FILE răzlețe 2014

17 ianuarie 

încerc, prin exerciții să îmi păstrez poziția verticală a corpului

cea interioară?

hm! – bună întrebare pentru început de an !!!

––––––––––––––

 18 ianuarie

” ai lăsat orgoliul să-ți domine voința”

(replică dintr-un film văzut la tv)

oare aceasta să fie într-adevăr cheia nefolosită, răspunsul greu de acceptat, la toate problemele mele  de acum ?!?

–––––––––––––-

 21anuarie

viața, cel mai bun  regizor–- o tînără medic medicină, victimă într-un accident în care o tînără medic rezident într-un avion prăbușit în Munții Apuseni moare de hipotomie,  cu lacrimile înghețate pe față

scenariul,–  acceptat doar pentru o eventuală satiră despre bram urreala instituțiilor unui stat aliat,  membru cu drepturi și obligații depline, etc, etc

în era GPS-urilor, a satelițiilor, a avioanelor superdotate și nefolosite  tot omul simpu, un pădurar este mai tare, mai de ajutor, salvator de vieți

talpa țării încă mai este

Vînătorii de munte pe cine deranjau, doar erau trupe de elită?

tot mai adesea, și tot mai dureros apare întrebarea

Ce-ați făcut, ce-am făcut cu țara asta???

––––––––––––––––––––-

25 ianuarie

Uneori nu există ”de ce”

se întîmlă pur și simplu

(din Sunflower al lui Vittorio de Sica)

după ani și ani am văzut filmul, altul decît cel pe care îl aveam eu în minte de pe la 13-14 ani… altul!…

nu  mă simt în stare să scriu ceva acum

e bine că l-am văzut

………………………..

Începe emisiunea Eugeniei Vodă

–––––––––––––––––––

12 februarie

   Cînd răzbunarea-dulce nu se lasă prinsă–tr-un vers arid

   Iar valul gîndului învolburat găsește-n curcubeu un șevalet

   Mișcarea alunecoasăde felină scăpată dintr-un caer, rămîne pe un zid

   Ea, Muza neștiută în prea știuta-ți rimă șoptește. un autoprtret ?

să fie-acesta prețul plătit , într-un final mereu amînat, pentru un ADEVĂR nespus?

ptr mine nu aș fi ”izbutit” asemenea rimă….

și nu mă mir

–––––––––––-

18 februarie

Oare cînd vei înțelege că nu ai nimic deosebit față de ceilalți ?

că nu folosesc la nimic ceea ce vrei tu să pară ….sssssss-”subtilități” ?

că  nu  lipsa apetitului, ci neputiința ta de a crea interpretări accesibile și în același timp ceva mai ~elaborate~

de ce nu scrii si de ce nu explici direct de ce nu îți place Antonescu, de ce schimbi canalul cînd îl vezi pe Turcescu, de ce ți se pare exagerat cînd Ponta folosește cuvîntul ”minciună” cu toate derivatele sale, de ce consideri europarlamentarele mai importante decît alte evenimente, de ce nu te uiți  și nu ”participi” la întrecerea dintre talkshowuri și pritimenewsuri, doar ai cont FB, doar merită tot atîtea atenție cît emisiunile mondene care fac prăpăd din viața unor VIP-uri, fără de care asemenea știri pseudovedetele de un sezon acestea și-ar pierde acest statut; depre dorința unui președinte, a unui șef de stat de pare a toate știutor, chiar înaite ca faptele să se petreacă, ai scris destul,

de ce nu mă regăsesc, ca un om cu convingeri de stînga, în niciuna dintre formulele / structurile politice actuale,

de ce nu mă mir că a pierdut Mircea Geoană alegerile nu doar din cauza neinspiratei vizite nocturne – capcană sau nu-,  cu un staff de campanie în care se aflau printre alții și  un C Gușe, devenit un important analist politic și diriguitor al unui respectabil post de televiziune, dar cu un vădit partizanat politic (oare ce-ar fi devenit TVR sub șefia lui Rareș Bogdan, cel care își ascunde cu greu emoția, satisfacția și extazul în care alunecă atunci cînd anvergura intelocutorului este copleșitoare ?)

