SIMPLE însemnări

…SIMPLE însemnări… Am deschis această … ”rubrică” pentru  exerciții mai mult sau mai puțin zilnice de  sau pt digitație; așa că vor trece neobservate; prin urmare, aici pot să scriu orice vreau, fără să mă autocenzurez și fără groaza unor reproșuri pe mess sau pe alte bloguri că mă ”expun” mai mult decît se cuvine; oricum, eu nu mai citesc acele  două bloguri; care dintre noi se expune –oare ?- mai mult??- întrebare care nu merită răspuns; Nu știu dacă voi scrie de fiecare dată cu o altă culoare; poate ar fi mai bine să las cea aleasă ”automat”pt ‚tema’ zidului, adică albul pe negru; Astăzi, fiind 8 martie, aș alege. totuși, rosul și nu doar  pentru că florile  dăruite în această zi ca și  și dragostea sunt roșii, ferindu-mă de patimă, dar pentru un început care speră într-o minune a PRIMĂVERII, prefer verdele 8 martie 2011 Anul acesta nu am primit  nici măcar în virtual o floare… bărbații mai tineri sau mai puțin tineri, care îmi lăsau comentarii ca semn de apreciere si de respect și-au epuizat florile ; unii, puțini, dar prieteni fideli, au lăsat  un semn al tecerii prin link-ul lor în ”culisele”w-pressului;   nu nmă surprinde deloc, ba chiar înțeleg … reținerea unora de a se afișla direct pe un blog din ce în ce mai ocolit la vedere și asta din cauza mea; Ei  și? Aici scriu doar pt mine și nu cred că cineva va observa această rubrică Așadar, 8 martie     fără nici o floare, fără nici un telefon, fără o felicitare in cutia poștală de jos, de la intrare, nici in cea electronică Oare unde sunt freziile cu cozi lungi dăruite în fiecare an de către Horia și pentru care eram învidiată și în Piața Romană și în orașul sticlăriei frumoase unde ne-am sprijinit unul pe celălalt în suferința stagiaturii? Oare ce face , pe unde o fi, pe care meriudian Cornel M de la acel radiou local, care într-un an mi-a dăruit ca pe o… dedicație (nu am pentru ce să roșesc”) o melodie despre care el nu  avea cum să știe cum rezonează pentru mine, pîîîînăăă la Iașiși astfel nu  accept  absurditatea de  a mă întreba dacă florile din fotografiile pretinse a fi din deșert sunt adevărate și nici dacă însoțeau sau nu anume poezii originale sau traduse; deschid un volum cu poezii scrise de Lucian Blaga, iar la pagina unde Rispei se dedă florarul este, încă, o floare de colț primită și păstrată ca talisman si am înțeles încă o dată: florile cele mai dragi mie sunt și rămân Floarea de Colț și florile de cîmp mîine va trebui să răspund pe blog la comentarii…( tot GINA , mereu draga de ea…) și să nu uit de Andi și de Mirela și trebuie să găsesc o modalitate de a-i terimite CELLEI creioane și culori noi mîine este o nouă zi – mai bună sau mai puțin, voi vedea mîine spre seară… daca e doar pt mine, de ce dau ping-uri? cine, naiba, ma poate

intelege ????

10 martie 2011 exerciții de digitație/    ? zilnic(e) – imposibil; aș avea nevoie de o viață cu un program firesc, uman – și acesta esste imposibil; dacă reușesc să citesc două pagini asa cum se cuvine, care să îmi rămîna cu dorința de a le reciti, dacă am șansa să prind ceva care să mă rețină în fața tv-ului ceva mai mult de o oră, este deja ceva cîștigat; muzică, filme, conversație – acum aș cere prea mult; încercări, rateuri, neacceptare, căutări, dorințe– toate rămîn în zona banalului și a domesticului  nihilant(nu găsesc alt cuvînt) la  meteo și în jur se așteaptă Primăvara, lumea vorbește despre ea; în fiecare an era altfel, aducea de fiecare dată un nou, un  alt început; acum, mă surprind rămasă nevindecată nici de poezie; după-amiază, obosită de la gimnastică m-am surprins spunînd aproape cu voce tare: ”am primăvara-n oase și-n cuier mă-mpiedec de o umbră aberantă ce in pășune sîngele mi-l cere și îmi absoarbe mîinile-ntr-o plantă ” (versuri de A Păunescu) sting țigara, privesc mașinile, asfaltul, puținii oameni de jos și în cameră, mutînd o revistă de la locul ei, imi spun, încercînd să mă conving: ”este bine, încă este bine,” formularea corectă la trezire și la culcare trebuie să fie ” este bine, din ce în ce mai bine, este foarte bine” pînă atunci aud alt vers ” o să vină ploia sa ne spele ea, nouă

niciodată nu ne va fi bine

13 martie 2011

nu am intles niciodata cum este  meseria de scriitor. voi reveni inspre seara– e prea frumos afara

