RECURS LA O MEMORIE CIURUITA

TEXT(repostat)  SCRIS INAINTE DE APARITIA POSTARILOR APARTININD   ‘CONDEIELOR CONSACRATE’, DINTRE CARE UNELE CRED CA DOAR ELE AU LA DREPTUL  LA EXPRIMAREA VOCII CETATII SI INAINTEA UNOR EMISIUNI TELEVIZATE!

[ nu obisnuiesc sa ma iau dupa altii]

îmi propusesem înca  după investirea în funcția de Președinte

al ROMÂNIEI,  să nu îmi mai exprim în scris vreo părere/ opinie

personală despre modul în care Vă exercitați mandatul.;

astăzi, totuși, îndrăznesc să mă întreb, degeaba V-aș întreba pe   Dumneavoastră:
în luna noiembrie anul trecut, într-o emisiune electorală la TVR, nu știați de la consilierii Dumneavoastră situația reală a economiei atunci cînd ne-ați anunțat că sunt semne  că economia iese din recesiune?

sprijiniți un guvern despre care una dintre mințile cele mai autorizate în domeniu spune ceeea ce spune astăzi;
Vă asigur că înțeleg necesitatea unor măsuri restrictive, chiar dure, care, mărturisesc că în situția de acum pe mine mă afectează într-o măsură dramatica, dar le înțeleg necesitatea;

am, însă, o întrebare – sunteți sincer cînd afirmați că susțineti guvernul Boc, condus de către cine: de către  Dvs sau dl E Boc, sau…?

îmi cer scuze ptr al doilea videoclip, dar clopotele bat pentru noi, cei mulți, atît cei care V-au votat, cît și care nu V-au votat.

să  supraviețuim, dacă putem, bine!

Anunțuri

Hristos a înviat!

într-o perioadă în care îmi ete destul de greu – din multe si variate (și neplăcute) motive, să ajung pe blog și pe bloguri,

într-o săptămînă pe care o credem, o știm a fi Luminată, dar pe care, unii (alții sau… ceilalți) nu ne ajută să o simțim astfel, așa cum se cuvine (poate este și vina noastră ! …, a tuturor… )
într-o perioadă în care  atunci cind reușesc să citesc sau să văd-revăd filme, se întimplă și să deschid, din obisnuință și televizorul:

în perioadă de criză – cu greu recunoscută, de gestionat, și mai greu ! –  după ce în noiembrie trecut ni se anunța – electoral, desigur….- că sunt semnale că vom depăși foarte curînd criza,
nu cred că se poate pomeni de circ și nici de pîine la televizor;
‘scenariul’ este deja cunoscut, iar vedeta, marea corupție;
și peste ani, mi-am amintit unul dintre filmele mari al anilor 1970-80:  ...And Justice For All, regizat de Norman Jewison, cu Al Pacino;
atunci, rămăsesem oarecum surprinsă despre imaginea justiției americane, relevate chiar de către americani și cu efervescența și procupările de atunci,
în clipa în care am ieșit  din cinematograful Studio, de pe Bd Magheru, am renunțat la a face o ‘comparație’ inutilă, pe atunci, între cele două sisteme judiciare ––- cel ameican și cel de la noi;
astăzi, la o emisiune de știri, mi-am reamintit filmul…

și cred că nu doar eu (mi-am pus, din nou, alte întrebări…)

am revăzut filmul în această seară filmul și îmi permit să las aici cîteva secvențe

PÎNĂ VOI REVENI MAI DES PE BLOG, euVĂ MULȚUMESC FRUMOS TUTUROR PENTRU GîNDURILE ȘI RÎNDURILE LĂSATE,
SAU VIZITELE FĂCUTE.
aș dori să VI LE REÎNTORC CU RECUNOȘTIINȚĂ

[…. și mai sper c,\ dacă voi reuși să revin, blogul  meu să arate mai bine, să fiu eu însămi mai mulțumită de el]

mîine sper să răspund fiecăruia care mi-a scris!              MULȚUMESC  🙂

Mîndră corabia, meşter cîrmaciul

Da!

Numai că mîndra corabie a cam început sa ia apă, prin găurile făcute şi de noi înşine, iar Comandantul şi adjuncţii săi au avut o clipă de revelaţie în care au constatat că nu au soluţii pentru ieşirea din criză, sau nici nu îşi propun aşa ceva.