hei! Schimb în timpul scrisului persoana ?

morfologic, sintactic, a I-a, a II-a, ce mai contează/

am pregătire     mai mult …”tehnică”… așa că degeaba mă învîrt eu printre poezie, poze, culori  și solfegii, că tot nu ajung nicăieri

pamfletul nu îmi place, să scriu rînduri-gînduri pe o fotogafie, ar însemna să îi ”imit” pe alții ori să revin la obiceiuri de-ale mele mavechi,  să țin un jurnal cu însemnări zilnice serioase, nu mă simt în stare, să scriu despre fiecare film sau spectacol văzut nu înțeleg ce rost ar avea, să pomenesc de fiecare carte sau pagină citită mi s-ar părea lipsit de modestie, deși numai modestă nu sunt,

nu pot să îi invidiez pe cei care au mai multe bloguri sau doar unul dar cu zeci de vizitatori zilnic, nu mi se pare corect – este meritul lor că știu și au cu ce să îi atragă și să viziteze, la rîndul lor un nr cît mai mare de bloguri

(oare cîtă superficialitate și cîtă seriozitate este aici, totuși?…. și ce fel de inters ? pt plăcerea lecturii și a noului sau ȘI ptr rîvnitul trafic? –încă o problemă care nu ar trebui să mă preocupe)

Bine, bine și atunci cu ce rămîn?

scriitorii se vizitează între ei, își alcătuiesc blogrollul ca atare (al meu de ce este ascuns ?!?), nu prea răsund celor veniți din afară, de parcă scrisul lor ar exista fără aceștia din urmă,

blogurile eminamente politice sunt cam la fel, alcătuite în funcție de partid și de doctrină, deși cum stau lucrurile cu ideologia, partenariatul, sinceritatea și oportunsmul s-a văzut chiar  și în această seară

și atunci, mie ce îmi rămîne cu  sau din această prostie de a avea un blog ?

rămîne liniștea sau nelinistea pe care le regăsesc cînd ajung aici cu frămîntările mele care, parcă, se mai îmblînzesc, se mmai domolesc așsternute aici,

rămîn cei cîțiva, tot mai puțini prieteni sau cunoscuți care trec pe aici,

rămîne bucuria pe care o simt cînd citesc și descopăr ceva nou sau știut, dar care îmi place,

rămîn acei  trei-patru oamenni minunați care au rușit să mă cunoască, depășind granița imperceptibilă  dintre real și virtual,

rămîne acea uimire aproape de fascinație atunci cînd mi se răspunde la un commentariu lăsat pe un blog valoros și surpriza   care taie răsuflarea la vizita discretă a unui personaj= persoane importante din realul cel de toate zilele

și ca o formă de a rezista cotitianului și searbăd și dur și anost și dulce-amarui și cu-acel amestec de ecru-olive-roz, deopotrivă amăgitor și generos,

eu voi păstra jocul pe aceste file știind că aici, totuși, drumul spre reîntoarcere la inocență este însemnat cu pietricelele albastre desprinse din piatra lui Sisif

–––––––––––––––––––––––––

23 februarrie

înainte  cu o zi de  Dragobete, surpriză mare la TVR2

într-un anume fel era, ptr mine, un fel de contraargument la un articol voit pretențios, dar tare nereușit, din Obsv Cult, nr 711  – Despre erotismul socialist. Cinema, propagandă, subversiune

 

TVR2 mi-a luat-o înainte sau m-a ajutat, intuindu-mi ….gîndul…

acel ”Pas în Doi” realizat de Dan Pița în anul 1985 (sper să-mi amintesc corect);

la ieșirea din sala de Cinema, am scris pe o vederee cumpărată de la un chioșc de ziare:

‘oare chiar am îndrăznit noi să facem, în film, pasul acesta ?!? ‘

(oare mai există acea vedere într-un anume sertar?….)

