scrisoare pentru Greta

Dragă Greta,

frumoasa și vioaia mea prietenă, îmi pare tare, tare rău că trebuie să îți scriu în mare grabă, înainte de plecare și nu cred că reușesc să îți scriu tot ceea ce vreau. Și tocmai pentru că mă grăbesc, te rog acum ca mîine, după ce te vei întoarce de la grădiniță, în prima zi a unui nou an de împărtășit multe lucruri și întîmplări împreună cu colegii și prietenii de acolo, te rog să mergi în căsuța de vară din curtea bunicilor, acolo unde sunt jucările tale și pe pătuțul mai mare al păpușilor vei găsi un pachet mai puțin dichisit ambalat de această dată, pe care îl vei deschide ușor, dar cu grijă și ochișorii tăi negri și veseli se vor lumina și mai intens de minunatul amestec de culori ale celor mai frumoase fruunze de toamnă – poți să o atingi, să o admiri și să o îmbraci; este rochia făcută anume pentru tine, din toate culorile unui anotimp generos. Alături, vei găsi inele, cercei, brătări făcute din fructele care îți plac ție. Acum nu trebuie să închizi ochii și să îți imaginezi ceea ce auzi șivezi în cărțile și filmele la care obisnuiești să te uiți; tatăl tău va dezlega poneiul și te va însoți de la distanță pînă în locul în care te vei întîlni cu prietenii tăi cu care, de obicei, te bucuri doar în lumea din căsuță, dar acum ve vedeea că ei exită cu adevărat. Pentru cei buni copilăria devine poveste, iar povestea se mută în copilărie.

Bucură-te de tot ceea ce meriți să ai, Greta!

La întoarcere vom bea ceai cald, vom gusta din jeleul de gutui și vom depăna povești.

Ție, care ești cea mai frumoasă poveste, îți las gîndul meu bun

cu mult drag,

colorful-autumn-leaves-texture

preludiul unor cuvinte

nu știu dacă textierii, compozitorii și/sau interpretul acestui cîntec au citit Vara de Noiembrie a lui Blaga, nu știu nici dacă atunci (de curînd) cînd ai urcat sus, pe pisc, aveai în rucsac un volum de-al dragului tău Bacovia, dar acum, cu siguranță, gîndul meu va căuta cuvintele lăsate acolo

și chiar dacă Toamna lui Labiș îmi va fi mai … aproape…, ca să rezist mai bine, în iarna care se apropie voi fredona deloc melodramatic refrenul de culoarea verii indiene

atît știu

cuvintele altora!

într-o toamnă care și-a mai păstrat, pe ici, pe colo, culorile, Sisif surîde trist, mîngîind piatra încălzită la piept, între palme și nu o aruncă în(spre) stele

(Vă mulțumesc pentru vzite și pentru like-uri; revin de îndată ce pot)

 

 

––––––––––––––––––

Sisi (f) nu uită nopțile de octombrie   –––- dar asta ar fi sau va fi un alt/fel de text  și cu certitudine, al meu  (n.b.)