Cizmulița Gretei

Greta s-a întors de la joacă mai devreme decît de obicei. Cu obrajii roșii, cu mînuțele reci, cu mănușile   atîrnînd pe sub mînecile paltonașului, s-a dezbrăcat în grabă, a mîncat tot ce-i pregătise mama, a mai răsfoit cărțile colorate, s-a uitat cu un aer plictisit la desene, a mînuit cu îndemînare tableta, neterminînd nici  un joc, apoi, spre mirarea celor din jur, a  hotărît să doarmă somnul de amiază;   întrebată dacă se simte bine,  Greta i-a liniștit- voia ca ziua să treacă mai repede, să vadă cînd vine Moșu’.  Seara, ghetuțele pe care Greta le pregătise meticulos, cu ajutorul mamei, așteptau, deja, pe pervazul ferestrei. Dimineața, fetița cu ochii negri și veseli le va găsi pline, bucurîndu-se de darul Moșului.

 

cizmulite

 

Greta, nuielușa găsită alături nu este o dojană sau un „avertisment”  pentru tine, ci  o poți folosi pentru a îndruma căluții de la săniuța ta fermecată. Și să nu fi supărată dacă acum nu ai găsit schiurile și nici patinele pe care le doreai atît de mult – le vei primi, cu siguranță, iarna viitoare, cînd tu vei fi și mai frumoasă și mai înaltă și vei putea concura cu mama pe patinoar și cu tata pe pîrtia de schi.

 

Pînă atunci, bucură-te de darul primit, joacă-te cu fanteziile iernii.  Zîmbește mereu, copil fumos și vesel. Tonifiant și binefăcător este zîmbetul tău!    bucuria-darului

 

 

 

 

 

restanță de nota 7

29, adică 9-2=7, deși ar părea mai bine 2+5=7, dar aceea este o zi cu totul specială, așa încît, cum au mai rămas doua zile (și un pic) , m-am gîndit că nu e bine să ramîn în anul acesta urît și greu (pentru mine) cu multe restanțe                   cifre

promisesem că cel puțin de una voi încerca să scap

și este una de nota 7 (cu riscul de a fi considerată, judecată, etichetată în fel și chip, în școală preferam notei 7 chiar și pe cele de 4 sau 5, deh, la noi în clasă nota de trecere era 8…)

s-au scris multe despre acesată cifră, acest număr 7, unii, cu bloguri pretențioase, afirmă că s-au documentat zile și chiar săptămîni la rînd; eu nu am nici timp și nici nu înțeleg rostul unui asemenea …efort… pentru un blog, cînd se ivește ocazia și am timp, citesc, da, cu interes, uneori se întîmplă să rămîn(a) cu ceva și trec mai departe

așa-zisa restanță este, de fapt, un fel de promisiune (și așa este prea mult spus) de a răspunde unei măgulitoare provocări, cînd m-am lăsat prinsă poate în cel mai frumos joc pentru mine în anul acesta [iar jocul s-a prelungit prin săptămîni și anotimpuri, nițel altfel, dar tot seducător a rămas]

și pentru că blogul meu nu este pentru texte exhautive, nu mă voi hazarda în dizertații și nici în variațiuni pe o temă dată, dar este mult prea generos Meșterul Făurar, provocatorul, ca să nu ”divulg” cum am ajuns eu să pomenesc despre șaptele cu pricina (… cîndva, aici,pe blog, pomeneam de puterea unei litere …)

despre acel număr matricol, de la care a început pentru mine să se rostogolească de la puterea a șaptea ori, s-a scris emoționant și nu patetic, aici

iar ”jocul” meu este acesta, de mai jos:

bolovanu’ luiSisif – Sambata, 25 Aprilie 2015, 23:57

pe pietroiul meu am scrijelit cîndva, într-o primăvară adevărată, durerea unor cuvinte care nu au cum să fie șterse: ”atît de mult eu te-am visat, atat am mers, atîta am vorbit, atît de tare umbra ți-am iubit, încît nimic nu mi-a rămas din tine”; de rămas au rămas multe căutări și multe întrebări fără răspuns;

am găsit acum, aproape de miezul nopții, poemul cifrelor sau al acelei cifre, astfel încît ”în seara aceasta nu cînt ceea ce mi s-ar cuveni să înfrunt, ci ceea ce ar trebui să aparăm, plăcerile vieții”;

eu fiind prieten cu absurdul, degeaba aș căuta cifra magică, acel 7 care mi-e străin, privesc cifrul înscris/închis în numărul matrticol și-am înțeles: pentru mine acesta este ”refrenul pe care-l cîntam cînd umblam pe drum ”

MULȚUMIRI de dincolo de orice autoritate și de alte reguli decît ale Parnasului clasicizant, Maestre Foarță!

