FILE răzlețe 2014

17 ianuarie 

încerc, prin exerciții să îmi păstrez poziția verticală a corpului

cea interioară?

hm! – bună întrebare pentru început de an !!!

––––––––––––––

 18 ianuarie

” ai lăsat orgoliul să-ți domine voința”

(replică dintr-un film văzut la tv)

oare aceasta să fie într-adevăr cheia nefolosită, răspunsul greu de acceptat, la toate problemele mele  de acum ?!?

–––––––––––––-

 21anuarie

viața, cel mai bun  regizor–- o tînără medic medicină, victimă într-un accident în care o tînără medic rezident într-un avion prăbușit în Munții Apuseni moare de hipotomie,  cu lacrimile înghețate pe față

scenariul,–  acceptat doar pentru o eventuală satiră despre bram urreala instituțiilor unui stat aliat,  membru cu drepturi și obligații depline, etc, etc

în era GPS-urilor, a satelițiilor, a avioanelor superdotate și nefolosite  tot omul simpu, un pădurar este mai tare, mai de ajutor, salvator de vieți

talpa țării încă mai este

Vînătorii de munte pe cine deranjau, doar erau trupe de elită?

tot mai adesea, și tot mai dureros apare întrebarea

Ce-ați făcut, ce-am făcut cu țara asta???

––––––––––––––––––––-

25 ianuarie

Uneori nu există ”de ce”

se întîmlă pur și simplu

(din Sunflower al lui Vittorio de Sica)

după ani și ani am văzut filmul, altul decît cel pe care îl aveam eu în minte de pe la 13-14 ani… altul!…

nu  mă simt în stare să scriu ceva acum

e bine că l-am văzut

………………………..

Începe emisiunea Eugeniei Vodă

–––––––––––––––––––

12 februarie

   Cînd răzbunarea-dulce nu se lasă prinsă–tr-un vers arid

   Iar valul gîndului învolburat găsește-n curcubeu un șevalet

   Mișcarea alunecoasăde felină scăpată dintr-un caer, rămîne pe un zid

   Ea, Muza neștiută în prea știuta-ți rimă șoptește. un autoprtret ?

să fie-acesta prețul plătit , într-un final mereu amînat, pentru un ADEVĂR nespus?

ptr mine nu aș fi ”izbutit” asemenea rimă….

și nu mă mir

–––––––––––-

18 februarie

Oare cînd vei înțelege că nu ai nimic deosebit față de ceilalți ?

că nu folosesc la nimic ceea ce vrei tu să pară ….sssssss-”subtilități” ?

că  nu  lipsa apetitului, ci neputiința ta de a crea interpretări accesibile și în același timp ceva mai ~elaborate~

de ce nu scrii si de ce nu explici direct de ce nu îți place Antonescu, de ce schimbi canalul cînd îl vezi pe Turcescu, de ce ți se pare exagerat cînd Ponta folosește cuvîntul ”minciună” cu toate derivatele sale, de ce consideri europarlamentarele mai importante decît alte evenimente, de ce nu te uiți  și nu ”participi” la întrecerea dintre talkshowuri și pritimenewsuri, doar ai cont FB, doar merită tot atîtea atenție cît emisiunile mondene care fac prăpăd din viața unor VIP-uri, fără de care asemenea știri pseudovedetele de un sezon acestea și-ar pierde acest statut; depre dorința unui președinte, a unui șef de stat de pare a toate știutor, chiar înaite ca faptele să se petreacă, ai scris destul,

de ce nu mă regăsesc, ca un om cu convingeri de stînga, în niciuna dintre formulele / structurile politice actuale,

de ce nu mă mir că a pierdut Mircea Geoană alegerile nu doar din cauza neinspiratei vizite nocturne – capcană sau nu-,  cu un staff de campanie în care se aflau printre alții și  un C Gușe, devenit un important analist politic și diriguitor al unui respectabil post de televiziune, dar cu un vădit partizanat politic (oare ce-ar fi devenit TVR sub șefia lui Rareș Bogdan, cel care își ascunde cu greu emoția, satisfacția și extazul în care alunecă atunci cînd anvergura intelocutorului este copleșitoare ?)

hei! Schimb în timpul scrisului persoana ?

morfologic, sintactic, a I-a, a II-a, ce mai contează/

am pregătire     mai mult …”tehnică”… așa că degeaba mă învîrt eu printre poezie, poze, culori  și solfegii, că tot nu ajung nicăieri

pamfletul nu îmi place, să scriu rînduri-gînduri pe o fotogafie, ar însemna să îi ”imit” pe alții ori să revin la obiceiuri de-ale mele mavechi,  să țin un jurnal cu însemnări zilnice serioase, nu mă simt în stare, să scriu despre fiecare film sau spectacol văzut nu înțeleg ce rost ar avea, să pomenesc de fiecare carte sau pagină citită mi s-ar părea lipsit de modestie, deși numai modestă nu sunt,

nu pot să îi invidiez pe cei care au mai multe bloguri sau doar unul dar cu zeci de vizitatori zilnic, nu mi se pare corect – este meritul lor că știu și au cu ce să îi atragă și să viziteze, la rîndul lor un nr cît mai mare de bloguri

