incercare de re-alunecare inspre … normal

astăzi, printr-un ‘concurs de împrejurări’, (parcă așa se spune….), mi-am reamintit că in urmă cu cîțiva ani, am scris cam așa –- și acum rămân de o crudă actualitate!…

le-am urcat, rugîndu-mă

le-am coborît, căutîndu-mă

le-am mîngîiat, rănindu-mă

le-am cunoscut, intersectîndu-mă

le privesc dintr-o a l u n e c a r e

într-o altă geometrie

(august 2012)

iar acum, ANĂ, revino la scrisul normal și detșează-te de prolemele personale, tocmai ca să le poți depăși

…. și totuși

    după câteva ezitări (m-am) hotărît să deschid blogul intr-un an care nu știu cum va fi, un an în care și/sau de la care nu îmi doresc altceva decît sănatate și limpezimea gîndului, a minții, iar dacă va fi să fie un dram de Bine în plus, recunoștința va fi rostită și -atît cît se va putea- exprimată tacit;

 nu știu nici cum va arăta blogul meu pentru că nu știu cum și cît voi reuși să scriu/ să tastez; mi-ar plăcea, desigur, să am și să simt acea dorință și nevoie din anii de început, cînd învățam bloggeritul cu o plăcere și o conștinciozitate pe care care le credeam cel puțin uitate, dar nici eu, nici ceea ce este în jurul meu nu mai suntem cum eram atunci și este firesc, dar nu și mai bine: eu nu mai sunt atât de senină și de încrezătoare, lumea , planeta asta cu viața ce o animă, totul și toate s-au schimbat si nu neapărat peste ani, ci mai degrabă aproape peste noapte, în câteva luni, zile , ore, clipe

 nu am ales o ‘temă’ pe blogul meu pentru anul acesta, nu știu când, cât și cum voi apărea, dar cu siguranță nu voi putea să mă desprind sau să mă depărtez de unele dintre obsesiile și preocupările mele mai vechi; la fel de bine știu că se va simți mai mult sau mai puțin felul în care întîmplările, evenimentele pe care le voi percepe, fie că vreau eu sau nu, mă vor … „atinge” (sîc!)

 

  și pentru că nu am ales cea mai bună zi de „ieșire” pe blog, adică în lume, cum s-ar zice, cred că mai bine ar fi sa las harul celor doi mari artişti să afle răspunsuri la (im)posibile întrebări

 

 

o plecare-alungare pe pustii

 

In copilărie auzeam adesea expresia „ducă-se pe pustii” și çum nu prea îmi plăcea cum suna, nu am încercat să o ințeleg prea bine;
am inteles-o in acest an care părea și chiar se arăta la inceput frumos, iar eu credeam că va fi special, avea în el cuprinsă de două ori cifra mea preferată;
nu a fost special, sau a fost in felul său de a pacali, de a înșela, de a dezamăgi;
a fost mult mai urât si făcut mult mai mult rău: a lovit, a rănit, a ucis, ne-a schimbat viețile si felul de a fi, fără să ne întrebe ceva, s-a strecurat perfid printre noi și ne-a făcut captivii săi în cel mai cumplit și mai umilitor mod cu putință, încercând să ne despartă între noi și să ne urâțească chipurile, iar uneori și pe alocuri a și reușit… dar numai câteodată…
mai sunt câteva ore și va pleca, în sfârșit, chiar dacă are satisfacția că urmele lăsate îl vor face omniprezent;
acum stiu de ce îmi vine să strig, dar nu pot decît să spun cu glasul și cu sufletul sleit: „ducă-se pe pustii”

 


dar intr-un pustiu dintr-o altă galaxie, deși nici acolo nu îi este locul!

scriam prin luna ianuarie că m-a găsit cu Neființa lui Samuel Beckett, dar cum eu simt neantul destul de aproape, nu are rost să caut, din superstiție, (alt)ceva mai potrivit;
încrederea mea în javra asta de VIAȚĂ rămâne suficient de puternică încât să Vă doresc Vouă, tuturor prietenilor din acest colț de Blogosferă și de blogolume, așa cum o numește Flavius, așadar, Vă doresc din tot sufletul

multă Sănătate și La Mulți Ani 🤗

 

