roșu și negru, un strop de albastru indolent (pr)in sclipiri de geniu

într-o zi în care vîntul de afară mi-a ”zburlit” o parte dintre lucrurile aflate pe          balcon, dîndu-mi, astfel, mult de lucru și destule probleme în casă,  pingul Mirelei îmi amintește de Paul Cezanne,

iar aceasta (sau…taoate a ce  stea)în ziua în care mi-aș fi dorit să recitesc Sthendal, un bun prieten al pictorilor –în jurul anului 1830 el scria o Istorie a picturii, o zi în care, dacă nu pot merge într-un muzeu, chiar și adunat între filele unui album sau -de ce nu ¿- fie și un muzeu virtual, aș fi privit mai mult reproduceri ale picturilor lui Edgar Manet

și  în graba unei zile agitate, am ales două ”imagini” care ar vrea să păstreze sau să sugereze feminitatea căutată și surprină de către cei trei maeștri aminrtiți mai  sus

și tot astăzi, aș fi vrut să erevăd un film mai vechi, cu o actiță care m-a atras mereu nu doar prin interpretarea personajelor  -ele însele fiind fiecare un aparte studiu de caz cinefil- ci și prin frumusețea care nu prea sa ‘încadra’ în …tiparele… vremurilor în care începea să cucerească deopotrivă și publicul și critica de specialitate, dar acum eu optez nu pentru acea minunată noapte dintr-un parc francez, nici pentru cealaltă noapte antonionianiană, și nici pentru  personajul drag lui Truffaut, ci aleg o ”ipostază”, cred, oarecum inedită

și este o zi în care cei care iubesc filmul de azi, de ieri, pe cel de mîine, știu că înainte ca secolul al XIX-lea să se sfîurșească, apărea pe lume cel care avea să străpungă nu doar lumea filmului, ca un adevărat Crucișător Potemkin – regizorul Serghei Eisenstein

–––––––––-

și ca in  orice zi agitată, pe banda Breaking News al canalelor tv de știri este anunțată demisia ministrului de externe, dl T Baconschi

acum regret că nu am păstrat schimbul de … opinii… dintre intelectualul specializat in teologie și un alt intelectual, un mare artist : Sergiu Anghel –  măiestria coregrafiei se regăsea în susținerea ideilor și a argumentelor

FLORAR

Nu se află lucru în care să nu mă găsesc; nu numai vocea, mea cîntă, totul răsună…

                 …  e, începînd cu micuțele tale flori de ciuboțica-cucului pot să o iau iarăși de la capăt;

Risipei se dedă florarul

             de Lucian Blaga

Ne-om aminti cîndva tîrziu

de-această întîmplare simplă,

de-această bancă unde stăm,

tîmpla fierbinte lînga tîmplă.

 

De pe stamine de alun,

din plopii albi, se cerne jarul.

Orice-nceput se vrea fecund,

risipei se dedă florarul.

 

Polenul cade peste noi,

în preajmă galbene troiene

alcătuieşte-n aur fin.

Pe umeri cade-ne şi-n gene.

pictura de   Lovis  Corinth

Ne cade-n gură cînd vorbim,

şi-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.

Şi nu ştim ce păreri de rău

ne tulbură, pieziş, avîntul.

 

Ne-om aminti cîndva tîrziu

de-această întămplare simplă,

de-această bancă unde stăm,

tîmplă fierbinte lîngă tîmplă.

 

 

latente-n pulberi aurii-

păduri ce ar putea să fie,

şi niciodata nu vor fi.

 

 

   Cu adevărat nimic nu mă împiedică să găsesc că toate lucrurile sunt inepuizabile, intacte;

     … unde și-ar aflapunctull de plecare arta dacă nu în această tensiune a unui început infinit ?     –text  de R M Rilke-

 

… și poate în acel loc-semn de întîlnire a Începutului cu Ne-sfîrșitul ase imbie uneori toamna cu primăvara

 

… dar nu, nu este nevoie sămă necăjesc pt că nu am găsit decît lăcrămioare –sunt printre preferatele mele, totuș,…- mîine de dimineață voi merge, așa cum m-a învățat prietenul Prévert, la Piața de flori și voi găsi ceece voi dori – flori de cîmp

Proaaspete, cu roua dimineții pe ele, așa cum se cuvine unui nou început

 

   

Hasta Siempre!