Nu sunt adepta grevei generale ca formă de protest, cu toate că înţeleg , cred, bine motivaţiile.

Îmi  amintesc un desen care se tot repeta, mărind numărul chenarelor, şi care circula ca intr-un joc de ping-pong , între cele două mari ziare centrale de la inceputul anilor 1990: cîteva siluete împingînd conturul României în prăpastie

Si acum e vina noastă, a tuturor, a celor care au făcut  sau  nu fac, dar şi a celor care acceptăm!

Dregătorul

de Mateiu Caragiale

Smerit stă, dar privirea-i drăcească, aţintită,
Trăieşte chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat,
Iar grijile şi truda adânc îi au brăzdat
De cute faţa stinsă, firavă, ofilită.

Cu duhul său cel ager, cu mintea-i iscusită
El multe uneltit-a şi câte-a şi-ndurat,
Ca-ncet, treptat, s-ajungă, slăvit şi tămâiat,
Şă ţie ţara-ntreagă sub gheara-i răstignită.

De jale şi de groază cumplit semănător,
Atotputernicia-i de mare dregător,
Încununat de faimă fu fără ţărmurire,

Aşa că astăzi lumea se-ntreabă în zadar
Ce patimă ascunsă sau ce dezamăgire
Se-oglindă peste veacuri în zâmbetu-i amar?

fără ochelari şi (nu) cu mintea aiurea

gohome1aScriam în urmă cu cîteva zile că blogosfera salvează presa pe timp de criză, fără să menţionez atunci că am regăsit pe bloguri apartinînd unor personalităţi foarte cunoscute articole reproduce integral din reviste sau ziare centrale; desigur, motivele preluării lor pe blogurile respective, le-am înţeles.

Fără cea mai inofensivă idée sau pretenţie de a mă ’inspira’ din aceste lecturi sau acest tip de postare –am rămas doar cu plăcerea sau cu întelegerea, după priceperea mea, a lecturii — şi lipsindu-mi motivaţia acelor reproduceri- eu incerc acum să transcriu (este uşor cu Copy/Paste  🙂  ) unele texte care mi-au atras atenţia din ultimele lecturi din ziare şi reviste (nu îmi voi face un obicei).

Am ales doar cîteva, chiar şi aşa postarea fiind cam lungă:

’Am citit săptămîna trecută, în Evenimentul zilei, un text năucitor al lui Horia-Roman Patapievici, intitulat „Cultura democratică şi consensul urii“.(…)să consideri, cum face domnul Patapievici, că toţi cei care nu-l mai vor preşedinte pe Traian Băsescu, sau îl critică, sînt atinşi de ură e prea mult. Să găseşti similitudini între „ura“ faţă de Traian Băsescu şi ura „din mediile antisemite, în Germania anilor ’20“, e deja hiperdimensionat’ – si  dacă mă gîndesc ce bucurie sau satisfactie spirituala îţi oferă dialogurile lui H R Patapievici , cînd vorbeşte despre Copernic sau devoaluează experienţa de viaţă a interloctiorului său…

Întreg articolul este scris cu măsura bunului-simţ şi l-aş fi reprodus nu doar selecttiv aici, dar nu doar din considerente de spaşiu nu o fac. Cred că fraza următore, din finalul textului redă sau sintetizează o stare a unei părţi a spcietăţii’ în care eu, personal, mă regăsesc

‘Chiar atît de mărginiţi sîntem, să ne punem toate speranţele şi ţelurile doar intr-un preşedinte? Atunci, ne anulăm individualitatea şi spiritul critic.’ [Patapievici, Băsescu şi ura – Autor: Ovidiu ŞIMONCA, Observatorul Cultural, Numarul 488 din 20.08.2009]

Ce mă dezgustă în orice revoluţie este caracterul ei necruţător. Am citit un studiu despre derapajul democratic al Spaniei lui Franco, în care ideea principală era aceea că acolo au practicat amnezia şi amnistia. Nimeni din jurul meu nu l-a citit, iar dacă îl rezumam, toţi se uitau la mine ca la un nebun inofensiv. Ştiu că la noi nu se poate, dar eu nu-mi voi învinovăţi mama că a fotografiat la prima comună colectivizată, nici tatăl pentru că a lucrat la cenzură. Bine că m-au lăsat să cresc cum am vrut. Am altă obiecţie la prezent, fiindcă numai el mă interesează. (…)

Am fost şi la lansarea cărţii lui Adam Michnik, am întîlnit acolo cam acelaşi public ca la Antologia ruşinii, i-am ascultat pe vorbitori şi după ce am început să citesc cartea mi-am dat seama că nici unul nu ar fi capabil să-i pună în practică ideile. Ei nu-i pot pricepe antianticomunismul. Ei nu-l înţeleg cînd el cere să se renunţe la căutarea adevărului în dosarele Securităţii care deformează totul. Ei nu sînt în stare să judece ca el legea marţială din 1981 şi rolul lui Gorbaciov. Ei nu dau nici o importanţă faptului că el, fost comunist, cu tată comunist, nu se angajează la dreapta lor. Poate că el nu ar fi fost de acord nici cu apariţia Antologiei. În fond, lăudîndu-l teoretic, ei se dezic de el în practică, motivînd că Polonia nu e România. Nu e, dar în practică ei sînt mai aproape de fraţii Kaczynski decît de Michnik. Un Michnik e cvasi-imposibil la noi, tot aşa cum nu am putut avea un Havel care să-l ia lîngă el, la putere, pe un Dubcek. Cînd aud în 2009 că încă se mai întreabă de ce nu am avut un Havel, îmi vine să strig: din cauza ta, din cauza mea! Dar sînt un timid care nu se pricepe decît la rezistenţa materialelor.

[Dilema Veche – Anul VI, nr.287 2009-08-13, Radu Cosaşu]

Presa britanică
„Faust”, de la grandios la egocentrism
Primele reprezentaţii ale spectacolului sibian „Faust” la cea de–a 63–a ediţie a Festivalului Internaţional de la Edinburg fac valuri în presa britanică* Publicaţii binecunoscute, precum The Telegraph, The Independent, The Guardian, consideră că „Faustul” montat de Silviu Purcărete este grandios, cea mai ambiţioasă producţie a festivalului sau, dimpotrivă, o montare „egocentristă”* Transformarea Ofeliei Popii în Mefisto este văzută ca una excepţională*
„Faust”, spectacolul pe care Silviu Purcărete l-a montat la Teatrul Naţional „Radu Stanca” în 2007, a făcut deja să curgă destulă cerneala în presa britanică, în publicaţii de prin rang. The Telegraph, The Independent, The Guardian sau BBC a alocat spaţii generoase spectacolului cu care România se prezintă în selecţia oficială a celui mai mare festival de artele spectacolului, cel de la Edinburgh.
Memorabil, senzaţional, grandios…
… sunt doar câteva dintre epitetele ce au fost aşezate de presa britanică în dreptul spectacolului de la Sibiu. Redactorii publicaţiei The Guardian s-au declarat impresionaţi de „cel mai ambiţios proiect teatral” al Festivalului de la Edinburgh, informează Mediafax.
[Tribuna, 25,08,2009]

azi aş vrea să scriu ceva, dar nu reuşesc….

.. încerc mai tîrziu  sau poate   …

să încerc să scriu , dar ce anume ?

metamorfoze (fotografie primită – nu cunosc, deocamdata autorul)

că Blogosfera salveză ziarele si presa, în general, pe timp de criză ? – că dacă nu mai cumpăr ziarul sau revista de la chioşcul de ziare obişnuit, unde nu mai e nevoie să las bacsişul de rigoare, găsesc ceea ce mă interesează nu doar pe editiile on-line, ci pe bloguri respectabile şi nu doar pe unul, ci pe două sau chiar trei, atît cît reuşsesc eu să caut şi să citesc (în afara listei afişate din blogroll-ul meu,

cel care era ‘la vedere’ pana astazi, 19.08.2009);

că nu se stinge sau nu se  ‘finalizează concluziile’ unui scandal politic că imediat apare altul şi mai ‚spectaculos’, parcă anume pentru a-l estompa pe celălalt; că se înfiinţează comisii de anchetă care sunt asemănate -după preferinţă sau după interes cu- cele staliniste sau, chiar onorabil, aş spune, cu afacerea Wategate, deocamdată de Mc Carthy s-a uitat;

că se regrupează din nou intelectualii, politicienii, oamenii de afaceri, că apare din nou noţiunea de ‚gaşcă’, ’golan’, şi altele cconsacrate şi parafate la nivel oficial; că eşti demn de luat în considerare dacă aparţii uneia sau alteia dintre grupări; era o perioadă cînd ‚dădea bine, era de bun simţ să fii antiprezenţia(bi)l, acum, situaţia s-a mai schimbat, fără nuanţe, însă ; eu încerc să disting, încă între a fi ’un tip mişto’ şi a fi miştocar;