I wish you with all my heart

good health and a happy new year ❣️🤗🤗

o rație cît un univers

   într-un Decembrie ca acesta, în care este atâta tristețe, boală și  moarte în jurul meu, eu mă încăpățânez să cred că  anumite înscripții din acel Decembrie nu ar fi trebuit să fie şterse vreodată

sursa – captura ecran din fimul documentar „De Crăciun ne-am luat rația de libertate „

    porția din acele zile și nopți a fost (tot mai) mare, cât o farfurie, cât  un platou, cât un continent, cât o planetă, cât un univers;

atunci și de atunci, am înțeles-o și am prețuit-o după putința și priceperea fiecăruia

    [OARE?!!??!?!?]

alegeri pe un fir de praf

în urmă cu câțiva ani am încercat o schiță de portret de alegător pe care am postat-o si aici, pe blog; cred că dacă aș „actualiza-o”, nu ar fi mult diferită,deși… m-am auzit întrebându-mă,de una singura și retoric, desigur, care o fi diferența dintre”a fi dus cu pluta” şi „a fi dus cu p_______l”

https://wordpress.com/stats/post/2525/anamariadeleanu.wordpress.com

Anăăă, Anăă, ce faci? ai luat bricheta pentru țigară si te joci din nou cu focul!!
neah! chiar dacă am atâtea probleme,deloc ușoare, iar alegerile de peste câteva zile (adică mâine) nu mai au pentru mine acel grad de implicare ca în alți ani, este firesc să fiu „conectată” la agitația mutată aproape în totalitate in spațiul virtual,iar dacă nu frecventezi rețelele de socializare si alte site-uri familiare tot nu ai /am scăpat, televizorul, radioul, fluxul de știri de pe telefonul mobil au grijă să îți amintească de datoria / obligația (?!) cu un accent mai puternic decît dreptul civic de cetățean onest și cât de decisiv/ă este votul /alegerea ta pentru destinul tău si al societății… Ei, bine, la avertismentul ăsta cu destinul, după treizeci de ani de mers la vot, am căpătat un fel de crustă, ca o formă de autoapărare și în astfel de situații și nu numai, îmi amintesc cuvintele lui Carl Sagan auzite pentru prima dată in adolescență, când urmăream acea încântătoare și copleșitoare Călătorie în univers

„Suntem pulbere de stele care și-a luat destinul în mâini”
“We are star stuff which has taken its destiny into its own hands.”

iar când într-una din serile trecute l-am revăzut cu bucurie pe Sean Penn amintind o crâmpeie dintr -un alt gând al aceluiași Carl Sagan, am căutat in arhiva mea personală și am găsit întregul fragment care, cred eu, se potrivește atât de bine și zilelor, dar şi vremurilor pe care ne este dat să le trăim

Look again at that dot. That’s here. That’s home. That’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every „superstar,” every „supreme leader,” every saint and sinner in the history of our species lived there-on a mote of dust suspended in a sunbeam.”

Uită-te din nou la acel punct. Asta e aici. Asta e acasă. Aceia suntem noi. Pe el se află toată lumea pe care o iubești, toată lumea pe care o cunoști, toată lumea de care ai auzit vreodată, fiecare ființă umană care a fost vreodată, și-a trăit viața. Agregatul bucuriei și suferinței noastre, mii de religii, ideologii și doctrine economice încrezătoare, fiecare vânător și căutător, fiecare erou și laș, fiecare creator și distrugător al civilizației, fiecare rege și țăran, fiecare tânăr cuplu îndrăgostit, fiecare mamă și tată, copil plin de speranță, inventator și explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare „superstar”, fiecare „lider suprem”, fiecare sfânt și păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo – pe un fir de praf suspendat într-un rază de soare.

― Carl Sagan, Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space

poate că pentru o posibilă redare sau / și concluzie actualizate ar fi fost mai bine să mă gândesc la Scrisoarea a II-a a lui Mihai Eminescu, dar cam motivele mele să rămân cu sau în Cosmosul lui C Sagan
nu am reușit să aflu dacă profesorul de la Universitatea Cornell, i-a cunoscut pe acei astronauți pionieri, prietenii Orianei Fallaci; în aceste luni mi s-a făcut din nou tare dor de Slayton și aș vrea și să îl întreb dacă el știe cine iubește atât de puțin, adică deloc, planeta asta frumoasa și dacă noi, cei care trăim pe fragilitatea firului de praf, mângâiați de razele soarelui, putem să ne hotărâm atât destinul nostru, cât si pe al ei