nu este remember

ci o continuare firească în prima zăpadă din această iarnă și din toate iernile care au fost și toate cele care vor să fie

(într-o călătorie spre un capăt al lumii pe care nu-l vom atinge vreodată pentru ca nu vrem!)

fără titlu

 (se dă click pentru a se vizualiza mai bine)

videoclipul de mai sus l-am primit în iarna trecută de la Cineva foarte special pentru mine [nu apare nici pe blog, nici pe contul meu de FB]; atunci mi-a plăcut, revăzîndu-l acum, îl înțeleg altfel

și chiar nu cred că se cuvine să mai adaug eu ceva (un fel de „comentariu” – se regăsesește în cenușiul ori în petele diluate dizgrațios și în crochiurile prea accentuate pentru a părea schițe care se vor finaliza cîndva, în ceva anume, scăpate sau aruncate dinadins din pensula sau travaletul unor vremuri demente )

senzatii

Culoarea si gustul fericirii [am inversat ca sa evit acuzatia de plagiat] tineretii, pentru mine se regasesc aici

 

 

lipseste ceva ? – aroma cafelei

si uite asa, apare misterul….

ziua frumoasă a unei prietene

nu am mai schimbat cam de mult timp un gînd sau o vorbă cu ea, dar este și rămîne prietena mea, chiar dacă am cunoscut-o aici, în blogolumea din blogosferă, cum ne-a obișuit Flavius să spunem/scriem

este frumoasă, rafinată, talentată și norocoasă – nu oricine are șansa să fie născut/ă în aceeași zi cu un mare scriitor , care știu că îi place, cel care  care ne-a lăsat cam devreme -și niciodată prea tîrziu- o scrisoare de adio ca testament pentru cîteva secole de singurătate, amintindu-ne prin toate cărțile sale că

Viata nu este ce ai trăit, ci ce îți amintesti că ai trăit și cum ți-o amintesti pentru a o povesti. – Gabriel José García Márquez

și mi-o închipui ciocnind un pahar cu vin galben de Toscana împreună cu cel care i-a fost mereu prieten de neprețuit, dar și ușor pizmuit cînd măiestria sa, a maestrului, se lăsa greu  dibuită în tainele sale, el tachininîndu-i pe cei din jurul său conștient de distanța  care-i separa :

 în dureri, o viaţă

nu m-a-ntrecut vreun om; chin, spaimă, plîns molcom; prind, pe măsura cauzei, tărie.

la fel şi-n bucurie, nu-i om și nu va fi asemeni mie–Michelangelo Buonarroti

 

odată mi-a spus că dacă i-ar fi plăcut în școală mai mult chimia ar fi făcut cele mai grozave parfumuri –și poate că nu întîmplător, născută în aceeași zi cu Mendeleev, amestecă cu atîta drag și pasiune, ca într-o joacă, culori și arome

eu obișnuiesc să-i spun Mirela sau Parfumul Galeriilor de Artă

(tot într-o zi de 6 martie se auzea prima dată bucuria acestei  muzici a  lui Verdi)

La Mulți Ani , Mirela !

 

un anotimp de colorat

                                                                                                my visit to Mr Autumn de  Vojta Herout

                   din culorile  creionului  tău

                                            rămîne întreg frunzișul al meu

 

 

 

(nu știu ce-mi doresc de la această toamnă…. pe tine ? )