–––––––––––––––––––––

8 martie

astăzi, în loc de frezii ,am găsit/ primit  asta

și -zău- că mi se pare atît de frumoasă, încît nu am rezistat să o ”aduc” aici

[mulțumesc!… ]

––––––––––-

11 martie

sunt unii pe care îi consider mai mult decît prieteni, de  la care am cam învățat bloggeritul

și

care,

constat, de ceva vreme, că deși nu au nevoie de clickuri multe pt a-și menține poziția în top    Zelist – dacă o fi  dorind așa ceva-

dă like și pe blogul meu și pe altele la postări cu ”teme”  oarecum asemănătoare, dar….

d ”contradictorii”eloc, dar absolut deloc turmententată, întreb:

eu, ce naiba, să mai înțeleg ??

a, da, că nu îmi mai aprobă de cdeva vreme comm

ei și?

contează să rămînem prieteni – mai mult decît amici

––––––––––––––––-

12 martie

atunci cînd toate te ating  și totul te doare, cînd ți se face dor de tine însă/u/ți și încerci cu greu să te cauți, fără putiința de a te re/găsi, ”răstorni” de-adevăratelea cutii vchi sau deschizi fișiere ce păreau uitate

aseară, tîrziu, am descoperit, nu fără o anume surprindere, un fel de scrisoare pe care acum mă îndoiesc că am expediat-o sub o formă sau alta

s-ar fi putut numi

Domnului profesor, cu respect și admirație

 

 

   Sper ca ai primit melodia/ am “ trunchiat-o, ca sa o pot trimite… scuze ptr sacrilegiu, dar, oricum, e partea cea mai frumoasa…

     De ce Santana? Si de ce tocmai partea asta?

 

 Offf, cam greu de explicat ptr mine, ”caci” (scuze ptr donc!) imi  rascoleste amintiri frumoase dar, dureroase, acum…

 

In anul III, imi cumparasem bilete (mereu luam cate doua…, cînd era rîndul meu ) la spectacol la National; dar seara, peste 2 ore, aveam curs sau seminar la Statstica, iar eu eram cu biletele in greanta…

 Eram in fata Arhitecturii si ar fi trebuit sa merg, in sus, spre Romana; -i-am vazut pe prof Ianosi si pe tanarul sef de lucrari, pe atunci, Vasile Morar –pe care tata il cunostea bine, pe cînd tînărul filozof și viitorul magistru în etică era tînăr elev  și una din gloriile greu de egalat ale liceului nostru- , apoi au trecut Profesorii Andrei Bantas si Mihnea Gheorghiu, iar eu, care, inca mai eram atunci coplesita de revelatiadin urmă cu cîteva săptămîni a Profesorului de franceză prin care am înteles mai bine suprarealismul,  am simtit nevoia sa ma sprijin de zid, caci nu puteam sa merg la ASE…

 Asa ca am urcat la Decebal, la etajul 6, era alaturi, la 4 pasi (infinitul avea sa vina mai tarziu,  in 1999) si cand mi-a deschis m-a intrebat ce am, ce ma doare? “ Sufletul”,  am raspuns, spubîndu-i că stau la el 2 ore… am mers in camera unde mergeam eu, de obicei, m-a intrebat daca vreau un ceai cu lamaie, cred ca am raspuns dand  din cap, mi-a adus dupa cateva minute ceasca de portelan bavarez (ma rog, la asa casa….) scuzandu-se ca nu a dat muzica mai incet; am baut ceaiul, a desfacut fotoliul-pat, m-a acoperit cu o patura si cand sa inchida usa, l-am intrebat daca poate sa imi aduca si mie casetofonul cu muzica respectiva…. era bucata care ti-am trimis-o; am ascultat-o pana am adormit, cred, caci a venit si m-a trezit usor, spunandu-mi ca este intrebat daca sunt la ei…

