incercare de re-alunecare inspre … normal

astăzi, printr-un ‘concurs de împrejurări’, (parcă așa se spune….), mi-am reamintit că in urmă cu cîțiva ani, am scris cam așa –- și acum rămân de o crudă actualitate!…

le-am urcat, rugîndu-mă

le-am coborît, căutîndu-mă

le-am mîngîiat, rănindu-mă

le-am cunoscut, intersectîndu-mă

le privesc dintr-o a l u n e c a r e

într-o altă geometrie

(august 2012)

iar acum, ANĂ, revino la scrisul normal și detșează-te de prolemele personale, tocmai ca să le poți depăși

everyone, thanks friends

              După o pauză destul de mare, mai mare decât mi-am dorit, încerc să revin încet, încet pe blogul meu.
Am avut surpriza, mai mult decât plăcută, să observ că au apărut persoane, adică cititori noi, alături de cei pe care ii știam și cărora le mulțumesc, deopotriva, atât celor stiuti, cât și celor mai noi.
Este foarte reconfortanta , chiar tonica as spune, bucuria ca ești cautat pentru a fi citit și aceasta în condițiile în care eu nu prea reușesc să răspund așa cum se cuvine, cu o vizita, cu un like, cu un comentariu; și totuși, sper ca după o scurtă și necesară perioada de acomodare, să îmi regăsesc disponibilitatea pe care o aveam în primii ani de bloggerit și voi reuși să vizitez mai des cât mai multe bloguri și sa las un semn de trecete

Vă mulțumesc încă o dată mult tuturor și fie ca Timpul și provocările acestor vremuri sa ne ajute sa învingem distantele de orice fel și sa ne regăsim mereu bucuroși de întâlnirile de aici, împăcati cu noi înșine și – mai ales- sănătoși ❣️🙏🙏🙏


             Constantin Brâncuși – Pasărea de aur ( Institutul de Artă, Chicago)           


After a long break, longer than I wanted, I try to slowly return to my blog.

I was surprised, more than pleasant, to notice that people appeared, that is, new readers, along with those I knew and whom I thank, both the known and the newest.
It is very comforting, even tonic I would say, the joy that you are wanted to be read and this in the conditions in which I manage to respond
as it sould be, with a visit, with a like, with a comment; and yet, I hope that after a short and necessary period of accommodation, I will find the availability I had in the first years of blogging and I will be able to visit as many blogs as possible and leave a mark.

Thank you once again to everyone and may Time and the challenges of these times help us to overcome distances of any kind and to always find ourselves happy with the meetings here, reconciled with ourselves and – especially – healthy

❣️🙏🙏🙏

 

aiureala cuvintelor

 

cînd am să am eu, oare, minte

și-am să renunț la jocul de cuvinte?

să încerc să înțeleg lumea reală

și poate c-așa oi deveni și eu normală

aiureala de mai sus s-a însăilat de la sine, că doar de-aia e o aiureală

rămîne anevoie de găsit ceea ce insistent se cere

voi încerca, voi căuta, iar daca voi afla ceva, cumva, undeva,

voi re-veni atunci cînd voi re/de/veni normală

privesc de vreo două ore cuvintele găsite într-o revistă primită pe mail și m-am hotărît să acopăr ecranul cu ele

an way sometimes

… revenire din spre inocență

Dar mai întîi salutăm și răspundem așa xcum se cuvine, pînă la Înălțarea Domnului nostru Hristos :

CELLEI, Rodicăi, DulceDeea,  Rokssanei,

lui Vania, lui Abbilbal, lui Klausen-Stefan, lui Teo Negură, lui Movie Zone

adevărat a înviat!

Iar celorlalți, cunoscți sau trecători pe aici

Hristos a înviat !

și

o Săptămînă luminată!

Sunt același de anul trecut, cel care se juca cu nisip, cel căruia i s-a spus că trebuie să se ”maturizeze” ;

am încercat și nu prea am reușit, poate pentreu că nu am vrut înde-ajuns;

acum am ajuns, pe aici, credeți-mă că nu știu suficient de bine cum, era calculatorul deschis și voiam să mă joc – sunt multe, multe jocuri și feluri de a te juca cu sau pe calculator- și voiam să dau search pe google cum fac și colegii mei de la școală,- , ca să aflu și să cunosc mai multe lucruri- dar calculatorul era deschis aici, am nimerit pe un blog și nu prea știu săce trebuie să fac; pînă mă lămuresc cît de cît, citesc frînturi din cele ce văd pe aici, norocul meu e că sunt poze și muzică, sper să îmi placă, măcar puțin, pînă reușesc să ies de pe/din acest … perimetru.

poate par piuțin schimbat, dar tot cel căruia îi place joaca și pozele am rămas;

cineva, nu știu exact cine anume, mi-a făcut o fotografie și chiar nu înțeleg de ce a scris pe spatele fotografiei ‘I don´t want to pose’, poate pentru că am avut o mică reținere, de fapt mă uitam fascinat la aparatul foarte frumos și cred că foarte bun, dar și foarte scump

acum este tîrziu, dar mîine vă voi povesti – dacă am ”subiect”- despre cele zărite și văzute aici, unde este o dezordine în gînduri și în scris, greu de imaginat chiar și pentru mine;

un sub-subiect ar fi darul primite de mine de la iepuraș și cele găsite/aflate în devălmășie aici, pe blogul Anei

era să uit: pînă mă strecor prin talmeș-balmeșul de pe blogul acesta –parcă astfel i se spune , ”blog”, vă las o floare de salcîm – am … rupt-o din fața blocului unde am poposit, unde stă Ana (ȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘT, să nu mă spuneți….)