Bonjour Sagan

Sau, poate, Bonjour Francoise !

ți-ar fi spus prietenii tăi Simone de Beauvoir și soțul ei, Jean Paul Sartre, la  o posibilă aniversare în aceeași zi, e adevărat, la o distanță de  30 de ani

și poate că, la o ceașcă de ceai, pe terasa lor, familiară ție, ai aflat ceea ce noi, ceilalți aveam să aflăm din cărțile sale:

 „De fapt, suntem o libertate care alege, dar noi nu alegem să fim liberi: noi suntem condamnati la libertate. „- Fiinţa şi Neantul

și ai trăit așa cum ai înteles – pentru unii ca o femeie anticonformistă, pentreu tine,, care ai rămas un simbol al generației tale, o femeie liberă; liberă  pentru a scrie,liberă de a iubi şi de a se  distruge.

Nu am reușit să citesc decît cîteva dintre cărțile tale, le-am citit și recitit, așa cum am văzut și revăzut și cele cîtteva, două, de fapt, dintre ecranizări și am mai recunoscut aici, pe blogul meu, de fiecare dată, altfel, pînă am înțeles că viața cu ciudățeniile ei a vrut să fiu și să rămîn acolo, în acel perimetru, l-aș asemăna unei elipse, acel sau acea (?!) Sisi(f), pentru ca eu, cea care sunt să mă pot desprinde șimai ușor și să redevin eu însămi…. îmî va rămîne dragă  mereu acea parte din mine, sau acea altfel de viață simțită…. dar trebuie să rămînă acolo

și nu doar pentru că nu cred că semăn cu Cécile și nu am cum să aud sau să mă urmărească gîndul, obsesia ei : ”Numai când sunt în patul meu in zori, cu doar sunetul de autovehicule în Paris, memoria mea uneori mă trădează: vară vine şi toate amintirile mele. Anne, Anne! Repet, acest nume în șoaptă şi foarte mult timp în întuneric. Ceva pare că se ridică în mine, fie și pentru că i-m spus pe nume, cu ochii închişi: Bonjour Tristesse. „


 

     Nu! Alt strigăt ar fi putut să mă urmărească, dar l-am oprit acolo, undeva, în amintirile dintr-un vis, tocmai pentru că  așa trebuia și așa, doar așa trebuie să fie; vreau să trăîesc  firesc, normal, să pot saluta în fiiecare zi lumina pe care o văd și o simt.

mi-au plăcut memoriile tale, frenezia cu care te-0ai dăruit vieții și bucuria cu care ti-ai oferit plăcerile și bucuriile, mi-au plăcut și chiar m-au impresinat prietenii tăi,  m-am ”regăsit” în opțiunile tale civice și nu numai, am zăbovit asupra frazei ”„memoria este la fel de înșelătoare ca si imaginația, dar mult mai periculoasă, cu aerele ei studioase.“

și cred că mi-ar plăcea să pot spune și eu : „pentru mine, fericirea inseamnă în primul rînd să mă simt bine.“

astăzi,, de ziua ta, mai pe înserate, totuși –dar este ziua cea mai lungă din an- îți spun

cu un anume zîmbet,  dintr-o cicatrice a sufletului:

 Bonjour, Francoise Sagan!

Anunțuri