Cizmulița Gretei

Greta s-a întors de la joacă mai devreme decît de obicei. Cu obrajii roșii, cu mînuțele reci, cu mănușile   atîrnînd pe sub mînecile paltonașului, s-a dezbrăcat în grabă, a mîncat tot ce-i pregătise mama, a mai răsfoit cărțile colorate, s-a uitat cu un aer plictisit la desene, a mînuit cu îndemînare tableta, neterminînd nici  un joc, apoi, spre mirarea celor din jur, a  hotărît să doarmă somnul de amiază;   întrebată dacă se simte bine,  Greta i-a liniștit- voia ca ziua să treacă mai repede, să vadă cînd vine Moșu’.  Seara, ghetuțele pe care Greta le pregătise meticulos, cu ajutorul mamei, așteptau, deja, pe pervazul ferestrei. Dimineața, fetița cu ochii negri și veseli le va găsi pline, bucurîndu-se de darul Moșului.

 

cizmulite

 

Greta, nuielușa găsită alături nu este o dojană sau un „avertisment”  pentru tine, ci  o poți folosi pentru a îndruma căluții de la săniuța ta fermecată. Și să nu fi supărată dacă acum nu ai găsit schiurile și nici patinele pe care le doreai atît de mult – le vei primi, cu siguranță, iarna viitoare, cînd tu vei fi și mai frumoasă și mai înaltă și vei putea concura cu mama pe patinoar și cu tata pe pîrtia de schi.

 

Pînă atunci, bucură-te de darul primit, joacă-te cu fanteziile iernii.  Zîmbește mereu, copil fumos și vesel. Tonifiant și binefăcător este zîmbetul tău!    bucuria-darului

 

 

 

 

 

Anunțuri

zîmbetul din fereastră

  am adormit, nu știu dacă am visat ceva, m-am  trezit ca de obicei  photo by Jasmin Merdan

  m-am îmbrăcat și înainte de a mă pregăti de plecare la școală, am privit spre fereastră; 

  m-am apropiat ușor și nițel curios pentru că mi s-a părut că zăresc ceva acolo, după perdea

   nu mi s-a părut, chiar am găsit un desen mare cu un zîmbet larg care, în ciuda dimensiunii, era frumos și convingător, alături de o nuielușă argintie, dar fără șnurul de altădată

  am răspuns în felul meu Zîmbetului colorat și luînd nuielușa între degete, m-am întrebat dacă este acolo conform … obiceiului… sau este un fel de avertisment și pentru ce

   în clipa următoare acea voce cunoscută m-a lămurit: te joci cam mult, cauți printre lucruri care nu ar trebui atinse sau deranjate, îți neglijezi lecțiile și celelalte preocupări, risipindu-te în lucruri și activități minore, printre fleacuri; nu, nu te-ai maturizat suficient; îți reamintesc că astăzi ai teză la matematică

    am înțeles, cred, destul de bine ceea ce trebuia să fi înțeles mai demult; nu m-am putut desprinde  de tot de blogul Anei și de cîteva zile mă tot uit la o prismă care seamănă cu un ochean plin cu mărgele, care la fiecare rotire arată altă imagine, așa cum prisma își schimbă mereu forma bazei, dar nu este niciodată cerc, pentru a fi un con, deși se apropie Sărbătorile (sau au început deja ?!) și mi-ar fi fost de folos la carnaval

    OK! cînd mă întorc de la școală îmi pregătesc stiloul, nu pixul, nici markerul, voi căuta o foaie curată și netedă pe care să-i scriu lui Moș Crăciun o scrisoar, că tot a devenit o îndeletnicire generală

     Îmi iau ghiozdanul (rucsacul ușor și frumos) și  ies pe ușa casei murmurînd niște versuri dragi, tare dragi mie

pe geamuri mîini de sloi

își ţes în gheaţă ia

noi ne jucăm de-a noi

și de-a copilăria.

 

atîtea-nstrăinări
și inutile toate
ni-i dor de adevăr
și de intimitate

 

hai, Moşule, apari
să-ţi cînte vechiul nume
copii cu ochii mari
privind în altă lume

se arată timpul cînd
din epoca săracă

un om pe Moş jucînd
devïne ce se joacă

 

                                                                                                        -versuri de Adrian Păunescu-

      și sunt foarte sigur că știu ce să scriu în postarea de mai jos (pentru încă o dată, o ultimă oară, poate că Ana îmi va permite;  oricum, am înțeles de la ea că s-au întîlnit aici, pe blogul ei negru, Moșii, iar ea se pregătește să încheie cit mai repede joaca de-a bloggeritul pe anul acesta; cine știe ce va mai fi și dacă va mai fi anul viitor..)

       oare mai știe cineva ? Voi știți ?

