și gîndit în pripă
din timpu-n care nu exiști
cînd pulberea noastră e doar pămînt și argilă, tu vezi în zarea purpurie paduri albe de liliac și codrii cu crini seculari și uiți că mie nu îmi place mult prea puternică îmbătătoarea lor aromă; e cam tîrize clipa cea îndelung așteptată, pentru un trandafir sau doi ori trei,
iar cînd din taina ferigilor, printre tenebre se înalță, tîrziu și adînc, șoapta unui psalm, începi să-ngîni un cîntec vechi
sub trandafirul alb
iubita mea stă dreaptă
de mii de ani icoana’i
în ochiul meu așteaptă
dar pentru că în al său, al tău, al vostru (al nostru??…) Elogiu al nopții se simte Frica Morții, copilăreștile umbre ți-au arătat Cărarea de roze
fotografii din colectia sssfinxxx -Andrei Pavel
o întreită roză cules-am în țara lui Gaal: 
cea albă este moartea, cea roșie viața
iar roza’ndoliată – imperiul din adînc
se-ntunecă și simt răcoarea toamnei și vreau să strig, să simt, să știu unde sunt unde suntem
nu ne mințim, nu ne-măgim, în curînd
vom uita Universul, pe noi înșine, unde vom fi?
Mai sunt, au mai fost, vor mai fi
lumi fără număr, ne vom regăsi, ne vom aminti?
mi-ai întins un sul subțire și i-ai spus: citește, acolo este adevărul și toată amăgirea
Eram Petronius si din nou îmi varsam sîngele între trandafiri. Pentru fiecare petală pătată stingeai câte o torță. Tii minte? Eram Petronius si nu te iubeam.
din sulul desfăcut a căzut, cu zgomot un cub curat, l-am luat în palmă și-am aruncat cu zarul și a căzut INFERN
rîsul tău satisfăcut: nu asta voiai – o toamnă suprarealistă? Cu neputința resemnării, am întrebat timid și-nfrigurt/ă: unde ți-e flanela? ; pe mine, o port, nu vezi? și nu m-atinge, căci nu simți; nu asta, ci de cealaltă întrebam, cea e culoarea nisipului; oooo, oh, întreabă Timpul, eu te aștept într-un alt anoTimp și nu uita- ad lectorem! Ad Lectio scripturae et
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 