14 martie 2011

cam de multa  vreme citesc dezordonat, reviste, ziare, rasfoiesc superficial albume, uneori se nimereste sa incep o carte buna sau scrisa bine si pe care sa o citesc atent, pinba la sfirsit; in rest? timp si viata irosite; a citi despre filozofi nu inseamna a citi filozofie

17 martie 2011

încercînd să  mă stăppînesc, să nu alunec într-un ”răspuns” , aleg ,  deloc întîmplător, însemnările Christinei Angot: ”pe mine  mă interesează să fac romane care au aerul unor romane de gară, dar nu sunt așa ceva; eu, mă scuzați, n-am chef să îmi pun un panou pe care să scriu ‘literatură’;mulți or fi dezamăgiți; pentru mine, asta înseamnă frumusețea- imprevizibilitatea stilului” a-ți surprinde cititorul fidel cu schimbarea stilului este, cred eu, mai elegant și mai corect fată de acesta decît prin aluzii ”înțepătoare” astăzi? cam multe de rezolvat, voi constata deseara, tîrziu, cît am reusit; și aș încerca -la exerrcitiile pt mina- să număr în jur de 500 ce caractere la scriera unui…”text” – nu ține nici de ambiție, nici de  orgoliu, nici de promisiune; iar între ambiție, dorință și orgoliu exista, totuși, o deosebire de nuanțe. ––––––––––––- oricît de ingrată par și poate chiar sunt, eu nu am timp și nici starea de sănătate de acum nu îmi permite să stau multe ore pe zi pe net; în blogosferă, chiar puțin ––––––––––––––– (ziua abia a început , cam de vreo zece ore …)

18 martie 2o11

azi e vineri si ce e nou, daca e vineri? in fiecare saptamina este o zi de vineri, fie ca o apuci sau nu; sa scriu ceva, doar asa ca sa las un semn -pt mine insami – ca mai exist???   poate cind ma voi mai ”usura” de probleme si temeri, va veni si pofta sau cheful de a tasta     intr-un jurnal fiecare scrie ceea ce vrea si cind vrea sau cind poate, cu sau fara intermitente     hai, ca deja ma dau in stamba… catifeaua imi este inaccesibila; e primavara si …

15 aprlie 2911

Încerc să ”omor” clipele pînă plec la  chirurgie pt o … banală infecție a unui deget care cedează greu…

și este Vineerea dinaintea Floriilor

oare încep să mă pregătesc pt Săptămina  Mare, a Patimilior?

Ooare de ce nu am reușit să rămîn într-unul dintre orașele mele mari și dragi? De ce m-am reîntors în orașul stagiaturii, în apropierea orășelului adolescenței mele,  orașul mai măîricel, medieval,unde niciodată nu m-am simțit bine???  – mereu mi-a fost ostil,

Prejudecăți am întîlnit mereu aici,  dar acum, aici, cei care înainte erau sănătoși, ba mai aveau și un anunme ”statut”, mai corect, se bucurau de respectul celorlalți – cîștigat prin muncă unor zile care, uneori poate depășeau 24 de ore, dar era satisfacția muncii făcute cu folos și cu plăcere, acum, cei care au anumite vulnerabilități, fie și trecătoare, ori poate că nu.., nu sunt acceptați.

și chiar dacă mă voi întoarece cu bine de la spital, astăzi, atunci cînd voi putea să scriu, voi arăta, cu orice risc, de ce nu am motive să mă cred înferioară  sau oarecum mai prejos, față de nimeni din lumea bună sau față de omul obișnuit , asemeni mie,  de  pe stradă;

și eu chiar nu oblșnuiesc să minimalizez sau să să privesc cu superioritate pe nimeni, dar nici ”îngăduința” sau mila nu le suport– prefer afrontul deschis!!! și Sinceritatea

și zău că .. ”va urma”

–––––––

mi-ai fost alături mereu în tot acest timp, bun sau mai puțin bun,

de aceea te iau cu mine și  azi, de oriunde ai fi,  în neant sau…..