                              [ceea ce voi scrie eu în Scrisoare]

Tristețea lui Moș Nicolae

El este  mereu  sau era  pînă acum vesel si darnic. Acum este puțin întristat pentru  c ă s-a uitat în sacul său și a văzut că cei puși sau aleși – nu de către el, Moșul- să aibe grijă de ceilalți au avut dreptate: anul acesta tolba sa este cu mult mai puțin plină decît în ceilalți ani. Și trebuie să treacă pe la fiecare, dar nu are cum să-i mulțumească pe toți. Turta dulce și acadelele nu sunt suficiente, iar ciocolata aproape că nu există, cît despre jucării sau hăinuțe, este și mai greu – și nu este Moșul de vină…

Stă o clipă,  își mîngîe barba, apoi deschide un alt sac, ma vechi, se uită  pe calendarul prins de șnurul sacului și scotocește înlauntru: zîmbește nițel mai liniștit – a găsit pe lîngă fructe și dulciuri cite ceva cu care crede că îi va mulțumi  pe mulți, chiar dacă nu pe toți.

  • găsit  cîteva cărți de Alexadre Dumas, tatăl, și știe că mulți se vor bucura de

,

dar unii, sau cineva, cu siguranță se va gîndi astăzi că peste ani, s-au întîlnit pe același drum și scriitorul și Regele Carol al IX-lea, care, întruna din cărțile sale, ale scriitorului, avea să fie nu regale marionetă, după placul copleșitoarei sale mame, nici  acea noapte neagră a Sfîntului Bartholemeu, ci acel bărbat sensibil și îndrăgostit care a cuprins dragostea sa tainică, pentru a o feri de convențiile vremurilor și ale rangului, în anagrama numelui

iubitei sale ;

  • și cum el, Moșul, este prietenul uturor, dar mai ales al copiiilor, a șovăit o clipă, fiindu-i greu să aleagă dintre   minunățiile pe care un alt copil-minune le-a lăsat, prea grăbit pentru a-și lustrui cizmulițele elegante;

în cele din urmă a ales a ceasta, doar este o zi în care lumea, cei mici și cei mari, trebuie să se bucure, nu-i așa ?   Mozart : Rondo a la Turca

  • mîna cea îndemînatecă a dat peste niște pînze frumos desenate și pictate, într-un fel anume, dar nu a ales nici femei diafane, nici peisaje cu gradini insorite, nici cheiuri cu ceață, ci niște bărci într-un port inghețat, cel care le-a pictat plecînd lăsîndu-și ghetele într-un răsărit de soare;

Boats in Winter Quarters, Etretat - Cl Monet

  • Două role de film și un DVD, cu același nume :  Fritz Lang – vremurile s-au schimbat, așa că alege DVD-ul, dar filmul rămîne prin mesajul său amenințător de actual ;

  • și cum mulți iubesc rock-ul, în sacul vechi s-au găsit și   cintece compuse și cîntate de Little Richard;

  • tot așa cum nu putea să lipsescă nici o mare Voce, care prin dragostea sa pentru viață a învins boala și a sfidat moartea      Turandot \”Nessun dorma\” – José Carreras
  • si se vor bucura și cei care iubesc poezia găsind în ghetuțe poezii de Ion Pillat si Poemele de lună ale lui Zaharia Stancu; Moșul are cărți scrise de Dinu Pillat, dar se gîndește cum să ”multiplice” excelentul documentar tvr despre viața deopotrivă impresionantă și exemplară a familiei Pillat ;

  • și ce taaaaaaaaaaaarrreeeee s-a  înveselit Moșul cînd a găsit ceva pentru toți, întrebîndu-l pe W Disney în gînd dacă voia cumva să-i ffacă lui concurență apărînd în ace astă lume tocmai în ajun de Sf Nicolae     😉

și cu toate cele găsite în saacul vechi și cu cele aflate în cel nou, Moșul pornește la drum, pentru că se înserează și chiar dacă noaptea este acum lungă, poînă dimineață trebuie să ajunga pe la atît de multe ferestre…

dar se uită mai atent și ochgii i se adumberesc, fruntea se încrețește, zîmbetul abia apărut dispare: sunt puține ghetuțe la  geam, iar dintre cele care sunt, cele nai multe nu sunt noi, dimpotrivă….; și nu poate să  înțeleagă Moșul darnic de ce sau cum în cizmulițele noi dela ferestre elegante cineva a pus atît de multe daruri, încît a lăsat și ceva pe pervaz, pentru că nu mai era loc în  cizmulițe; ar fi putut fi puse în celelate, mai modeste, mai vechi, unele  cîrpite, altele…

s-a gîndit că la aceste geamuri dichisite să lase cîte  o nuielușă, dar în clipa următoare și-a amintit că în această iarnă multi copii vor avea nevoie de surcele pentru focul din sobă…

cu greutatea sacului, dar și a grijii pentru cei care au nevoie de el, Moș Nicolae porneste la drum;  vine, încearcă să ajungă pe la toți, așteptați-l!…

[pe la mine nu știu dacă va ajunge, nu am nici cizme și nici ghetuțe noi și nici prea bună nu am fost, dar îndrăznesc sa îl rog, dacă poate să-mi aducă sănătate, promițindu-i că de acum încolo voi avea grijă să o prețuisc.

El mai poate fi șui mesagerul altora, de accea îl rog să treacă pe la cineva de la care aștept o carte anume, nu  lucruri sau alte  surprize exotice, ci o anume carte cu și despre poezie]

MULȚUMIM, Moș Nicolae !

curiozităţi

Were  it left to me to  decide whether we should  have a government without newspapers, or newspapers  without  a government,I should not hesitate amoment to prefer the latter.

