de ce îmi pierd cuvintele ?
pentru că ale tale nu păstrează taina
dar există o răsplată pentru taina sufletului
prea tîrziu ai aflat înSEMNUL
de ce îmi pierd cuvintele ?
pentru că ale tale nu păstrează taina
dar există o răsplată pentru taina sufletului
prea tîrziu ai aflat înSEMNUL
te-am așteptat, iar acum îți spun Bine ai venit!
te aștept în fiecare an și îmi redescopăr de fiecare dată copilăria;
știi? eu am multe copilării, le am pe toate, de fapt, cuprinse într-una singură, veselă, jucăușă, neastîmpărată și adevărată; restul etapelor sau al vîrstelor nu mai contează;
tu esti aceeași pe care o vedeam, o admiram și cu care mă înfrumusețam și în grădina mare, cu nimășel, de lîngă Borsec și în parcurile sau pe cărăruile de sub Tâmpa și în poienița de lîngă izvor, cu apă limpede și rece, care, spre mirarea multora, ținea mereu proaspăt sufletul meu și al celor din micul orășel cu negru de fum, Copșa-Mică
și ca și atunci, îmi împletesc codițele cu tine, te pun la butoniere, te împrăștii pe fustă, te așez pe catarama de la pantofii de lac ori te leg la de șiretul tenișilor,
ești inelul cu care mă logodesc în fiecare an cu PRIMĂVARA
aș vrea – acum, poate mai tare, mai mult decît altădată- ca lumea mea mică, dar și lumea cea mare și zgomotoasă din jurul meu să împrumute ori chiar să ia pentru totdeauna, lumina di miezul tău și seninătatea din petalele tale
BINE AI REVENIT!