O floare in plina vara

sau felul meu de duiosie pentru Voi

am fost trimis aici, fara sa fiu intrebat daca vreau sa vin

poate pentru ca stiu sa tac in orice zi a saptaminii

si tocmai de aceea nu voi spune nimic despre incredere si dezamagire despre prietenie si amicitie cu click-uri pentru citiva centi,

dar deja sunt intr-o zona care nu imi ete familiara ;

astazi, Anei, suparata/necajita pe ea insasi ca si-a dat programul peste cap, un foarte bun prieten, care cred ca are un blog sau doua, i-a amintit ca sanatatea este, totusi,  cea mai importanta, ca inca nu dispune de  timpul necesar pentru suprarealism, nici despre semantica, nici  pentru a scrie despre interferenta dintre jumatatile de sunet sau dintre sunet si culorile avangardistilor, regasite in diversele teorii ale simturilor, nu este timp nici macar pentru poezie

pentru toate acestea poate se va gasi timp,

un altfel de TIMP, mai bun si mai generos

[ nu am reusit sa evit un oarecare sentimentalism, din pacate]

este vara, caldura caniculara amestecata, deloc domolita, cu grindina m-a atins si pe mine si am uitat  sa scriu ceva, tacand, desigur:

 Ana le multumeste lui Andi,-X-, Elenei Agachi, VirtualKid , precum si tuturor celor care au  gasit ceva interesant pe blogul ei si au transmis mai departe (amintind de blogul ei 🙂 )

Anunțuri

Are sau nu dreptate Giraudoux ?

Nu înțeleg de ce atunci cînd se întîmplă minunea unei vizite așteptate și tot mai rare, trebuuie să ”eșueze” lamentabil în discuții penibil ”aprinse” despre economie, euro, poltici financiare, ideologii, geo-strategii, și alte chestii mult prea serioase pentru o vizita de Duminica…

Cum fiecare a rămas pe propria sa bandă – nu sunt sigură dacă era autostradă- am luat furioasă un CD cu muzică bună, prelucrări din spectacolele adevărate de acolo și singurul volum de sau cu bteatru despre Grecia, e care îl am (pe care îl mai am)

Am pus ceaiul rece cu lămîie alături și am început să citesc:

                                                                                   Troie en flammes par Adam Elsheimer v. 1600

Hector : Tu vas donc, et sur le champ, me trouver une thèse qui permette à notre Sénat de dire qu’il n’y a pas eu manquement de la part de nos visiteurs, et à nous, hermines immaculées, de les recevoir en hôtes.

Busiris : C’est contre les faits, Hector.

Hector : Mon cher Busiris, nous savons tous ici que le droit est la plus puissante des écoles de l’imagination. Jamais poète n’a interprété la nature aussi librement qu’un juriste la réalité

(La guerre de Troie n’aura pas lieu)

postare cu mintea în vacanță

    sau  cum se poate strica un blog 

nu ne alegem noi înșine locul, data sau felul în care și cînd ne naștem

dar  putem, cred, să ne alegem pentru plăcerea noastră orice zi din an, orice anotimp

Eu, într-adevăr m-am născut pe 10 ianuarie, așa scrie în actele oficiale reale, adică iarna, dar îmi urez mie însămi (….) poate ceva mai mult decît în zilele de 10 ian și de 2 februarie, intr-o anume zi din augst, o zi cu două cifre:

am găsit-o in mail-ul nedeschis de vreo patru zile cam așa ceva  (o mai aveam, dar, se știe cum este cu feluritele colaje, glume, melodii, videoclipuri…: dacă îți plac sau te amuză,. le dai/împarți mai departe

ceea ce îndrăznesc și eu acum, cu  scuzele care se cuvin

și Vă doresc o Duminică plăcut răcoroasă ! 🙂

(… sper să îmi revin cîtt mai repede din ”prosteala” – substantiv …imprumutat, merci!-     asta…)

 Secretul zilei de nastere

Fiecare cifra are o semnificatie aparte si o vibratie proprie, care ne influenteaza in mod subtil personalitatea si viata.

a se vedea, dintr-o eventuală curiozitate, aici

Miercurea mea nonconformistă

Cântec fără cuvinte

                    de  A. E.  Baconsky, –

Tot ceea ce te atinge o clipă

Se topeşte în treacăt ca neaua,

Ca neaua atinsă

De răsuflarea lui martie.

Priveşti vulturii care zboară

În cercuri largi peste munţi

Şi simţi cum toate alunecă

Din inima ta şi dispar.

Dar iată vine iarna şi din nou

Zăpada reapare peste câmpuri

Şi toate clipele prin care ai trecut

Prind iar fiinţă-n jurul tău şi murmură.

Şi ca fluxul pe plajele galbene

Îţi creşte-n suflet propriul tău trecut…

Vai, cât de rău e atuncea să nu ai pe nimeni aproape

Ca să-ţi pleci fruntea pe umărul lui.

(The Summer Stroll – -Giovanni Boldini)

Televiziunea in vacanță sau vacanța televiziunilor

Era sa scriu ‘vacantarea’

E  (a fost) marti si cum sunt acasa, in program de refacere/recuperare,  nu aveam cum, nu puteam sa pierd emisiunea careia i-am ramas fidela de pe Tvr Cultural;

Apoi, in loc sa fiu cuminte, sa mapregatesc de culcare, am butonat si m-am oprit pe un canal nisa, din curiozitatea vederii unui cvartet cam ciudat pentru mine;

Zigzagul pe la diverse posturi de televiziune si ziare al dlui Ion Cristoiu, nu ma mai mira de mult, nici infatuarea tantosa a lui Robert Turcescu, pe care mama mea il poreclise  ‚ariciul’;

pe Grigore Cartianu il sar cu regularitate si constiinciozitate  atunci cind ii zarec un articol, este peste puterile mele de a citi, in cazul acestui nume, ceva de la primul pina la ultimul cuvint;

dar in locul dlui Claudiu Iordache eu m-as fi ridicat de la masa aceea mai devreme, lasindu-i cu adevarul lor, al celor care au vazut Revolutia Romana la televizor la o virsta la care, totusi, amintirile se cimenteaza destul  de bine intr-un  creier bine organizat, ori -culmea!- scriu carti/tomuri despre cea ce e ei numesc lovitura de stat si care , tot ei, adica aceiasi cu pretentii de scribi , pardon, cercetatori ai adevarului istoric, intr-un moment de scapare marturisesc ca, de fapt, ei stiu si au citit despre Decemnbrie 1989 din… presa straina (sic!!)

in documentarul despre Doamna Alice Voinescu, vazut ceva mai devreme, am auzit o fraza/replica-intreebare ce strabate vremurilesi pe care indraznesc sa crewd ca doua personaje de la acea masa suta la suta o rumega indelung pina sa ajunga la sau in profunzimea ei

voi puteti sa loviti un om liber ?’’