 Am coborat si am traversat prin pasaj, dincolo, la Teatru…

 Sper ca iti place melodia, dar nu te lega de titlu, te  rog: am fost si am ramas multa vreme coplesita de pesonalitatea ta,  dar nu indragostita;  scriu asta ptr a pune lucrurile in firescul si adevarul lor…

firescul și adevărul rămîn aceleași, cum să schimbi  ceva ineluctabil ?

rămîne și ironia că în toți acești ani, deși mi-ai promis aproape fiecare carte pe care ai publicat-o, pe toate le am cumpărate din librării

și pentru că este început de primăvară și ar trebui să mă simt mai bine ( cineva apropiat, o prietenă bună ca vinul vech și  cu blog, mă muștrulea că durerea nu se aduce pe blog, în văzul tuturor, numai că eu nu am umorul ei… și nici felul ei de ”singurătate” cu atîtea portițe deschise), primăvară fiind, așadar, nu aleg nici suprarealismul, nici impresionismul și nici simbolismul; nu caut nici măcar un epitaf – doar este PRIMAvera

observ abia acum, în timp ce tastez că este deschsă pagina principală;

rezón !la următoarea revenire pe blog o voi șterge sau o voi pune pe FILE

merci beaucoup!  (fără sidilă, Y compris! )

[ nu va urma]

………………………

17 martie

zilele trecute m-am jucat în altă parte de-a și cu bolovanulluiSisif

și a fost bine

ooooooooffffffff sau ufff sau Doamne-ajută!

o săptămînă de la care aștept cam multe

și pe care cred că o voi începe cam abrupt

–––––––––

10 aprilie

am reușit -cam greu- să rezist la prima oră a Jocurilor de Putere ale lui Rareș Bogdan de la Realitatea TV

nu, nu a meritat timpul irosit

 

am constatat, încă o dată cu regret, distanța dintre profesionalismul lui I Cristoiu de la SLAST ori cel de la i Secvența și ipocrizia celui care nici cu bulină sau fără, în zig-zag sau autodeclarat ”comunist” (nici nu pot să mă amuz) este avocatul dreptei politice, nu poate supraviețui fără emisiune la TV

dar mai este timp – sper !!!- să revin, fie și ca bolovanulluiSisif

–––––––––-

 

 

……………………………………………………..

––––––––––––––––––

29 august

 

o reîîntoaecere

unde și pentru ce??

nu știu, sincer, NU ȘTIU!

DUMINICĂ, 10 MAI 2009

refugiu

fara chip

fara acte

golita de amintiri

intr-o casa care se deschide

doar

cu cheia 

uitata  de tine

 

PUBLICAT DE UN ALTUL SI ACELASI, TOTUSI, SISIF LA 14:16

SÂMBĂTĂ, 9 MAI 2009

esec

 in noaptea aceasta urmaresc o corida 

printre stanci ascutite

toreador si taur esti

in aceeasi moarte

pe pietre curge sangele meu

tu mereu castigi

PUBLICAT DE UN ALTUL SI ACELASI, TOTUSI, SISIF LA 16:16

 contraste

 

 mi-ai spus sa plec

si am ramas

 mi-ai spus sa tac

 si am cantat

mi-ai spus sa cad

si am dansat

 mi-ai spus sa rad

si-am lacrimat

 mi-ai spus sa mor

 si te-am iubit

PUBLICAT DE UN ALTUL SI ACELASI, TOTUSI, SISIF LA 07:35

––––––––––––––––––––––––

12 septembrie

aș vrea, tare, tare mult aș rea să am curajul de a sparge oglinzile, de-a rupe vălurile virtualului cu FB, Linkedin, cercuri, blog, twittt și ce mai are și să-ți arăt chipul frumos, chipul tău adevărat
dar rău aș face amîndorura
aș aduna toate rîndurile tale neștiute, toate pozele și ar ieși , aș reuși cel mai inspirat blog
și asta doar pentru a spulbera orice bănuială, orice supoziție și orice confuzie stupidă

