nu am primit o carte rară
și nici una nouă, scumpă și elegant legată
nu am primit nici un disc pentru un pick-up sau o combină cu ace tocite
și nici un DVD care să îmi capteze curiozitatea prin performanțele sale
mai mult decît prin conținut
nu am primit flori nici de la florăria de la parter
și nici de la prietenele tale cu tarabele lîngă fîntînă
nu am traversat vis-à-vis la Național – nu aveam bilet
și nici norocul la un bilet în plus nu l-am încercat
nu am auzit scrîșnetul roților în fața căminului
dar tanti Aurica, portăreasa, și-a primit cartonul cu trufe de la Scala
nu am primit o sticlă cu Lancôme
și nudoar mireasma de pădure proaspat trezită a pătruns năvalnic
pe fereastra deschisă
nu am ascultat Mozart nici în camera ce dădea spre bulevard
și ni în loja de la Ateneu
nu am primit nici un tablou
șinici vasul de ceramică nu era finisat
nu am mîncat înghețată din fructe de pădure
și nici flori de soc nu am găsit
nu am deschis telefoanele încărcate seara
și nici rucsacurile nu le-am atins
nu a fost o zi cu surprize așteptate și bucurii care tonifiază
ca orice bucurie
m-ai cuprins, ca de obicei, după umeri
și am mers pe jos pină pe strada Galați colț cu Tunari
să privim magnolia înflorită
apoi
am mers pe banca din parc, cea dintre mesteceni
și am privit perechile de îndrăgostiți
toate femeile radiau
a fost o zi rumoasă
în cumpăna nopții ai dispărut înspre hăul tău flămînd
și nu, nu am visat; a fost aevea
după zece ani afișul făcut sul pe bibliotecă derula pe perete o viață întreagă
într-o zi în care vîntul de afară mi-a ”zburlit” o parte dintre lucrurile aflate pe balcon, dîndu-mi, astfel, mult de lucru și destule probleme în casă, pingul Mirelei îmi amintește de Paul Cezanne,
iar aceasta (sau…taoate a ce stea)în ziua în care mi-aș fi dorit să recitesc Sthendal, un bun prieten al pictorilor –în jurul anului 1830 el scria o Istorie a picturii, o zi în care, dacă nu pot merge într-un muzeu, chiar și adunat între filele unui album sau -de ce nu ¿- fie și un muzeu virtual, aș fi privit mai mult reproduceri ale picturilor lui Edgar Manet
și în graba unei zile agitate, am ales două ”imagini” care ar vrea să păstreze sau să sugereze feminitatea căutată și surprină de către cei trei maeștri aminrtiți mai sus
și tot astăzi, aș fi vrut să erevăd un film mai vechi, cu o actiță care m-a atras mereu nu doar prin interpretarea personajelor -ele însele fiind fiecare un aparte studiu de caz cinefil- ci și prin frumusețea care nu prea sa ‘încadra’ în …tiparele… vremurilor în care începea să cucerească deopotrivă și publicul și critica de specialitate, dar acum eu optez nu pentru acea minunată noapte dintr-un parc francez, nici pentru cealaltă noapte antonionianiană, și nici pentru personajul drag lui Truffaut, ci aleg o ”ipostază”, cred, oarecum inedită
și este o zi în care cei care iubesc filmul de azi, de ieri, pe cel de mîine, știu că înainte ca secolul al XIX-lea să se sfîurșească, apărea pe lume cel care avea să străpungă nu doar lumea filmului, ca un adevărat Crucișător Potemkin – regizorul Serghei Eisenstein
–––––––––-
și ca in orice zi agitată, pe banda Breaking News al canalelor tv de știri este anunțată demisia ministrului de externe, dl T Baconschi
acum regret că nu am păstrat schimbul de … opinii… dintre intelectualul specializat in teologie și un alt intelectual, un mare artist : Sergiu Anghel – măiestria coregrafiei se regăsea în susținerea ideilor și a argumentelor
atunci
cînd scriam că mă tem de toamnă, nu mă gîndeam la această zi;
acum mă tem și de zilele frumoase ale toamnei;
am necazuri, sunt bolnavă, m-au supărat unii și m-au dezamăgit alții
am uitat să mă bucur de culorile toamnei
nu mai știu să surîd
da
dar poate fi și…: