mi-e sufletul precum o scoarță de mestecăn desfrunzit
cuvinte nu mai am s-arunc în zarea făr’ de rost
în recea și alba pădure am găsit vremelnic adăpost
din nodul netăiat, prezentul e trecutul prelungit
desăvîrșind dezmățul dansului departe de prieteni
visat-am pentru o clipă pădurea de mesteceni
9 noiembrie 2017
[mi-e drag Olbrychski, dar Heruvimul e frate cu Vysotsky]