mi-e sufletul precum o scoarță de mestecăn desfrunzit
cuvinte nu mai am s-arunc în zarea făr’ de rost
în recea și alba pădure am găsit vremelnic adăpost
din nodul netăiat, prezentul e trecutul prelungit
desăvîrșind dezmățul dansului departe de prieteni
visat-am pentru o clipă pădurea de mesteceni
9 noiembrie 2017
[mi-e drag Olbrychski, dar Heruvimul e frate cu Vysotsky]
L Euler , Suflet , poezia sufletului , 
și aici este poezie ,
despre poezia Sufletului
(despre care nu te-am întrebat nciodată ce folosești în locul stetoscopului pentru a-l asculta și nici cu ce medicamente îl tratezi ; poate pentru că într-o oarecare măsură, am înțeles și de la tine)
sunt pagini disparate, dar, oricum, limba o stăpînești mai bine decît mine, doar nu oricine se poate lăuda că Villon îi este prieten
*
știi bine că nu am timp pentru mai mult și te rog să mă aștepți nu cu flori, ci cu o tartă cu cireșe și cu dulceață de vișine; am uitat ceva? Nu, încă nu te uita la postarea de mai sus
[ abbilbal a lăsat, cîndva, aici, pe blogul meu, un poem superb]
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 