un colind și o stea

 

 

 

 

 

 

 

 

       

 

 
                                     

 

                      Da! Eu știu că la ora potrivită voi auzi și anul acesta un colind în timp ce privirea-mi va căuta o anume stea

 

 

EL, Timpul, joacă (și) așa

 

Şi cad în genunchi lângă focul ce moare
Şi vreau să-l întreb de mai e vreo scăpare
Şi el îmi răspunde c-un sclipăt spre uşă
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă.
Te-aş cere-napoi însă n-am cui te cere
Şi restul e numai Chopin şi tăcere.

versuri de Adrian Păunescu

și totuși, va fi tot o remiză, acolo, dincolo de …, de ce anume?, de o altă viață, desigur

am revenit la portul de plecare,cu doruri atârnate de catarg,

mi-e cercul pribegie în tot mai larg și ‘ntoarcerile semn de întrebare

   [rămîne-un veșnic semn de exclamare: nu mi-ai spus ale cui sunt versurile; sau… ]

început (ul)

intermittent și mereu contradictoriu

întimpinat abrubt cu întrebarea

Qu’as-tu fait, ô toi que voilà

pleurant sans cesse,

dis, qu’as-tu fait, toi que voilà,

de ta jeunesse ?

și dat fiind răgazul unui an întreg (așa sperăm) vom căuta să dăm posibilul răspuns prin ceea ce-am avut, în cele ce-am găsit și cîteodată, prea sincer, poate, lăsat împărtășit aici, iar lucruri, gînduri, simțiri cuprinse în cuvinte și adunate în povești, le vom păstra ca vamă, de ni se va cere

răspunsul îl vom da păstrînd în cea mai de taină umbră tristețea, durerea într-o blîndă șoaptă, căci, nu-i așa, doar zîmbetul este Lumina fără-nceput și fără vreun sfîrșit

n‘est-ce pas ? nous irons, gais et lents, dans la voie

modeste que nous montre en souriant l’Espoir,

peu soucieux qu’on nous ignore ou qu’on nous voie.

Discrete TIME by Olivia LENNON

[Discrete TIME by Olivia LENNON ]

eventuale comentarii, aici, la rubrica din meniu; multumesc! 🙂 ❤

precum o scoarță de mesteacăn

mi-e sufletul precum o scoarță de mestecăn desfrunzit

cuvinte nu mai am s-arunc în zarea făr’ de rost

în recea și alba pădure am găsit vremelnic adăpost

din nodul netăiat, prezentul e trecutul prelungit

desăvîrșind dezmățul dansului departe de prieteni

visat-am pentru o clipă pădurea de mesteceni

9 noiembrie 2017

[mi-e drag Olbrychski, dar Heruvimul e frate cu Vysotsky]

răspuns întârziat 

și gîndit în pripă

din timpu-n care nu exiști

cînd pulberea noastră e doar pămînt și argilă, tu vezi în zarea purpurie paduri albe de liliac și codrii cu crini seculari și uiți că mie nu îmi place mult prea puterniîmbătătoarea lor aromă; e cam tîrize clipa cea îndelung așteptată, pentru un trandafir sau doi ori trei,

iar cînd din taina ferigilor, printre tenebre se înalță, tîrziu și adînc, șoapta unui psalm, începi să-ngîni un cîntec vechi

sub trandafirul alb

iubita mea stă dreaptă

de mii de ani icoana’i

în ochiul meu așteaptă

dar pentru că în al său, al tău, al vostru (al nostru??…) Elogiu al nopții se simte Frica Morții, copilăreștile umbre ți-au arătat Cărarea de roze

download

fotografii din colectia  sssfinxxx -Andrei Pavel

o întreită roză cules-am în țara lui Gaal:     download (1)

cea albă este moartea, cea roșie viața

iar roza’ndoliată – imperiul din adînc

se-ntunecă și simt răcoarea toamnei și vreau să strig, să simt, să știu unde sunt unde suntem

nu ne mințim, nu ne-măgim, în curînd

vom uita Universul, pe noi înșine, unde vom fi?

Mai sunt, au mai fost, vor mai fi

lumi fără număr, ne vom regăsi, ne vom aminti?

mi-ai întins un sul subțire și i-ai spus: citește, acolo este adevărul și toată amăgirea

Eram Petronius si din nou îmi varsam sîngele între trandafiri. Pentru fiecare petală pătată stingeai câte o torță. Tii minte? Eram Petronius si nu te iubeam.

din sulul desfăcut a căzut, cu zgomot un cub curat, l-am luat în palmă și-am aruncat cu zarul și a căzut INFERN

rîsul tău satisfăcut: nu asta voiai – o toamnă suprarealistă? Cu neputința resemnării, am întrebat timid și-nfrigurt/ă: unde ți-e flanela? ; pe mine, o port, nu vezi? și nu m-atinge, căci nu simți; nu asta, ci de cealaltă întrebam, cea e culoarea nisipului; oooo, oh, întreabă Timpul, eu te aștept într-un alt anoTimp și nu uita- ad lectorem! Ad Lectio scripturae et

de când

de ce mă întrebi de cînd nu te mai iubesc?

întreabă-mă de cînd te iubesc

vase by Jennifer McCurdy 1                                                         vase by Jennifer McCurdy

perché mi chiedi quando non ti amo più?
chiedimi quanto tempo ti amo

[ sunt vremuri în care cei din jur frămîntă și se frămîntă, sunt prea multe 

chibrituri ascunse în prea multe mîini ascunse, astfel încît cred și sper că nu vom sări prea curînd cu toții în aer, iar tu vei putea să citești aiurelile de aici, dacă voi mai scrie…

m-a lovit sentimentalismul?? – Noiembrie bate la ușă, nu știi ori nu mai vrei să simți ]

Gretei

Draga Greta,

incerc, dar nu sitiu daca voi reuși sa iti explic asa cum imi doresc, de ce nu voi mai scrie aici povesti pentru tine; te rog sa ma crezi ca nu depinde nici de tine si nici de mine; sunt sigura ca in timp vei intelege. Povestile scrise deja si cele pe care le voi scrie, sper ca Timpul sa ma ajute sa le adun intr-o carticica – este una dintre putinele mele dorinte mari pe care le vreau implinite.

Cilpul de mai jos nu este, in intregul sau, potrivit varstei tale de acum, dar eu cred ca ti se va potivi oricand.

Si indranesc sa iți las ceva care te va amuza: Doamna amabila, care m-a ajutat, alaturi de alții, sa imi mentin mana in forma de a putea scrie, m-a intrebat ce culori prefer pentru cadrul din lemn pe care l-am ales; culorle le obervi pe rama pe care am gresit-o – am scris invers decat trebuia, dar ma astepta mașina, pentru a veni acasa.

greta1a

Gandul meu te va insoti, cu drag, mereu, oriunde

si sa nu uiti: tu esti cea mai frumoasa poveste😊❤️

.

.