– Thomas Jefferson-

Sunt curioasă cum  se vor poziţiona unii dintre ziariştii cu semnături consacrate şi tastaturi sonore  după alegeri, adică după primele zile sau săptămîni care vor urma după 6 Decembrie (păcat pentru Moş Nicolae că are o misiune atît de ingrată pentru români, dar copiii tot îşi vor pregăti ghetuţele –vechi sau noi- pentru că ei pot ignora încă tot felul de crize reale sau inventate).

DA! Recunosc: am unele obsesii faţă de unii ziarişti  cu o traiectorie  cel puţin ciudată în aceşti douăzeci de ani – de la creştin-democraţie la social liberalism, trecînd printr-un extaz năucitor (doar este extaz, nu-i aşa?) faţă de Casa Regală.

Si cum unii au scris în aceşti ani doar despre politcă (politichie?), despre sondaje, deşi mă întreb dacă au noţiunile elementare de statistică şi sociologie, sunt chiar curioasă  cum vor asista şi vor comenta jocul zarurilor aruncate nu întîmplător, cum şi cît vor înţelege din logica algoritmilor (sper că s-a reţinut pentru totdeauna ceea ce Doamna Mona Muscă voia să nu înţeleagă: într-o matrice pătrată suma pe orizontală este egală cu suma pe verticală) .

Şi vom asista din nou, mai calmaţi, dar mai apăsaţi de grija zilei curente pentru noi şi pentru cei de lîngă noi, la reaşezarea pozitiilor, la redefinirea doctrinelor –  de parcă ar mai conta!- iar cei norocoşi se vor reîntoarce la ’meseria lor de bază’: la scris, la catedră,  pe scenă, la şevalet,  sau la birou, mai puţin pe cîmp sau la un pupitru de comandă; alţii, vor rămîne coloraţi la fel, adică îşi vor păstra culoarea  şi este de preferat , cred eu această situaţie,  cameleonismului).

De ce sunt curioasă? Pentru că este dreptul meu de cititor fidel care dau banii pe ziar sau consum electricitate citind ediţiile on line, peentru că, întîmplător şi insignifiant, ba chiar ridicol pentru unii, mi-am permis să îmi exprim şi eu opiniile, pentru că a fost o perioadă cînd scriam şi eu în presă (doar colaborator, e adevărat),  pentru că am încercat să nu mă las acaparată doar de politic.

Şi pentru că îmi pasă! (tocmai pentru că eu cred în puterea cuvîntului şi în forţa argumentului!

DIXIT!

[  dar astăzi este o mare sărbătoare creştină, iar mîine este  1 Decembrie ! –– La Mulţi Ani! ])


de ce? – de aia!

pentru că  mîna încă nu vrea să maă lase să tastez şi nicio să scriu,  pentru că încă mă răfuiesc  cu o anume javră (cam de mult timp, e adevărat, una dintre noi, tot va obosi cîndva! ),  pentru că lumea asta în care  incerc să mă mai mişc este prea zbuciumată, prefer să visez că îl aştept pe Moş Nicolae care îmi va aduce toate cărţile şi filmele pe care le văd pe rafturi  şi pe care nu le pot avea şi o nuieluşă pe care să  o pun ca semn de carte în DEX,

 

pentru că eu sper că după ce va trece  Moşul şi pe la mine, cuvintele îşi vor recăpăta din nou puterea lor adevărată şi voi şi eu înţelege  sensul adevărat al unora pe care acum mă cam feresc să le folosesc: respect, decenţă, omenie, solidaritate, curaj, speranţă

sau unele expresii: bun-simt, grija faţă de om, obligaţia de fi inteligent, reprimarea memoriei, grija faţă de om,un trai civilizat

pentru că nu mai vreau să îmi fie frică de nimeni şi de nimic!

pînă atunci, prefer să  visez ca în ’visele copilăreşti’sau să rămîn asemeni calului la care se gîndeşte

ariciul creat de A Batalov (aici  sunt atinsă ca de o torpilă care a topit tot în afară de acele ‚sinapse’ cu care SIMT aşa ceva) şi pe care mi l-a lăsat de Dulcedeea .

În rest, cum totul este şi rămîne doar retorică,  poate cînd noi toţi vom fi mai calm(aţ)i, cu ceva mai mult timp pentru lectură şi nu numai, poate pentru a compara ceea ce  mulţi pretind că ar avea , iar alţii chiar au şi stăpînesc retorica, în timp ce foarte puţini, caare preferă să rtacă  au şi acel ceva din spatele  ei, prefer să citesc un articol care nu cred că se pretinde a fi o recenzie,  deşi nu prea des o asemenea lectură lasă asemenea satisfacţii sau mă reîntorc, pentru a nu ştiu cîta oară, la o carte dragă sufletului meu-   Sfidarea retoricii scrisă de Eugen Simion.

… pînă atunci, ’să schimb registrul’ ?  nu cred că reuşesc, dar încerc mai sus

🙂