Infinitul anilor pierduți

În copilăria și în adolescența mea, chiar și mai apoi, verile erau normale; normal de calde, iar oamenii și cele mai multe dintre cele ce se petreceau erau -atît cît se putea și se îngăduia- de asemenea, normale.

Acum totul este incins, ucigător de fierbinte, de la asfalt și ziduri, pînă la spirite și minți, atît ale celor îndrituiți să fie mereu lucizi, cît și ale celor obișnuiți, care nu mai înțeleg în care parte să mai caute un răspuns la atîtea nevoi și dezamăgiri). Este, de fapt și în fapt, o vară a extremelor, aștepți o ploaie scurtă de vară și simți că ești prins într-un film apocaliptic, iar după ce îți revii,butonul sau tasta de la sursa de informație cea mai la îndemînă, te trimite ori la cutia cu ceai calmant, ori îți amintește de exercițiile prea ușor uitate, de autosugestie, menite a te pastra …. în stare de funcționare. Coduri de toate culorile de avertizare și pentru caniculă și pentru furtuni, criză politică, criză fianciară, criză bursieră, astfel încît criza cronicizată a celui care șovăie între ușa alimentarei și ușa farmaciei trece neobservată.

Într-un oraș în care nu găsesc răcoarea unui cinematograf, nelipsînd, însă alte evenimente culturale, eu încerc să mă refugiez din cînd în cînd, pe terasa preferată din centrul burgului medieval, să îmi amintesc bucuria făr’ de seamă pe care am avut-o în cele două zile la Sibfest2017, mai deschid o revistă, mai schimb cîteva vorbe, beau apă plată și mnînc urdă cu roșii, mă amăgesc cu lucruri mărunte și tot nu reușesc să înțeleg ce se întîmplă în jurul meu și chiar aș vrea să aflu unde s-au izolat specialiștii în ideologie, în politologie, profesiniștii în toate domeniile.

La orice subterfugiu aș recurge, mă urmărește, aproape obsedant, imaginea găsită în primăvara care tocmai a trecut, într-o broșură primită de la Galeriile Tate, este o lucrare a unei artiste libaneze, Saloua Raouda Choucair, o ființă complexă, despre care, intre timp, am început să mă interesez mai mult.

Infinite Structure , 1 by SALOUA RAOUDA CHOUCAIR

 Infinite Structure by Saloua Raouda Choucair,

Zilele trecute, închizînd și tv-ul și net-ul, am început lectura unei cărți pe care am ‘ratat’-o, ca și pe multe altele, în anul apriției- Anii pierduți, scrisă de Mary Higgings Clark.

Și iată, cum, privind fără resemare timpul prezent și cel de dinainte, mă aud rostind: infinitul anilor pierduți….

roșu și negru, un strop de albastru indolent (pr)in sclipiri de geniu

într-o zi în care vîntul de afară mi-a ”zburlit” o parte dintre lucrurile aflate pe          balcon, dîndu-mi, astfel, mult de lucru și destule probleme în casă,  pingul Mirelei îmi amintește de Paul Cezanne,

iar aceasta (sau…taoate a ce  stea)în ziua în care mi-aș fi dorit să recitesc Sthendal, un bun prieten al pictorilor –în jurul anului 1830 el scria o Istorie a picturii, o zi în care, dacă nu pot merge într-un muzeu, chiar și adunat între filele unui album sau -de ce nu ¿- fie și un muzeu virtual, aș fi privit mai mult reproduceri ale picturilor lui Edgar Manet

și  în graba unei zile agitate, am ales două ”imagini” care ar vrea să păstreze sau să sugereze feminitatea căutată și surprină de către cei trei maeștri aminrtiți mai  sus

și tot astăzi, aș fi vrut să erevăd un film mai vechi, cu o actiță care m-a atras mereu nu doar prin interpretarea personajelor  -ele însele fiind fiecare un aparte studiu de caz cinefil- ci și prin frumusețea care nu prea sa ‘încadra’ în …tiparele… vremurilor în care începea să cucerească deopotrivă și publicul și critica de specialitate, dar acum eu optez nu pentru acea minunată noapte dintr-un parc francez, nici pentru cealaltă noapte antonionianiană, și nici pentru  personajul drag lui Truffaut, ci aleg o ”ipostază”, cred, oarecum inedită

și este o zi în care cei care iubesc filmul de azi, de ieri, pe cel de mîine, știu că înainte ca secolul al XIX-lea să se sfîurșească, apărea pe lume cel care avea să străpungă nu doar lumea filmului, ca un adevărat Crucișător Potemkin – regizorul Serghei Eisenstein

–––––––––-

și ca in  orice zi agitată, pe banda Breaking News al canalelor tv de știri este anunțată demisia ministrului de externe, dl T Baconschi

acum regret că nu am păstrat schimbul de … opinii… dintre intelectualul specializat in teologie și un alt intelectual, un mare artist : Sergiu Anghel –  măiestria coregrafiei se regăsea în susținerea ideilor și a argumentelor