da,
aș aduna toate rîndurile tale, toate lucrurile care îți plac și ar ieși, aș reuși cel mai inspirat și multilingvistic blog

rămîi așa, într-un început de toamnă – a cîta oare?
(nu, nu le-am pierdut firul și nici șirul)
și îmi place și Brahms, îmi place și Sagan
și îmi place să te știu pe tine liniștit și fercit
știi? cred că pierd pariul cu timpul,
dar cartea de joc din palmă șoptește
”rămîn cea mai frumoasă poveste”
––––––––––––––––––

 

22 septembrie

 

ha! – avem șanse la premii, dar ce facem cu figuranții?

 

oare regizori mai avem ?
că scenariștii buni s-au neantizat
cu scenariul filmului politic în derulare putem concura la Premiile Zmeura

–-22 ooct––––––––––––––––––––––––

azi m-am ucat din nou  de-a bolvanu’luiSisif 🙂

Domnule Paul Cernat,

oare cîți dintre cei care-și cu părerea, unii dintre ei cunăscători de esențe tari și autentice, vă știu (și din) cărțile scrise”individual” sau în colaborare -hm!- cu unele vîrfuri ale intelectualității de dreapta?

Voiam să stau deoparte, odihnindu-mă oleacă lîngă bolovanul meu , dar am tresărit (mi s-a mai întîmplat și mie, asemeni altora, să am astfel de reacții de uimire, în anumite situații) cînd am citit în ediția tipărită fraza : ”asta m-a făcut inapt pentru comunism, în adolescenţă, pentru legionarism, în studenţie (în anii ’90 mare parte din Liga Studenţilor era legionară)”

parcă a mai pomenit cineva atunci, în acei ani/acele zile nefaste de elemente legionare, iar urmările acelor cuvinte, nesusținute suficient, le simțim și azi, cu toții, ca țară, capopor

dar cum suntem spre sfîrșit de campanie electorală (aiurea! la noi e continuu….), nu pomenesc nimic concret despre politică și nici despre vot, regăsindu-mă discret pe aceeași frecvență cu Nea Mărin (rogu-l a nu mă da de gol!, că tot se poartă desconspirările…), punînd în continuare, ca într-un întreg, cele două scrisori deschise și comentariile făcute cît mai deschis și nuanțat (sîc!)_ cu putință, mi-am amitit de un text citit nu chiar demult, scris de Norberto Bobbio– ELOGIUL BLÎNDEȚII; și dacă mă mai ajută memoria, în final se identifica cel blînd cu non-violentul și blîndețea cu refuzul de a exercita violența împotrivă cuiva; blîndețea ca virtute non-politică, într-o lume a urii puterilor mari și mici, ca antiteza politicii

dar cînd mă gîndesc și văd ce munți de neadevăruri, interese mascate, ignoranță și aroganță nenuanțate se pretind a fi sau își pun etcheta de apolitic, cred că sufăr de ”complexul periferiei”

și dacă aș reciti acum una dintre cărțile scrise înainte de 1989, nu aș alege Vitralii incolore a lui D Popescu, ci Însoțitorul, scris de C Țoiu

habar nu am alegerea asta dacă ține de esențe și nuanțe, deși…

 

 

