Sau, poate, Bonjour Francoise !
ți-ar fi spus prietenii tăi Simone de Beauvoir și soțul ei, Jean Paul Sartre, la o posibilă aniversare în aceeași zi, e adevărat, la o distanță de 30 de ani
și poate că, la o ceașcă de ceai, pe terasa lor, familiară ție, ai aflat ceea ce noi, ceilalți aveam să aflăm din cărțile sale:
„De fapt, suntem o libertate care alege, dar noi nu alegem să fim liberi: noi suntem condamnati la libertate. „- Fiinţa şi Neantul
și ai trăit așa cum ai înteles – pentru unii ca o femeie anticonformistă, pentreu tine,, care ai rămas un simbol al generației tale, o femeie liberă; liberă pentru a scrie,liberă de a iubi şi de a se distruge.
Nu am reușit să citesc decît cîteva dintre cărțile tale, le-am citit și recitit, așa cum am văzut și revăzut și cele cîtteva, două, de fapt, dintre ecranizări și am mai recunoscut aici, pe blogul meu, de fiecare dată, altfel, pînă am înțeles că viața cu ciudățeniile ei a vrut să fiu și să rămîn acolo, în acel perimetru, l-aș asemăna unei elipse, acel sau acea (?!) Sisi(f), pentru ca eu, cea care sunt să mă pot desprinde șimai ușor și să redevin eu însămi…. îmî va rămîne dragă mereu acea parte din mine, sau acea altfel de viață simțită…. dar trebuie să rămînă acolo
și nu doar pentru că nu cred că semăn cu Cécile și nu am cum să aud sau să mă urmărească gîndul, obsesia ei : ”Numai când sunt în patul meu in zori, cu doar sunetul de autovehicule în Paris, memoria mea uneori mă trădează: vară vine şi toate amintirile mele. Anne, Anne! Repet, acest nume în șoaptă şi foarte mult timp în întuneric. Ceva pare că se ridică în mine, fie și pentru că i-m spus pe nume, cu ochii închişi: Bonjour Tristesse. „
Nu! Alt strigăt ar fi putut să mă urmărească, dar l-am oprit acolo, undeva, în amintirile dintr-un vis, tocmai pentru că așa trebuia și așa, doar așa trebuie să fie; vreau să trăîesc firesc, normal, să pot saluta în fiiecare zi lumina pe care o văd și o simt.
mi-au plăcut memoriile tale, frenezia cu care te-0ai dăruit vieții și bucuria cu care ti-ai oferit plăcerile și bucuriile, mi-au plăcut și chiar m-au impresinat prietenii tăi, m-am ”regăsit” în opțiunile tale civice și nu numai, am zăbovit asupra frazei ”„memoria este la fel de înșelătoare ca si imaginația, dar mult mai periculoasă, cu aerele ei studioase.“
și cred că mi-ar plăcea să pot spune și eu : „pentru mine, fericirea inseamnă în primul rînd să mă simt bine.“
astăzi,, de ziua ta, mai pe înserate, totuși –dar este ziua cea mai lungă din an- îți spun
cu un anume zîmbet, dintr-o cicatrice a sufletului:
Bonjour, Francoise Sagan!
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
Noa serbus AnaMaria. E mult de când nu am mai găsit postări noi pe blogul tău. Timpul a trecut încet pentru unii, poate prea repede pentru alţii, depinde ce interese am avut fiecare. Pentru mine timpul a trecut şi trece monoton şi invariabil, dar mă bucur când văd lumina zilei în ficare dimineaţă. Tot aşa m-am bucurat şi în această noapte când am dat peste blogul tâu în patea de sus a blogrollului meu. L-am găsit după şase ore de la postarea ta. E mult, e puţin? Sincer nu ştiu. Presupun că te simţi bine după o aşa lungă absenţă motivată. Să dea Dumnezeu să fie tot mai bine pentru tine.
ApreciazăApreciază
bun regasit, abbilbal ! 🙂
si te-am re-gasit asa cum te stiam : bun, sensibil, rabdator si intelegator, mereu cu vorba sau cuvintul scris potrivit
adesea parca mestesugirt [nu te supara, te roooog!, dar eu asa le „percep” …]
pt timpul are dimensiuni variabile, dar am cam invatat sa nu ii mai cer prea mult(e)…;
inca nu mi-am revenit asa cum mi-as fi dorit, dar se pare ca sun t pe sensul si pe banda care trebuie, astfel incit pot sa sper la sau /si inspre bine, mai bine;
sper ca tu si voinicii tai nepoti sunteti bine
multumesc, abbilbal si stiu ca am pt ce !
[ deoccamdata nu stau decit 1 ora pe zi la calc, am intrat pt un mail la care trebuia sa raspund urgent, desi pt mine urgenta si prioritara acum este sanatatea, asa incit imi cer scuze fata de ceilalti care trec pe aici si carora le trimit un gind de recunostiinta, dar spre seara voi folosi mnutele ramase pt blog–-osfera si pt blogolume, cum inspirat spune Flavius….]
ApreciazăApreciază
Pingback: Texte « Ioan Usca
Pingback: Te sărut cu dulceaţă de cireşe amare « Deea Dulce mult aduce