fără urmă de răsfăț trece și luna lui Brumar, în jur aud adesea ceea ce știu prea bine nimic nu va mai fi ca înainte; o nouă vară indiană rămâne-n veci aducere aminte. O literă primită azi în dar, o salt ușor pe gândul clipei înspre tine
și-am înțeles ceva: un zâmbet printre lacrimi nu e în zadar
elp
H ope or/and Holiday
azard
[după o pauză cam mare, acum și aici am ales un fractal din fabuloasa galerie a prietenului nostru drag, Andrei Pavel]
Greta s-a întors de la joacă mai devreme decît de obicei. Cu obrajii roșii, cu mînuțele reci, cu mănușile atîrnînd pe sub mînecile paltonașului, s-a dezbrăcat în grabă, a mîncat tot ce-i pregătise mama, a mai răsfoit cărțile colorate, s-a uitat cu un aer plictisit la desene, a mînuit cu îndemînare tableta, neterminînd nici un joc, apoi, spre mirarea celor din jur, a hotărît să doarmă somnul de amiază; întrebată dacă se simte bine, Greta i-a liniștit- voia ca ziua să treacă mai repede, să vadă cînd vine Moșu’. Seara, ghetuțele pe care Greta le pregătise meticulos, cu ajutorul mamei, așteptau, deja, pe pervazul ferestrei. Dimineața, fetița cu ochii negri și veseli le va găsi pline, bucurîndu-se de darul Moșului.
Greta, nuielușa găsită alături nu este o dojană sau un „avertisment” pentru tine, ci o poți folosi pentru a îndruma căluții de la săniuța ta fermecată. Și să nu fi supărată dacă acum nu ai găsit schiurile și nici patinele pe care le doreai atît de mult – le vei primi, cu siguranță, iarna viitoare, cînd tu vei fi și mai frumoasă și mai înaltă și vei putea concura cu mama pe patinoar și cu tata pe pîrtia de schi.
Pînă atunci, bucură-te de darul primit, joacă-te cu fanteziile iernii. Zîmbește mereu, copil fumos și vesel. Tonifiant și binefăcător este zîmbetul tău! 
că dincolo de orgolii, vanități si virtuți, dincolo de susținători și detractori, dincolo de patimi și resentimente, dincolo de tăișul văzduhului și mirajul prafului auriu, dincolo de durere și zîmbet, dincolo de vină și iertare, de adevăr și amăgire, dincolo de orice anotimp,
între
nu există nici o diferență
[pînă la o posibilă revenire și reîntîlnire, mă poate contrazice oricine și în orice mod; tuturor, zile frumoase, adică însorite și pline de sănătate]
doar că uneori zîmbetul meu se pierde în răcoarea diminelor cînd caut răspuns la întrebarea ”și azi ?…”
ori în lanțul problemelor care par(e) să nu se mai sfîrșească și care lasă urme adînci și dureroase
sau în ceasca cu ceai ori chiar pe fundul ceșcuței cu cafea filtrate, unde găsesc urme de zatz
este greu să îl găsesc într-o prietenie frumoasă de ani de de zile, stricată tocmai de capriciile blogosferei
îmi e dor de totți: de Andi, de Paul, de Gala, de Mircea, de Angela, de Geocer, de Mirela, de Dan(notopic), de Aghiutză, de Scena, de Lumsa, de Cristi și de Geanina, de Tavi, de Motonio si de Mr C, de Lanternativa, de Sir Dan cu al său ziar de la ora 5, de monoloagele mereu surprinzătoare și rafinate, de poveștile unui Chip Frumos, de cele ale lui Vania, de Abbilbal cu cei doi voinici ai săi
*(cei ”vizitați” mai rar în ultima vreme)
de cei mai de la începuturi,și de cei mai noi
îmi este dor de toți!
și mă caut anevoie pe mine însămi
un zîmbet din partea Voastră
astăzi, de ziua mea, de ziua noastră
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 