(oare cîtă superficialitate și cîtă seriozitate este aici, totuși?…. și ce fel de inters ? pt plăcerea lecturii și a noului sau ȘI ptr rîvnitul trafic? –încă o problemă care nu ar trebui să mă preocupe)

Bine, bine și atunci cu ce rămîn?

scriitorii se vizitează între ei, își alcătuiesc blogrollul ca atare (al meu de ce este ascuns ?!?), nu prea răsund celor veniți din afară, de parcă scrisul lor ar exista fără aceștia din urmă,

blogurile eminamente politice sunt cam la fel, alcătuite în funcție de partid și de doctrină, deși cum stau lucrurile cu ideologia, partenariatul, sinceritatea și oportunsmul s-a văzut chiar  și în această seară

și atunci, mie ce îmi rămîne cu  sau din această prostie de a avea un blog ?

rămîne liniștea sau nelinistea pe care le regăsesc cînd ajung aici cu frămîntările mele care, parcă, se mai îmblînzesc, se mmai domolesc așsternute aici,

rămîn cei cîțiva, tot mai puțini prieteni sau cunoscuți care trec pe aici,

rămîne bucuria pe care o simt cînd citesc și descopăr ceva nou sau știut, dar care îmi place,

rămîn acei  trei-patru oamenni minunați care au rușit să mă cunoască, depășind granița imperceptibilă  dintre real și virtual,

rămîne acea uimire aproape de fascinație atunci cînd mi se răspunde la un commentariu lăsat pe un blog valoros și surpriza   care taie răsuflarea la vizita discretă a unui personaj= persoane importante din realul cel de toate zilele

și ca o formă de a rezista cotitianului și searbăd și dur și anost și dulce-amarui și cu-acel amestec de ecru-olive-roz, deopotrivă amăgitor și generos,

eu voi păstra jocul pe aceste file știind că aici, totuși, drumul spre reîntoarcere la inocență este însemnat cu pietricelele albastre desprinse din piatra lui Sisif

–––––––––––––––––––––––––

23 februarrie

înainte  cu o zi de  Dragobete, surpriză mare la TVR2

într-un anume fel era, ptr mine, un fel de contraargument la un articol voit pretențios, dar tare nereușit, din Obsv Cult, nr 711  – Despre erotismul socialist. Cinema, propagandă, subversiune

 

TVR2 mi-a luat-o înainte sau m-a ajutat, intuindu-mi ….gîndul…

acel ”Pas în Doi” realizat de Dan Pița în anul 1985 (sper să-mi amintesc corect);

la ieșirea din sala de Cinema, am scris pe o vederee cumpărată de la un chioșc de ziare:

‘oare chiar am îndrăznit noi să facem, în film, pasul acesta ?!? ‘

(oare mai există acea vedere într-un anume sertar?….)

–––––––––––––––––––––

8 martie

astăzi, în loc de frezii ,am găsit/ primit  asta

cînd viorile tăcură

și -zău- că mi se pare atît de frumoasă, încît nu am rezistat să o ”aduc” aici

[mulțumesc!… ]

––––––––––-

11 martie

sunt unii pe care îi consider mai mult decît prieteni, de  la care am cam învățat bloggeritul

și

care,

constat, de ceva vreme, că deși nu au nevoie de clickuri multe pt a-și menține poziția în top    Zelist – dacă o fi  dorind așa ceva-

dă like și pe blogul meu și pe altele la postări cu ”teme”  oarecum asemănătoare, dar….

d ”contradictorii”eloc, dar absolut deloc turmententată, întreb:

eu, ce naiba, să mai înțeleg ??

a, da, că nu îmi mai aprobă de cdeva vreme comm

ei și?

contează să rămînem prieteni – mai mult decît amici

––––––––––––––––-

12 martie

atunci cînd toate te ating  și totul te doare, cînd ți se face dor de tine însă/u/ți și încerci cu greu să te cauți, fără putiința de a te re/găsi, ”răstorni” de-adevăratelea cutii vchi sau deschizi fișiere ce păreau uitate

aseară, tîrziu, am descoperit, nu fără o anume surprindere, un fel de scrisoare pe care acum mă îndoiesc că am expediat-o sub o formă sau alta

s-ar fi putut numi

Domnului profesor, cu respect și admirație

 

 

   Sper ca ai primit melodia/ am “ trunchiat-o, ca sa o pot trimite… scuze ptr sacrilegiu, dar, oricum, e partea cea mai frumoasa…

     De ce Santana? Si de ce tocmai partea asta?