–––––––––––––––––

18 noiembrie

dintr-o joacă și  nu prea…

Domnule Paul Cernat,

într-un ”comentariu” mai vechi pomeneam deloc întîmplător de cartea lui C Țoiu – INSOȚITORUL; se știe că personajele principale sunt un activist de partid și un (fost) legionar

atunci eram surprins că Dvoastră pomeneați că în anii ’90 mare parte din Liga Studenţilor era legionară; în acete săptămîni accentele s-au radicalizat, nu s-au nuanțat, iar extremismul lor mie mi-a dat fiori; sunt sau mă pretind a fi de stînga și chiar dacă V V Ponta nu este sau nu a fost niciodată foarte reprezentativ pentru mine dinspre această … ideologie…, recunosc sincercă nu știu ce să regret mai tare/ mult : înfrîngerea Dlui Ponta sau temerea pe care o regăsesc în rîndurile acestui articol : ” intelighenţii noştri folosiţi de el l-au folosit, la rîndu-le, ca vehicul politic ideal pentru impunerea propriei agende impopulare (de fapt, antipopulare). Lasă că îl educăm noi, şi-au zis, doar de aceea sîntem intelighenţi. Şi l-au educat, făcînd din el un „mahalagiu cu viziune“, scut antirachetă al euroatlantismului, al occidentalizării, al modernizării Sta­tului şi al independenţei Justiţiei. Minunat, dar am văzut ce-a ieşit ” ; să sperăm că acum va fi altfel; da, dar ar trebui ca cei care fac Apeluri peste apeluri să se tempereze, să se odihnescă nițel ei însuși; cei care Vă aduc reproșuri aici, oare știu că ați scris cărți împreună cu cei care poartă papion ? ( eu sunt familiar și cu papionul – nu împrumutat de la Turcescu!- și cu șlapul)

și tot deloc întîmplător am lăsat pe site-ul meu un gînd / o reflexie f frumoasă a Dlui E Vasiliu, cel atît de aspru cu acel și mai reprobabil copy-paste atribuit și – se pare, din păcate, real, lui V Ponta

” Nicăieri nu este mai frig și nici mai întuneric decît la stînga stîngii și la dreapta dreptei”

în centru nu încăpem cu toții, dar în viața sau în opiunile noastre atunci cind ajung la tangență cu extremele trebuie să le ocolim

vine iarna, se face frig și încercăm să ne încălzim într-o lume a cărților și a culturii

am alături un album suprarealist

dar nu mă gîndesc la Bréton, ci la ultima replică a lui Bérenger ”Je ne capitule pas!”

și nu vom capitula în fața snobismului sau a improvizației

SPER CA IN EDIȚIA DE JOI SĂ VĂ REGĂSESC ȘI PE DVOASTRĂ ȘI PE Dl ȘERBAN FOARȚĂ

 –––––––––––––

219 noiembrie

să fie oare adevărat ?

e prea frumos!!!!!!!!!!!!!!!!

Papion & Lavalieră (v. Aramis)Serfoar (pentru Bolovanu’ lui Sisif) – Marti, 18 Noiembrie 2014, 19:05

ULTIMA BAIONADĂ

Sursa cravatei e croată
(poţi să te spânzuri de vreun pom
cu ea, – pe-o pajişte plouată),
a lavalierei e La Baume
Le Blanc de La Valière, a şasea (I)
metresă a unui campion
al sexului, – pe când mătasea
o schimbă fluturii-n papion.

Îşi are-obârşia malacovul
în fortăreaţa Malakov,
din malvă („nalbă”) vine mauve-ul,
vine braşoava din Braşov,
cireşul din Cerasus vine,
din Harpagon vine-arpagon,
ne scrie Aldo cu aldine,
se schimbă fluturii-n papion.

De la Reine Claude este renglota,
iar de la unul ce bria
în arta ce ne-ncântă glota,
e savarina lui Brillat… (2);
din Parma vine parmezanul,
iar maioneza din Mahón,
din pan di Spagnia, pandişpanul
ce schimbă fluturii-n papion (3).