@ bolovanu’ lui Sisif

Şerban Foarţă – Duminica, 26 Aprilie 2015, 17:42

E prea frumos mesajul Dvs, pentru care mulţumescu-vă adânc, ca să mai scrijelesc ceva în stâncă…

Mai puţin 7-le care rezultă fie din 8 – 1, fie din 4 + 3, respectiv primele şi ultimele cifre matricole ale lui Desnos…

Iertaţi-mi, rogu-vă, numerologia cvasi-fantezistă, ce, în context, poate părea frivolă!

fascina N t!

bolovanu’ luiSisif – Duminica, 26 Aprilie 2015, 18:41

Maestre Foarță, acum eu revin cu mulțúmiri ce nu pot fi cuprinse-n șiruri, dar și cu scuze pentru ceea ce ar putea să pară ceva dincolo de insistență,

și nu știu dacă este fair-play să Vă devoalez cuvintele unui boier al scrisului nu doar la scara blogului, atîta vreme cît nu am cerut încuviințarea Domniei Sale– și totuși :”Magistrul Foarţă rămâne acelaşi… vrăjitor al cuvintelor şi atunci cînd… numără! Mai ales, atunci cînd „face socoteli” cu destinul – al său propriu, sau, cel mai adesea, cu al altora.”

oricît de familiar mi-ar fi zi de zi jocul cu cifre, acel 7 alunecă de peste tot în hău; la Dumneavoastră, care îmi știți oarecum povara, jocul este fascinant și fascinează

@ bolovanu’ lui Sisif

Şerban Foarţă – Duminica, 26 Aprilie 2015, 21:22

V-aş ruga, dacă e posibil, să fiţi puţin mai explicit. N-am înţeles prea multe din ceea ce mi-aţi scris. Oricum, nu sunt atât de „vrăjitor” încât să pot „face socoteli cu destinul” (propriu, – ba chiar şi cu al altora, „cel mai adesea”).

În rest, nu înţeleg „hebdofobia” Dvs, – începând cu Sacrum Septenarium, dacă vreţi, şi terminând cu săptămâna însăşi…

O sentinţa a lui Hippocrat (care,-n cazul unor medici, astăzi, s-ar cădea să se numească… Hippocrit!) cuvântă după cum urmează: „numărul şapte, prin virtuţile-i ascunse, menţine toate cele-ntru fiinţă; dăruie viaţă şi mişcare; înrâureşte până şi entităţile celeste.”

Sunt sigur, însă, că acestea toate vă sunt preabine cunoscute…

Maestrului Foarță

bolovanu’ luiSisif – Duminica, 26 Aprilie 2015, 23:00

eu nu am darul de a-mi juca gîndul prin cuvinte fermecător împerecheate…;

vrăjitor al cuvintelor care face socoteli cu destinul a apreciat o persoană pe care cred că o cunoașteți și care Vă apreciază; eu mi-am permis doar să îi împrumut cuvintele și ideea pe care o împărtășesc și care nu cred că Vă supără…;

despre hebdofobia mea se pot scrie și mult și puțin; la începutul unei săptămîni care nu știu dacă va fi atît de … încărcată… cum se anunță, (eu sunt nascută într-o zi de Vineri, dar îmi place Sîmbăta) prefer să amintesc doar cîteva aspecte, cît mai succint posibil, atunci cînd voi avea și timp și mîna odihnită;

cifra mea este 2, deși ar fi fost mai firesc să aleg 1, fiind născută într-o zi de 10 a unei luni de iarnă;

știu din copilărie despre şirul lui Fibonacci şi raportul de aur, iar în școală și nu numai, am aflat despre rolul lor în artă, nu am reușit să ajung pe treapta a șaptea și nici pe a saptea ramură, dar știu că dacă virtuțile și ”păcatele” respectă ordienea în care sunt enumerate, da, recunosc: trufia poate fi asimilată orgoliului meu nemăsurat, iar sîrguința, m-a ajutat să trec peste multe încercări; dintre cele șapte simțuri antice, da, mișcarea este vitală pentru mine, iar eu mă mișc sub semnul celei de-a șasea planete:; la Hipocarte, totul se potrivește îngrozitor de… exact; dar despre visul nevisat, despre combinațiile dintre 3 și 4, despre magia acestei cifre, despre ceea ce am acceptat sau nu din ceea ce am reușit să aflu, Vă promit că Vă voi da de știre atunci cînd voi scrie mai mult; este o idee mai mult decît binevenită;

cu mulțumiri și cu o mare considerație,

Misivă către „bolovanu’ lui Sisif”

Şerban Foarţă – Luni, 27 Aprilie 2015, 01:03

Un participiu feminin („născută”) vă trădează genul, – greu, foarte greu de bănuit, altminteri, sub pseudonimul „bolovanu’” (fie, acesta, şi al lui Sisif).

