Le Dernier poème
par Robert Desnos
J’ai rêvé tellement fort de toi,
J’ai tellement marché, tellement parlé,
Tellement aimé ton ombre,
Qu’il ne me reste plus rien de toi.
Il me reste d’être l’ombre parmi les ombres
D’être cent fois plus ombre que l’ombre
D’être l’ombre qui viendra et reviendra
dans ta vie ensoleillée.
( si o traducere la fel de frumoasa, poate chiar…….)
Ultimul poem
(in traducerea lui Virgil Carianopol )
Atat de mult eu te-am visat,
Atat am mers, atata am vorbit,
Atat de tare umbra ti-am iubit,
Incat nimic nu mi-a ramas din tine.
Eu voi ramane-o umbra printre umbre,
De-o suta de ori mai umbra decat umbra
Ratacitoare umbra ce-o sa vina,
Si-o sa revina-ntruna
In viata ta scaldata de lumina.”
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
E mult prea tarziu dar o plimbare printre umbre nu face rau nimanui…nu-i asa?
ApreciazăApreciază
…da! … ai ales alturi de propria umbra…
[sper ca daca ma voi intoarce, sa te regasesc acelasi spiritual interlocutor 🙂 ]
ApreciazăApreciază
ana
se pare ca poemul fusese tradus din ceha aparut in 1926 si dedicat Yvonnei George
„J’ai tant rêvé de toi”
J’ai tant rêvé de toi, tant marché, parlé,
Couché avec ton fantôme
Qu’il ne me reste plus peut-être,
Et pourtant, qu’à être fantôme
Parmi les fantômes et plus ombre
Cent fois que l’ombre qui se promène
Et se promènera allègrement
Sur le cadran solaire de ta vie.
aceasta ar fi o traducere mai fidela desi toata lumea cunoaste prima varianta :)mai muzicala ce-i drept, insa mai funerara, umbra din prima traducere e sumbra, umbra din a doua e solara, iubitoare
(imi cer iertare daca e nepotrivit, era in ideea de a transforma umbra in lumina)
ApreciazăApreciază
cunosteam ‘povestea si cele 2 sau 3 versiuni alele poemuluii (este una si in proza), si uneori ma intreb ce o fi simtit cel care a citit , daca a citit, cele scrise pe hartia gasita in buzunarul vestonului cu urme de sange…
si nu cred ca este nimic nepotrivit– doar dragostea lasa mereu o dara de lumina… sau, cel putin, loc pentru ea…
–––––––
tu stii ca eu prefer finalurile deschise ….
🙂
:*
ApreciazăApreciază
Am scris odată ceva despre un om care ar fi dorit să scape de umbra lui. Nu reuşea. A trebuit să se resemneze. Şi i-a fost bine.
ApreciazăApreciază
Cristian: eu nu preama impac cu resemnarea; dar in acest caz, da!
sa stii ca te citesc si din off 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos gandul Galei- transformarea umbrei in lumina!
ApreciazăApreciază
da, e frumos gandul Galei, ca de obicei
atat cat voi putea iti voi urmari caleidoscopul;
[sper, totusi sa revin…; nu depinde, insa, doar de mine]
ApreciazăApreciază
Cum tocmai circulă o leapşă vizând poemele preferate, s-ar putea acorda postării statut de leapşă preventivă…
Din Robert Desnos am antologat o variantă (mai amplă) a aceluiaşi poem (traducere de Aurel Rău):
Atât de mult te-am visat
că îţi pierzi realitatea
Mai este timp să ating acest corp viu
şi să sărut pe această gură mijirea
vocii care mi-e dragă.
Atât de mult te-am visat
că braţele mele deprinse strângându-ţi umbra
să-mi stea pe piept petrecute nu s-ar urni poate la
conturul trupului tău.
Şi că, în faţa arătării aievea a ce mă bântuie şi mă
guvernează de ani şi zile
Aş deveni o umbră desigur,
O cumpănă a simţirii.
Atât de mult te-am visat că nu mai am timp să mă
trezesc desigur. Dorm în picioare cu trupul pradă
tuturor arătărilor vieţii şi dragostei şi tu, singura
ce contezi astăzi pentru mine, aş putea mai
puţin să-ţi ating fruntea şi buzele
decât primele buze şi prima frunte ce s-ar ivi.
Atât de mult te-am visat
atât am umblat, am vorbit, m-am culcat cu fantoma ta
că nu-mi mai rămâne poate, şi totuşi, decât
fantomă printre fantome să fiu şi umbră mai
mult de o sută de ori decât
umbra care se plimbă şi se va plimba grăbit pe
ecranul solar al vieţii tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Vania:
… este o varianta de care nu stiam si de aceea multumesc mmmmuuuuuuuuuuuuuult de tot !
sincer, cred ca este cesa mai frumoasa varianta posibila in limba romana…;
si tot sincer, acum pot sa scriu, ca Dvs eratuiacel spirit complex caruia nu as fi indraznit sa ii tromit o leapsha, desi as fi avut cateva ‘idei’…;
poate cand si daca reusesc sa ma intorc
si privit cu detasare [totala niciodata !!] voi urca in acel tremn…
MULTUMESC!
ApreciazăApreciază
🤲🤗🙏🙏🙏
ApreciazăApreciază
citesc naucita si ma regasesc in fiecare rand. si caut o muzica pentru umbra mea..
ApreciazăApreciază
eu anume nu am pus nimic sonor langa aceste versuri;
cred ca pt fiecare suna sau se aude altfel…
si multimesc pt tot
nu, nu pt ca stii ca nu imi plac despartirile
oricum, cred ca noi…
ApreciazăApreciază
Ana eu am gasit de cuviinta sa adaug o ambianta sonora cuvintelor sa pluteasca mai mult in aer:
🙂
ApreciazăApreciază
manon, eu am explicat de ce nu am pus nimic altceva , dar iti multumesc;
si eu iti las asta :
si te rog sa incerci sa imi pastrezi o tigara si sa ma astepti cu un oblon deschis
si ca sa imi pastrez obiceiul, uite:
🙂 🙂 🙂
🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Anamaria,multumesc,ma regasesc in aceasta frumoasa poezie,o seara frumoasa 🙂
ApreciazăApreciază