Maiandrosul e un meandru
ce curge-n marea ce le fu
mormânt lui Hero şi Leandru;
bistroul vine, însă, NU
din bîstro, – cum nici Godefroi IV (4)
Bouillon nu vine din bulion,
bulion ce-i un papionolatru (5)
ce schimbă fluturii-n papion.

Ne vine polca din Polonia,
mazurca, din Mazuria, o
avem, la fel cum, din Colonia,
odicolonul; din Bordeaux
vine bordoul copt în via
franceză, – dacă ai ghinion,
din Franţia, vine şi sfrenţia
ce schimbă fluturii-n papion.

Ne dă Majorca majolică,
iar Isabella, izabel
(culoarea alb jegos, adică),
pubela vine din Poubelle,
din Limousin e limuzina,
Sânzienele-s din Sânt Iion, –
textilă-i, mai ales, uzina
ce schimbă fluturii-n papion.

ÎNCHINARE

Asta-i Balada cea mai nouă
a baionetei din Bayonne, –
ce n-are-alt sens decât că, nouă,
ne schimbă fluturii-n papion.

––––––––––
(1) Licenţă poetică: Louise, nu ştiu
să fi fost „a şasea metresă” a lui
Louis XIV!
(2) … liniuţă [ – ] Savarin.
(3) Cf. Emil Brumaru, „Fluturii din
pandişpan”.
(4) Patru!
(5) Sau invers?! Cf., oricum, şi
Robert Desnos, „Le Papilon”:
„Trois cents millions de papillons/
Sont arrivés à Châtillon/ Afin d’y
boire du bouillon…”

e?

–

––––––––––––––––––––––––––––––

3 decembrie

contui să mă joc?

da! la cît de prost îmi merg toate și cît mă simt de căzută, ce altceva îmi rămîne ?

să-mi amintesc că cei doi bărbați de care am fost îndrăgostită cu adevărat purtau plete?

doar cu unul am cules și am mîncat castane

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles%7Cdetails?articleID=31126#comments

1. plete albite fara regretenostalgic in iarna – Marti, 2 Decembrie 2014, 16:12

nu de an, nu de timp, ci de zapada timpurie
foarte frumos text, aici, unde -de obicei sunt ediitoriale despre politica

2. @lucidnostalgic in iarna – Marti, 2 Decembrie 2014, 16:29

Toparceanu, E BRUMARU și Thackeray?
daca tot îl vedeti pe W Allen un urmaș al Ecleziastului, eu va recomand un film al sau din 2005, cred: The Outsider

3. da, da, m-alaturnea marin – Marti, 2 Decembrie 2014, 19:01

celor de mai presus in a declara ca-mi plac aceste evocari
ale unor *oameni* de care nu shtie chiar mai nimenea.

Fain!

Cele bune,

Nea Marin

4. @nostalgic in iarnalucid – Marti, 2 Decembrie 2014, 19:51

Multumesc pentru recomandare – sa vad cum imi impart timpul „liber”.
Aseara pe un canal tv oarecare am ras copios la „Love and Death” cu Boris si Sonja, casatoriti pe-atunci cred si in viata.

5. @nostalgic in iarnalucid – Marti, 2 Decembrie 2014, 19:53

Uitasem: in acest numar sunt si cateva articole „culturale” in topul comentariilor si citirilor la O C. Semn ca febra din perioada alegerilor scade incet-incet.

6. ”replay”nostalgic in iarna – Marti, 2 Decembrie 2014, 22:30

@nea marin– cum nustie lumea??/ dvoastra cunoateti multa lume si stiti mult, multe si pe multi
@lucid : este randul meu sa va multumesc ptr reaminitirea unui film bun si a unui cuplu de actori (era Diane Keaton, daca nu ma insel) care se vad destul de rar; un lucid care se joaca-n versuri, acelasi care are opinii tăioase si prea de dreapta, scuze, taioase si drepte, dar si un lucid cinefl; cam greu de intilnit; un motiv sa urmaresc discutiile din O C