Sunteţi, deci, o doamnă/domnişoară, cu care ar fi trebuit să fiu mai tandru, spiritului geometric, prea tranşant, fiindu-i, în ocurenţă, preferabil acela de fineţe, „de finesse”, – măcar că nu mai ştiu nici eu, acum, dacă un vol-au-vent este mai nobil decât miraculoasa „ciorbă de bolovan” (a lui V. Voiculescu).

Încerc s-o dreg, în fine, într-o limbă mai cantabilă decât româna, dar nu atât de afectată ca franceza, – anume în italiana-mi aproximativă:

Io son’ un troglodita que ignora

si nella bella lingua di Dante

un’ lettera comicia per Signora

oppur’ per Mia Donna… Grazie tante!

Maestrului, un mult prea stîngace răspuns

bolovanu’ luiSisif – Luni, 27 Aprilie 2015, 12:28

Maestre Foarță,

încerc să Vă răspund acum, în grabă, altminteri în aste zile o clipă de răgaz; iar dacă mai amîn mă voi simți precum oropsiții (din poezia) lui Voiculesecu;

scuze cer pentru cuvintele ciuntite și pentru neconcordanțaele gramaticale, cît despre punctuație, rămîne un punct gol, ca de inflexiune sau ca un semicerc, (tot ați pomenit de spiritul geometric care este chiar sensibil, dreptate are, poate, Kepppler cînd spune că ”geometria a existat înainte de crearea lumii. Dumnezeu a luat-o drept model când a creat lumea” ), iertare nu știu dacă voi primi pentru scăparea cu bună știință a unui simplu participiu ce mi-a trădat iubirea pentru cel care privește împăcat și puțin obosit stelele, în timp ce alții îl cred fericit…. (am încercat cîndva, pe blog să explic …, cîndva…);

eu Vă mulțumesc pentru scrisoarea în limba lui Dante, dar ca și el, mă tem de tot ce pierzi atunci cînd înșeli pe cel ce crede-n tine; am reușit de cîteva ori să ignor acel avertisment al său și poate că și acum, există, mai nutresc speranța că pot să mă bucur și să las pe blogu-mi, acea superbă ”poezie, nu-ţi cer să-mi răspunzi dacă ţi-e bine, căci te simt teafără şi-ntreagă”, dar eu nu cer un ban de aur și nici vreun țechin de argint,

ci ”să număr pîn’la zece sau pînă la șapte și totu-i altfel, , parcă mîngiată, – vasta întindere-i ciudat de uluită-n joaca asta”

și nu am curaj să-ntreb pînă la capăt. ”ce formă, poate-i ,va fi dat”

cu profundă recunoștiință,

acum, după un an, pe care-l începeam, tot chibițînd lîng-un Tandem cu soft autohton, sub semnul lui Esenin, trecînd, astfel, mai ușor prin/tre anotimuri amestecate între ele, nici Timpul nu-l simt ca aliat și nici mîna nu mi-e mai odihnită, iar rîndurile de atunci pe care-am îndrăznit să le aduc acum aici, știind preabine ce e o dojană în verset…., rînduri despre multiplele semnificații ale cifrei 7, uitînd, vai!, îndemnul către Sacrum Septenarium 

eu, cea ca care nu știu dacă mi-am visat sufletul pereche, dar știu că Viața m-a ajutat să-l simt aevea, în secunda mărită dintre La și Si încerc să străbat curcbeul pînă la capăt, mă opresc pe prima treaptă a Sălii Tronului, cu doi dintre arhanghelii care-l păzesc mă înțeleg bine, ușor buimăcită de aurora boreală mă întreb dacă Marele Zid Chinezesc se vede mai bine din Turnul din Pisa sau invers, imi amintesc vag despre acele chakre-uri învățate de la Profesorul SUren Goyal, mă întreb cu un fel de îngrijorare amuaza(n)t/ă cîtă dreptate au astrologii atunci cînd analizează cifra de destin – a mea este …. 7!- și pentru că tebuie să mă grăbesc, repet timid, apoi tot mai cu nădejd ceea ce am  aflat de la un mare Spirit, poate deloc întîmplător, cineast: ”suntem legați prin numeroase legături de trecut si