că în luna obişnuită pentru concediul politicienilor, aceştia -guvernanţi şi parlamemntari deoptrivă- lucrează de zor la întocmirea planurilor de concediere saau somaj tehnic; că pentru a afla ce se îmtimplă în lume trebuie să cumpar reviste scumpe cu banii pe care i-aş da pe un album de artă sau pe o pereche de pantofi buni sau să stau ore bune pe net; eu, cel puţin nu mai prind nici CNN, nici RAI, nici TVE, nici BBC, cu toate că plătesc acelaşi preş al abonamentului de cablu, ca şi cei care au parte de asemenea programe; să fac  sesizare la OPC?– aşşşş!- egeaba…

că a fi sanătos sau mai puţin bolnav a devenit un lux greu de permis

că săptămînal constat că trebuie să aleg intre o carte bună, editată în condiţii care mă fac să o compar cu cele lăsate de ai mei bunici şi părinţi, scoase cîndva de o editură ESPLA şi alte plăceri sau bucurii la fel de necesare, dar care trec la opţionale;

că pînă şi cinematografele nu numai teatrele şi televiziunile au intrat în vaacanţă; chiar şi posturile de radio s-au aliniat vara asta…

Si dacă nu (mă) mai intreb unde este Societatea Civilă din anii ’90, nu mai întreb nici unde este Radio-Vacanţa, pentru că stiu că Vama Veche de acum nu este Costineştiul de odinioară;

Şi pentru că tot mă afund -se pare- în amintiri, cred că atunci cînd mîna mă va asculta aşa cum vreau,

voi urma ideea sau sugestia lui Andi şi dau timpul înapoi cu X ani că vor fi zece sau că aleg un număr sau o cifră din acel X (ics ?) va trebui, să scad, totuşi 2 sau 3 ani… şi tot va fi frumos in mintea mea….

––––––––

Este August, se simte sfîrşitul verii şi zilele acestea am încercat să ascult un cîntec despre dragoste şi primăvară, să privesc o fata frumoasă cu ochi negrii, dar nu am reuşit
Am obosit de atîtea plecări

zborul meu pe timp de criză

Repaos, fara griji (?!?), fara stress ( ‘ce inseamna ?’ am intrebat eu ), fara net, ( ‘aiurea‘ am replicat in gind), lecturi usoare ( ‘ok, librariile si chiscurile de ziare au oferta generoasa’), muzica si eventual filme relaxante, vesele, de preferinta comedii ( ‘bine, am filme cu Donald&co.’) si cit mai multa pimbare (‘singura, desigur’), toate – se intelege de la sine- intr-un loc placut.

cam acestea erau replicile spuse sau doar gandite din cabinetul lui nenea doctoru’.

destul de simplu, pun alaturi de ciocolata amara,  cafea, tigari mentolate – despre astea nu mi s-a spus nimic- asa ca nu figureaza nici la interdictii, nici la recomandari, pun , asadar, citeva carti – aici respect indicatiile si nu ma ating de cele de pe masuta, filmele lui Disney nu prea stiu cum le vad, depinde cit tine bateria acumulatorului, iau cu ambele miini CD-uri cu muzica (de la Mendelssohn, despre care unii, mai nou, cosidera ‘nu impresioneaza decat cel mult uman’, pina la muzica sarbeasca) si iata ce ascultatoare am devenit … 🙂

ramane sa aleg locul – ei, aici e ceva mai dificil, pentru ca anul acesta nu am facut nici un plan, nici o rezervare si mai trebuie sa gasesc un loc linistit…
imi amintesc de ideea lui Andi cu zmeul de hartie si gata!– am gasit solutia: dar am o problema: e criza si de hartie, ei, ce ma fac?!!?
Dar stiu un zmeu taaaaareeee frumos, cel al lui Tudor Chirila
Si iata-ma pregatita sa zbor

Voi ajunge ,poate, aici photo by Henry Haneda

sau aici

sau  poate aici

dar s-ar putea, , cu ceva sansa, sa ajung intr-un asemenea loc

 locul  unde vreau sa ajung

frumos si bun si… este zmeul acesta….