 

 Offf, cam greu de explicat ptr mine, ”caci” (scuze ptr donc!) imi  rascoleste amintiri frumoase dar, dureroase, acum…

 

In anul III, imi cumparasem bilete (mereu luam cate doua…, cînd era rîndul meu ) la spectacol la National; dar seara, peste 2 ore, aveam curs sau seminar la Statstica, iar eu eram cu biletele in greanta…

 Eram in fata Arhitecturii si ar fi trebuit sa merg, in sus, spre Romana; -i-am vazut pe prof Ianosi si pe tanarul sef de lucrari, pe atunci, Vasile Morar –pe care tata il cunostea bine, pe cînd tînărul filozof și viitorul magistru în etică era tînăr elev  și una din gloriile greu de egalat ale liceului nostru- , apoi au trecut Profesorii Andrei Bantas si Mihnea Gheorghiu, iar eu, care, inca mai eram atunci coplesita de revelatiadin urmă cu cîteva săptămîni a Profesorului de franceză prin care am înteles mai bine suprarealismul,  am simtit nevoia sa ma sprijin de zid, caci nu puteam sa merg la ASE…

 Asa ca am urcat la Decebal, la etajul 6, era alaturi, la 4 pasi (infinitul avea sa vina mai tarziu,  in 1999) si cand mi-a deschis m-a intrebat ce am, ce ma doare? “ Sufletul”,  am raspuns, spubîndu-i că stau la el 2 ore… am mers in camera unde mergeam eu, de obicei, m-a intrebat daca vreau un ceai cu lamaie, cred ca am raspuns dand  din cap, mi-a adus dupa cateva minute ceasca de portelan bavarez (ma rog, la asa casa….) scuzandu-se ca nu a dat muzica mai incet; am baut ceaiul, a desfacut fotoliul-pat, m-a acoperit cu o patura si cand sa inchida usa, l-am intrebat daca poate sa imi aduca si mie casetofonul cu muzica respectiva…. era bucata care ti-am trimis-o; am ascultat-o pana am adormit, cred, caci a venit si m-a trezit usor, spunandu-mi ca este intrebat daca sunt la ei…

 Am coborat si am traversat prin pasaj, dincolo, la Teatru…

 Sper ca iti place melodia, dar nu te lega de titlu, te  rog: am fost si am ramas multa vreme coplesita de pesonalitatea ta,  dar nu indragostita;  scriu asta ptr a pune lucrurile in firescul si adevarul lor…

firescul și adevărul rămîn aceleași, cum să schimbi  ceva ineluctabil ?

rămîne și ironia că în toți acești ani, deși mi-ai promis aproape fiecare carte pe care ai publicat-o, pe toate le am cumpărate din librării

și pentru că este început de primăvară și ar trebui să mă simt mai bine ( cineva apropiat, o prietenă bună ca vinul vech și  cu blog, mă muștrulea că durerea nu se aduce pe blog, în văzul tuturor, numai că eu nu am umorul ei… și nici felul ei de ”singurătate” cu atîtea portițe deschise), primăvară fiind, așadar, nu aleg nici suprarealismul, nici impresionismul și nici simbolismul; nu caut nici măcar un epitaf – doar este PRIMAvera

observ abia acum, în timp ce tastez că este deschsă pagina principală;

rezón !la următoarea revenire pe blog o voi șterge sau o voi pune pe FILE

merci beaucoup!  (fără sidilă, Y compris! )

[ nu va urma]

………………………

17 martie

zilele trecute m-am jucat în altă parte de-a și cu bolovanulluiSisif

și a fost bine

ooooooooffffffff sau ufff sau Doamne-ajută!

o săptămînă de la care aștept cam multe

și pe care cred că o voi începe cam abrupt

–––––––––

10 aprilie

am reușit -cam greu- să rezist la prima oră a Jocurilor de Putere ale lui Rareș Bogdan de la Realitatea TV

nu, nu a meritat timpul irosit

 

am constatat, încă o dată cu regret, distanța dintre profesionalismul lui I Cristoiu de la SLAST ori cel de la i Secvența și ipocrizia celui care nici cu bulină sau fără, în zig-zag sau autodeclarat ”comunist” (nici nu pot să mă amuz) este avocatul dreptei politice, nu poate supraviețui fără emisiune la TV

dar mai este timp – sper !!!- să revin, fie și ca bolovanulluiSisif

–––––––––-

 

 

……………………………………………………..

––––––––––––––––––

29 august

 

o reîîntoaecere

unde și pentru ce??

nu știu, sincer, NU ȘTIU!

DUMINICĂ, 10 MAI 2009

refugiu

fara chip

fara acte

golita de amintiri

intr-o casa care se deschide

doar

cu cheia 

uitata  de tine

 

SÂMBĂTĂ, 9 MAI 2009

esec

 in noaptea aceasta urmaresc o corida 

printre stanci ascutite

toreador si taur esti

in aceeasi moarte

pe pietre curge sangele meu

tu mereu castigi

 

 mi-ai spus sa plec

si am ramas

 mi-ai spus sa tac

 si am cantat

mi-ai spus sa cad

si am dansat

 mi-ai spus sa rad

si-am lacrimat

 mi-ai spus sa mor

 si te-am iubit

3 răspunsuri la „FILE răzlețe 2014

  1. minunat poemu’ lu’ Stefan Petica de care aflu azi, acilea la dvs… 🙂
    * * *
    ne „jucam” cu bolovanii „sisifisti”(désolée, Monsieur Camus!) zilnic… o seara calma si-o saptamâna dupa planu’ si placu’ tau… amicalement et à+! P.S. la „merci”, nu-i cédille! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s