precum o scoarță de mesteacăn

mi-e sufletul precum o scoarță de mestecăn desfrunzit

cuvinte nu mai am s-arunc în zarea făr’ de rost

în recea și alba pădure am găsit vremelnic adăpost

din nodul netăiat, prezentul e trecutul prelungit

desăvîrșind dezmățul dansului departe de prieteni

visat-am pentru o clipă pădurea de mesteceni

9 noiembrie 2017

[mi-e drag Olbrychski, dar Heruvimul e frate cu Vysotsky]

Anunțuri

nu doar regrete

– pentru ca nu reusesc sa ajung la Festvalul Filmului European de la Bucuresti, care a inceput aseara
– pentru ca nu am timp suficient sau atat de mult pe cat mi-as dori petru a zabovi in blogosfera si a citi cat mai mult din cele scrise aici
– nu doar pentru ca astazi am fost mai orgolioasa in replici decat se cuvine cu cineva al carui scris imi place foarte mult si care este, am inteles, indragostit de sufletul slav
– dar,
si pentru a putea crede ca voi fi pe 12 mai la Muzeul Ţăranului Român care găzduieşte Seara filmului rus,
m-am amintit ca atunci cind am ajuns pe WordPress am indraznit sa (re)scriu cele de mai jos

[ sper ca se intelege ca nu voi relua vechi postari din lipsa de timp sau de imaginatie, dar acum o fac din cu totul alte motive]

Ideea  sau ‘imboldul’ de a scrie aici aceste ganduri-randuri  mi-au ‘fost  date’ de o nedumerire sau nemultumire exprimata intalnita mai demult pe un anume site interactiv,  referitor la postarea  prea multor clipuri si dedicatii musicale {as subscribe si eu intr-o oarecare masura, daca nu as fi  facut-o chiar eu insami…}, dar si de catre mirarea mea de a vedea texte in limbi mai putin cunoscute. Tocmai citisem in acea zi niste vrersuri din Bulat Okudjava si am prins curaj sa ma intreb [retoric, oare?!?] de ce nu se asculta si muzica sau de ce nu se citeste si poezie rusa sau slava? Aaaa, nu e la moda? Nu e europeana (hmmmm,  am uitat geografie si istorie  ?); ne amintim de niste vremuri pe care unii le-au trait sau despre care altii doar am auzit? Si totusi, vremurile s-au schimbat, dar  valoarea a ramas ; nu , nu ma pretind a fi si nici nu vreau sa par istoric, axiolog sau moralist de ocazie!!
Si pentru ca sa  imi fie mai usor sa Va conving de aceasta, daca, aveti rabdare, ascultati acest cantecel-poem sau, daca binevoiti,  treceti mai departe; eu am sa astern ’electronic’ –vorba cuiva- unele argumente

De ce ne ferim de complexitatea sufletului slav exprimat in literatura, muzica, sau imagini? Si doar voi aminti in treacat de acea naiv de frumoasa miscare a ‘democratiilor revolutionari’, precum grupul lui Cernisevski sau Belinski,  despre  acea  miscare de la Budapesta din 1956, sau despre ceea ce s-a vrut a fi la sfarsitul unei veri ‘o primavera’ pragheza; despre acestea ca si despre Carta’77, sau despre  acea subima revolta  a Solidaritatii poloneze, sau despre liberalismul Yugoslav transformat intr-o drama greu de inteles, ori despre acel surogat numit Perestroika; dar cred ca si ele definesc, intrucatva –si nu oarecum- sufletul slav.
Nu voi apela nici la texte din marea literatura  -eu impartasesc ideea lui N Manolescu: nu se poate citi ‘Razboi si Pace’ pe net….- de aceea, ma limitez si ma ‘folosesc’ de impactul irezistibil si foarte direct, inca  nedapasit, al imaginii combinate cu sunetul;
Unii isi amintesc, altii poate vor desoperi la cinematografe obisnuite sau la Cinemateca , ori pe DVD-uri, filme si cantece vechi sau mai noi; sunt multi timeri pe aici carora stiu ca le place trupa Tatum, dar nu am vazut asa ceva pe site, iar daca exista , scriu MEA CULPA!; formatii noi de diverse genuri apar si in acest spatiu, iar cei care privesc /urmaresc anumite canale stiu msi bine decat mine ca sunt superioare multora din Occident;
Cat despre filme, aici trebuie sa imi infranez  ‘elanul’  si sa scriu doar atat : mergeti si incercati sa vedeti filme vechi, si noi, nu o faceti din snobbism, doar atunci cand ati auzit ca acel fim sau videoclip a luat un mare premiu, sau este in top;
Mie imi este dor sa mai alerg inca odata printr-o padure de mesteceni, sa mai zambesc amar la aventurile soldatului Svejk, sa ma uit intr-o oglinda alui Tarkovski, sa culeg piersici salbatici si sa pot vedea printe lacrimi taigaua siberiana alui Mihalkov-Koncealovski, sau sa ma intreb, aidoma sarbilor intr-un sezon de pace la Paris de ce e atat de puternic atavismul slav; dar mai mult decat orice, vreau sa  impart intr-o zi cand zboara cocorii flori soldatilor care se intorc din razboaie pornite de catre nebuni; si rugandu-Va sa  cautati si sa ascultati muzica de avangarda a lui Visotki, sa ma lasati sa parafrazez , inchpuindu-ma ca sunt intr-o gara care poate sa fie  numai poentru doi, un pesonaj cehovian:
Da, acolo, adica aici vreau si nu in alta parte, chiar daca uneori am cam dezamagit mai rau decat am reusit pana acum si chiar am suparat ;
Nu ca sa cer clementa unor posibili iritati scriu: sunt si raman indragostita de limba romana, ca si de cea franceza si engleza, pe cea rusa, sa alta limba slava nu cunosc!
Nota*  : pt cei interesati de cantecul  lui Okudjava, am observat ca sunt  destule persoane care cunosc  bine limba rusa si iubesc baladele si romantele rusesti (mult mai profunde si mai nuantate decat ‘un lac rusesc’ )