cel mai frumos joc

Jocul de-a vacanța,

fără gîndul la o ultimă oră, un joc într-un oraș cu salcîmi, aflat pe o insulă, unde nici un accident nu este posibil, ba se întîmplă chiar și ca stelele să se întîlnească, iar cuvintele unui ”huligan” citite ca pe fragmente dintr-un carnet găsit ori ca pe o filă de Jurnal, ni se par acum de o naivitate la care, parcă, începem să visăm :

rareori umanitatea a avut înaintea ei atâtea comodităţi de a-şi rezolva problemele interioare

un joc frumos și vechi, de peste două mii de ani, dar pe care, din păcate, ni-l amintim sau care – vai!- ne este permis tot mai rar

[ mea culpa! – eu mi-am amintit că astăzi trebuie să ne facem timp pentru el, abia cînd am intrat grăbită, pentru o clipă pe FaceBook …]