O floare in plina vara

sau felul meu de duiosie pentru Voi

am fost trimis aici, fara sa fiu intrebat daca vreau sa vin

poate pentru ca stiu sa tac in orice zi a saptaminii

si tocmai de aceea nu voi spune nimic despre incredere si dezamagire despre prietenie si amicitie cu click-uri pentru citiva centi,

dar deja sunt intr-o zona care nu imi ete familiara ;

astazi, Anei, suparata/necajita pe ea insasi ca si-a dat programul peste cap, un foarte bun prieten, care cred ca are un blog sau doua, i-a amintit ca sanatatea este, totusi,  cea mai importanta, ca inca nu dispune de  timpul necesar pentru suprarealism, nici despre semantica, nici  pentru a scrie despre interferenta dintre jumatatile de sunet sau dintre sunet si culorile avangardistilor, regasite in diversele teorii ale simturilor, nu este timp nici macar pentru poezie

pentru toate acestea poate se va gasi timp,

un altfel de TIMP, mai bun si mai generos

[ nu am reusit sa evit un oarecare sentimentalism, din pacate]

este vara, caldura caniculara amestecata, deloc domolita, cu grindina m-a atins si pe mine si am uitat  sa scriu ceva, tacand, desigur:

 Ana le multumeste lui Andi,-X-, Elenei Agachi, VirtualKid , precum si tuturor celor care au  gasit ceva interesant pe blogul ei si au transmis mai departe (amintind de blogul ei 🙂 )

Are sau nu dreptate Giraudoux ?

Nu înțeleg de ce atunci cînd se întîmplă minunea unei vizite așteptate și tot mai rare, trebuuie să ”eșueze” lamentabil în discuții penibil ”aprinse” despre economie, euro, poltici financiare, ideologii, geo-strategii, și alte chestii mult prea serioase pentru o vizita de Duminica…

Cum fiecare a rămas pe propria sa bandă – nu sunt sigură dacă era autostradă- am luat furioasă un CD cu muzică bună, prelucrări din spectacolele adevărate de acolo și singurul volum de sau cu bteatru despre Grecia, e care îl am (pe care îl mai am)

Am pus ceaiul rece cu lămîie alături și am început să citesc:

                                                                                   Troie en flammes par Adam Elsheimer v. 1600

Hector : Tu vas donc, et sur le champ, me trouver une thèse qui permette à notre Sénat de dire qu’il n’y a pas eu manquement de la part de nos visiteurs, et à nous, hermines immaculées, de les recevoir en hôtes.

Busiris : C’est contre les faits, Hector.

Hector : Mon cher Busiris, nous savons tous ici que le droit est la plus puissante des écoles de l’imagination. Jamais poète n’a interprété la nature aussi librement qu’un juriste la réalité

(La guerre de Troie n’aura pas lieu)