în așteptarea echinocțiului de primăvară

 sosit împreună  cu ziua internațională a Poeziei – se putea, oare, mai ” frumos potrivit”?

Previzualizează într-o filă nouă

un colind și o stea

 

 

 

 

 

 

 

       

 

 

                                     

 

                      Da! Eu știu că la ora potrivită voi auzi și anul acesta un colind în timp ce privirea-mi va căuta o anume stea

 

 

EL, Timpul, joacă (și) așa

 

Şi cad în genunchi lângă focul ce moare
Şi vreau să-l întreb de mai e vreo scăpare
Şi el îmi răspunde c-un sclipăt spre uşă
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă.
Te-aş cere-napoi însă n-am cui te cere
Şi restul e numai Chopin şi tăcere.

versuri de Adrian Păunescu

și totuși, va fi tot o remiză, acolo, dincolo de …, de ce anume?, de o altă viață, desigur

am revenit la portul de plecare,cu doruri atârnate de catarg,

mi-e cercul pribegie în tot mai larg și ‘ntoarcerile semn de întrebare

   [rămîne-un veșnic semn de exclamare: nu mi-ai spus ale cui sunt versurile; sau… ]

început (ul)

intermittent și mereu contradictoriu

întimpinat abrubt cu întrebarea

Qu’as-tu fait, ô toi que voilà

pleurant sans cesse,

dis, qu’as-tu fait, toi que voilà,

de ta jeunesse ?

și dat fiind răgazul unui an întreg (așa sperăm) vom căuta să dăm posibilul răspuns prin ceea ce-am avut, în cele ce-am găsit și cîteodată, prea sincer, poate, lăsat împărtășit aici, iar lucruri, gînduri, simțiri cuprinse în cuvinte și adunate în povești, le vom păstra ca vamă, de ni se va cere

răspunsul îl vom da păstrînd în cea mai de taină umbră tristețea, durerea într-o blîndă șoaptă, căci, nu-i așa, doar zîmbetul este Lumina fără-nceput și fără vreun sfîrșit

n‘est-ce pas ? nous irons, gais et lents, dans la voie

modeste que nous montre en souriant l’Espoir,

peu soucieux qu’on nous ignore ou qu’on nous voie.

[Discrete TIME by Olivia LENNON ]

eventuale comentarii, aici, la rubrica din meniu; multumesc! 🙂 ❤

precum o scoarță de mesteacăn

mi-e sufletul precum o scoarță de mestecăn desfrunzit

cuvinte nu mai am s-arunc în zarea făr’ de rost

în recea și alba pădure am găsit vremelnic adăpost

din nodul netăiat, prezentul e trecutul prelungit

desăvîrșind dezmățul dansului departe de prieteni

visat-am pentru o clipă pădurea de mesteceni

9 noiembrie 2017

[mi-e drag Olbrychski, dar Heruvimul e frate cu Vysotsky]