viitor si că fiecare individ înnoadă prin destinul sau o legătură cu destinul uman in general” și astfel, de la cel sau împreună care îi pune alături în filmele sale, nu îi opune, pe Teofan Grecul și pe Giotto, se reîndreaptă gîndul spre rolul jucat de daruri ale Duhului Sfânt în zidirea perfecțiunii sufletului.

3+4=7

cifra Divinității și cifra Punctelor Cardinale – cifra Desărvîrșirii

pe acest blog in acest an s-au prelins cuvinte

să aleg, oare chiar trebuie să aleg?

 

coborîrea Duhului Sfînt(frescă bizantină veche)                                          (icoanăbizantină veche – Coborîrea Sfîntului Duh)

CREDINȚĂ

   SPERANȚĂ

       IUBIRE

         SĂNĂTATE

             LIBERTATE

                PRIETENIE

                    SINCERITATE

cuvinte(le) de azi permutate ale lui Sisif

astăzi ar trebui să credem că Sisif este fericit acolo, pe plaja sa

înainte de a ne îndemna să ni-l închipuim fericit pe cel care a fost stăpînul Corintului, Cineva ne reamintea că ”lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc”. El nu a ajuns de bună voienurile i acolo sus, pe munte, aproape de stele, nu a cutezat, asemenea lui Icar, să-și recîștige libertatea zburînd fascinat prea aproape de soare, prăbușindu-se cu aripile sale de ceară topite și nici nu a avut curajul lui Prometeu de a sfida zeii și de a-i ajuta pe oameni, suferind zilnic chinurile cumplitei pedepse.

Nu, Sisif nu se luptă, aparent nici ca într-un fel de joacă cu focul; el, cel renumit ca fiind șiret și descurcăreț, îl păcălește, se ”joacă” cu Thanatos pînă va fi pedepsit acolo, sus, pe munte, cu una dintre pedepsele care ard/e orice speranță; și totuși, acel(ași) Cineva

ne reamintește că ”Sisif ne învaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile”

acum nu se gîndește la soarta sa și nici la ceea ce ar putea fi considerat ca o dramă a sa personală, ci, uitîndu-se trist și cutremurat în jur, obsedat de mult invocata cifră 3 cu multiplii ei, cu tot, se întreabă dacă în triunghiul echilateral sau inegal format de iraţionalul, nostalgia umană şi absurdul care rezultă din înfruntarea lor, înlăuntrul acestei triade se va afla ceva sau cineva anume, o vină, un regret sincer, o caznă care va fi dusă pînă la epuizarea sufltească

umilit de semenii săi el presară niște

umilit de semenii săi el presară niște puncte în loc de cuvinte îndoindu-se, el însuși de rostul lor

Rugul aprins

a ars stupid și nemilos

întreținut de inconștiența unora care se folosesc conștient sau nu pe suferința celor atinși de flăcări

oare câți dintre aceștia au habar de mișcarea ”Rugul Aprins” sau de filmul ceh cu același titlu (asta, așa, ca să ocolesc tangenta politică)

și ca într-un joc al unui străin într-o lume neînțeleasă a celor drepți murmură cuvintele lui 

Kierkegaard: ‘nulla dies sine lacrima

altele erau cuvintele

dar s-a ”nimerit”/s-a întîmplat să fie noaptea stranie și magică, în care gîndul, dorința și teama ispitei alungă somnul, iar curiozitatea mea este aproape inexistentă

… deși surprizele nu lipsesc niciodată, sau aproape…

lîngă roua cu care m-am clătit în zori, am păstrat-o și pe cea din urmă cu cîțiva ani, pe măsuță, alături de telefonul cu alarma de trezire setată, am găsit pusă atent și grijuliu o foaie cu un text copiat de mînă selectiv dintr-una dintre cărțile preferate de către fiecare sau ale amîndorura dintre noi

Am înţeles doar în după-amiaza asta. Am ştiut de la început … că mi-ai fost ursită, că am băut împreună din aceeaşi otravă… Ia seama! şopti el. Ai un camion în faţă… Simţi cum i se bate inima. Nu e încă miezul nopţii. „Ea are o viaţă întreagă înaintea ei.”  

