un colind și o stea

 

 

 

 

 

 

 

 

       

 

 
                                     

 

                      Da! Eu știu că la ora potrivită voi auzi și anul acesta un colind în timp ce privirea-mi va căuta o anume stea

 

 

alegeri pe un fir de praf

în urmă cu câțiva ani am încercat o schiță de portret de alegător pe care am postat-o si aici, pe blog; cred că dacă aș „actualiza-o”, nu ar fi mult diferită,deși… m-am auzit întrebându-mă,de una singura și retoric, desigur, care o fi diferența dintre”a fi dus cu pluta” şi „a fi dus cu p_______l”

https://wordpress.com/stats/post/2525/anamariadeleanu.wordpress.com

Anăăă, Anăă, ce faci? ai luat bricheta pentru țigară si te joci din nou cu focul!!
neah! chiar dacă am atâtea probleme,deloc ușoare, iar alegerile de peste câteva zile (adică mâine) nu mai au pentru mine acel grad de implicare ca în alți ani, este firesc să fiu „conectată” la agitația mutată aproape în totalitate in spațiul virtual,iar dacă nu frecventezi rețelele de socializare si alte site-uri familiare tot nu ai /am scăpat, televizorul, radioul, fluxul de știri de pe telefonul mobil au grijă să îți amintească de datoria / obligația (?!) cu un accent mai puternic decît dreptul civic de cetățean onest și cât de decisiv/ă este votul /alegerea ta pentru destinul tău si al societății… Ei, bine, la avertismentul ăsta cu destinul, după treizeci de ani de mers la vot, am căpătat un fel de crustă, ca o formă de autoapărare și în astfel de situații și nu numai, îmi amintesc cuvintele lui Carl Sagan auzite pentru prima dată in adolescență, când urmăream acea încântătoare și copleșitoare Călătorie în univers

„Suntem pulbere de stele care și-a luat destinul în mâini”
“We are star stuff which has taken its destiny into its own hands.”

iar când într-una din serile trecute l-am revăzut cu bucurie pe Sean Penn amintind o crâmpeie dintr -un alt gând al aceluiași Carl Sagan, am căutat in arhiva mea personală și am găsit întregul fragment care, cred eu, se potrivește atât de bine și zilelor, dar şi vremurilor pe care ne este dat să le trăim

Look again at that dot. That’s here. That’s home. That’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every „superstar,” every „supreme leader,” every saint and sinner in the history of our species lived there-on a mote of dust suspended in a sunbeam.”

Uită-te din nou la acel punct. Asta e aici. Asta e acasă. Aceia suntem noi. Pe el se află toată lumea pe care o iubești, toată lumea pe care o cunoști, toată lumea de care ai auzit vreodată, fiecare ființă umană care a fost vreodată, și-a trăit viața. Agregatul bucuriei și suferinței noastre, mii de religii, ideologii și doctrine economice încrezătoare, fiecare vânător și căutător, fiecare erou și laș, fiecare creator și distrugător al civilizației, fiecare rege și țăran, fiecare tânăr cuplu îndrăgostit, fiecare mamă și tată, copil plin de speranță, inventator și explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare „superstar”, fiecare „lider suprem”, fiecare sfânt și păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo – pe un fir de praf suspendat într-un rază de soare.

― Carl Sagan, Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space

poate că pentru o posibilă redare sau / și concluzie actualizate ar fi fost mai bine să mă gândesc la Scrisoarea a II-a a lui Mihai Eminescu, dar cam motivele mele să rămân cu sau în Cosmosul lui C Sagan
nu am reușit să aflu dacă profesorul de la Universitatea Cornell, i-a cunoscut pe acei astronauți pionieri, prietenii Orianei Fallaci; în aceste luni mi s-a făcut din nou tare dor de Slayton și aș vrea și să îl întreb dacă el știe cine iubește atât de puțin, adică deloc, planeta asta frumoasa și dacă noi, cei care trăim pe fragilitatea firului de praf, mângâiați de razele soarelui, putem să ne hotărâm atât destinul nostru, cât si pe al ei