară nimic; să nu simţi tu nici o atingere.

cel care m-a ingrjit si mi-a oblojit ranile de tot felul, ca si cel care m-a invatat culoarea unui zimbet, nu mi-au cerut decit sa am incredere in mine insami,
nu mi-au spus ca dragostea mare si adevarata are limite sau restrictii, ca oboseste vreodata, sau ca langa ea poate sălăşui acel ‘AJUNGE!’

si nu am cerut nimic in schimb, decit sa ma lasi sa cresc încet,sa ramin cit mai mult timp copiluţul rasfăţat, care isi stie destul de bine marimea locului de joaca, precum si regulile impuse;

dar el, acel copil, astazi a crescut dintr-odata, fata voisa lui, cind a inteles ca, totusi, ‘nu exista o rasplata pentru fidelitate tainuita’
cîndva ai vrut să îmi dai o mie de ţechini, iar eu neînţelegînd pentru ce, am răspuns că eu nu sunt El Zorab şi că aş fi preferat că în locul acelui ‘Paşă darnic’ să fie acel arab sărman;

banuti
acum stiu ca am curajul sa scriu despre SACRIFICIU
iar atunci cand ma voiu intrema, ma voi reintoarce acolo, in/pe casuta mea unde ma simt bine…

si nu pot sa nu iti multumesc!

şi da, va rămîne acel Hasta Siempre!

Iubire de Lut
––––––––––––––––-

Va multumesc tutror celor care mi-ati lasat un cuvant scris ca si tututor celor care ati avut un gand pentru mine!
sper si vreau sa revin mai repede, insa mai am nevoie sa ma intremez si sa imi iau Timpul ca aliat in rezolvarea unor probleme.
dar voi reveni eu, tot eu, mai putin vulnerabila, poate, cu aceleasi preocupari, pe care as vrea sa pot sa le abordez mai serios si oarecum mai altfel, dar si altele, daca voi putea.
pana atunci, Va doresc o vara frumoasa si usor de suportat.

🙂

RATARE (post ratat!!!)

GLAUCODATINI
jucam, iar jocul mergea bine.
eram in avantaj.
fara ca cineva sa greseasca, mi se ofera ocazia unui penalty;
portarul se apleaca, lasand cadrul portii liber;
mana mi se intepeneste pe minge, care aluneca in jos, pe langa mine;

RATEZ!

vreau o a doua sansa, in care cineva sa greseasca cu adevarat;
cea care va gresi voi eu insami,
dar
nu voi mai rata!

[inca nu am avut curajul sa las

BLOG BLOCAT
doar asta ]

cînd Sisif încerca să se joace cu şi prin cuvinte…

scriam mai devreme ca incerc sa repar ceva; pentru a face trimiterea directa la bolgul de pe blogspot, unde sunt textele respective, nu am timpul necesar acum;
citiva le-au vazut, deja;
n apect vreau sa fie limpede: nu am vrut si nu vreau sa ‘pacalesc’ pe nimeni; as fi putut sa las astfel cum era si sa nu incerc o senzatie de jenă si nu doar atat , cu acele …’incercari’ mult prea personale;
dar deja nu ma simteam bine fata de cei care le-au vazut deja;
si nu incerc acum ma jutific in nici un fel, fata de nimeni, pentru ca nu cred ca am de ce si pentru ce!
le-am adus aici, pentru a-i fi mai usor lui Sisif sa se mai joace, din cand ind, intelegand ca truda sa cea de toate zilele va fi mai putin chinuitoare astfel decat era in umbra unui alt nume ;
si pt a inlatura orice echvoc, iata link-ul spre blogul respectiv:
http://madgie-blogsimplu.blogspot.com/

[ voiscrie in curand asa cum ma stiti ]

ornic

Auzi batranul ceas din vechiul turn?

nu clipele se scurg fara a le contoriza El sau (alt)Cineva;

sunt celulele mele transparente spre tacerile tale.

Nu fa pacatul de a sufla in Lumanare !

esec

in noaptea aceasta urmaresc o corida

printre stanci ascutite

toreador si taur esti

in aceeasi moarte

pe pietre curge sangele meu

tu mereu castigi

contraste

mi-ai spus sa plec

si am ramas

mi-ai spus sa tac

si am cantat

mi-ai spus sa cad

si am dansat

mi-ai spus sa rad

si-am lacrimat

mi-ai spus sa mor

si te-am iubit