<

20 iunie 2011
Îți scriu pentru că trebuie, pentru că așa simt:;
Intotdeauna, în acei ani – cîți sunt? Tu mai știi? Încape o viață adevărată în ei…- îti scriam dacă nu zilnic, cel mult la 3 zile; multe ”fleacuri” , dar și multe ”realități grave”; și parcă deja mă simțeam mai bine;
Acum scriu rar, abia dacă deschid calculatorul, dar, pentru că vreau să cred că îmi revin, deși e ca la dans : doi pași înainte, unul inapoi,- ca să nu mă poticnesc prea tare,
Nu imidau seama prea bine unde esti, la mobil nu ai semnal, telefonul de acasă sună și sună, nu mai răspunde nici robotul, semn că ai plecat; ultimul feedjit l-am scos pentru că, oricum, deschid la cîteva zile unul dintre calc, ”arăta ca”ești sau că ai fi putut fi la casa de la țară a mamei tale, cum îți place să glumești;
Ieri am citit ceva foarte, foarte … binefăcător, pe cît era de o convingătoare simplitate, pe atît era de adîncă și de adevărată; un stil seducător de îmbietor la meditațe și plin de rafinamentul confesiunilor la sfîrșitul cărora se lasă o tăcere ce se cuvine a fi netulburată;
Dar spre seară am văzut un film bun, gasit întîmplător, care voia, parcă, să prelungească, să mențină atmosfera cărții;
Înainte de a-l vedea la tv pe H R Patapievici ( nu, de data aceasta nici el nu s-a putut abține de la provocarea intrebărilor și a alunnecat, regretabil, înspre politică…. și argumentația puterii (actuale, desigur)…. ), da, cu vreo două ore înainte am ”intrat” în scrisorile, vederile, pozele si ce se mai află pe acolo, primite de la tine; ai avut mereu discreția aristocratică[nu parafrazez pe nimeni] de a nu mă întreba unde le păstrez;
Pe o vedere 26 aug 2005 scriai, tu, cel care a văzut cam tot ce se poate vedea într-o singură viață de pe acest pămînt, poate Horia te-ar putea ”întrece/depăși”…
‚nu se poate descrie, trebuie să simi, iar tu ai putea; te îmbrățișez în gîndurile mele bune’

Acum chiar am nevoie de gîndul tău bun și purtător de noroc pt mine…;:
Am înțeles, a cîta oară, că  sănătatea și liniștea suflettească nu se păstrează cu fantasme reapărute printr-un joc al hazardului –oare? – și nici prin atracții(să scriu ”pasiuni” ?!? prea tîrziu întîlnite, oricît de dragi ar rămîne;
Am înțeles din nou că –dacă mai era nevoie- că acum, mai ales acum, ființa mea are nevoie de acel  echilibru cu întregul calm și deplina siguranță pe care le simt din partea ta, în orice situație;
Ce carte, ce film ? … hmmm, nu spun, deocamdată

&n

==========================================================================================================

20 sept 2011
chinuita de boala, sfisiata de griji, pe punctul de a abandona totul,
in timp ce ma ingropam /adinceam in manuscrise vechi, albume de arta si carti de matematica mai putin noi, amesttecate cu brosuri de logica luate de pe net (sic !!! ….),  ratind finisarea unui ….’pretins’ eseu,
poate ca nu chiar intimplator mi-am amintit de lecturi care mi-au placut mult, cindava, in anii mei buni… si revine obsedant in minte o fraza:
„Il suffit que nous parlions d’un objet pour nous croire objectifs”

incerc sa imi amintesc la ce se facea trimitere  atunci cind se afirma ca
l’union entre la pensée mathématique abstraite et l’observation rigoureuse

dar mai bine si m\ai sanatos este sa ma reintorc la „l’esprit scientifique taciturne”

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

23 septembrie 2011

astazi voi ascunde pt un timp reproducerile de pe blog;

TOCMAI PT CA NU AM PRETENTIA CA AS FI UN BUN CUNASCATOR IN ALE ARTEI; EXEGET, NICI ATIT— altii, probabil, sunt indreptatiti

[dar eu daca preiau ceva de pe blogul cuiva, mentionez ]

(tabloul cu frunze este, totusi, din colectia personala, fiind pictat de catre cineva apropiat, nu doar cunoscut)

si mai stiu f f bine ca nu detin drepturi …’exclusive’ asupra lor !!!!

poate voi intelege ceea ce acum imi scapa din lipsa de timp, sa zicem

possssssssssstarea va fi stearsa      ––––––- s-a ‘mutat’ aici;

si imi voi actualiza RSS-ul

si o zi buna cel putin VOI SA aveti !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

3 octombrie 2011

cred ca ar trebui

 renunt la tot; cred ca depun armele si 
 trebuie sa accept ca  doar atitr am purtut face cu o javra de viata....
Anunțuri