  (fragment din Nopțile de Sînziene de Mirceqa Eliade)

nu, nu sunt cuvintele cu care aș fi vrut sau ar fi trebuit să revin; nu, în noaptea care atrecut (de ce se spune, oare, că e magică ?) nu ”am pus foc la rădăcina celor întîmplate”, cum se spune într-o poezie cîntată cu un of răvășitor pentru cei care o înțeleg și o simt, cum să distrug chiar eu cea mai frumoasă poveste fără de care nu știu cum aș fi rezistat în ultimii ani ? am privit de pe un trunchi de mesteacăn (sau era stejar?…) dansul zînelor și am avut două dorințe: sănătate pentru mine și fericire pentru tine și pentru ai tăi; am primit de la două fetițe din blocurile învecinate o coroniță foarte frumos împletită, pe care nu am aruncat-o pe acoperișul ”casei de reglare”(ultima dată am reușit -o în ultimul an de studenție și a stat acolo cîtva timp, dar eu credeam pe atunci în timpul infinit și nu mă temeam de hăul flămînd…), acum am pus-o pe părul meu care s-a închis la culoare, gîndindu-mă că, totuși, nu aș folosi foarfeca de tăiat flori rămasă de la mama și pe care tocmai am dat-o cu folos, [ 😉 ]penru că decît să fie tăiate pletele negre prinse cu șnur sau cu eșarfă cînd ajung pe o creastă de munte, mai bine le-ar veni contrastul luminos al florilor de sînziene 

și pentru că din exuberanța ta am învățat rostul tăcerii nu în toate limbile pe care tu le stăpînești – este de ajunss cea a sufletului, cred, am ales să caut liniștea din cuvintele unei rugăciuni într-o zi de mare sărbătoare creștină

să-l ajutăm pe Moș Crăciun

de ce să rămînă Moșu’ întristat ?

are atîtea probleme

trebuie să citească scrisoarea cu dorințe, dar nu reusește să între în casă

jeu-noel-tome-1

cînd să pornească grăbit la drum, observă că lipsesc cîteva dintre daruri, iar cineva de încredere a adormit

jeu-noel-tome-2

dar, vai!, Moșul a fost prins de înfricoșătorul om al zăpezilor, care îl ține captiv; oare va reuși Moș Crăciun să se salveze la timp, pentru a ajunge la noi?

jeu-noel-tome-3

cu un click ori cu o glisare haideți să-i dăm dragului și bunului Moș al tuturor și al fiecăruia, deopotrivă, un bulgăre de ajutor

și știm că nu va fi degeaba smile

în formule ?

neliniștea nopții mi-a reamintit cu duritate ceea ce știam
ʃƒ(încredere)d(timp)

[septembrie 2011]

 

barre_c3a0_lhoriz

 

barre_c3a0_lhoriz

 

 

 

cum să o reformulez acum ?
ʃƒ(viață)d(sinceritate)
rezultatul ? -cel corect :

suprafața de joc  ”arondată” rămîne, oricum, aceeași:
regulile, în mod firesc, nu se schimbă

 

cît ești de frumoasă!

maargareta

te-am așteptat, iar acum îți spun Bine ai venit!

te aștept în fiecare an și îmi redescopăr de fiecare dată copilăria;

știi? eu am multe copilării, le am pe toate, de fapt, cuprinse într-una singură, veselă,  jucăușă, neastîmpărată și adevărată; restul etapelor sau al vîrstelor nu mai contează;

tu esti aceeași pe care o vedeam, o admiram și cu care mă înfrumusețam și în grădina mare, cu nimășel, de lîngă Borsec și în parcurile sau pe cărăruile de sub Tâmpa și în poienița de lîngă izvor, cu apă limpede și rece, care, spre mirarea multora, ținea mereu proaspăt sufletul  meu și al celor din micul orășel cu negru de fum, Copșa-Mică

și ca și atunci, îmi împletesc codițele cu tine, te pun la  butoniere, te împrăștii pe fustă, te așez pe catarama de la pantofii de lac ori te leg la de șiretul tenișilor,

ești inelul cu care mă logodesc în fiecare an cu PRIMĂVARA

aș vrea – acum, poate mai tare, mai mult decît altădată- ca lumea mea mică, dar și lumea cea mare și zgomotoasă din jurul meu  să împrumute ori chiar să ia pentru totdeauna, lumina di miezul tău și seninătatea din petalele tale

 

BINE AI REVENIT!