OK! – crudul adevăr al bloggeritului

(habar nu am dacă este sau a devenit o meserie, dar am înțeles asta, adică ceea ce scriu/tastez mai jos)

dacă nu ești văzut, citit, clicik-ăit (aici am probleme cu verbul !!!)  ș.a.m.d.,

nu exiști ;

lumea din jur și de prin împrejurimi se schimbă – și ce-i cu asta? e bine și normal că (se) mișcă, nu și cum o face, nu se mai respectă rețetele tradiționale,

chiar dacă ingredientul, ca formă, este obligatoriu prezent;

și cum nici problemele mele nu par a să se fi rezolvat așa cum aș fi vrut,

chiar dacă nuam timp sufficient,

încerc să revin

cum unde? – pe foaia asta neagră ( era să tastez ”lespede” – premoniție ?!? … ei, și….)

și ce-i dacă mîine/astăzi se  pare că voi avea o zi deloc ușoară?

cu gîndul la bloggerit – mai puțin la îndatoririle  pe care acesta le presupune, sper să treacă mai ușor- adică suportabil

 deocamdată, dintre sute de restanțe, încerc acum să rezolv una, față de Domnul T Orășanu

    (și nu am ales întîmplător poemul, chiar dacă la acea data mă gîndeam la altceva)

Alone

By Edgar Allan Poe

From childhood’s hour I have not been

As others were; I have not seen

As others saw; I could not bring

My passions from a common spring.

From the same source I have not taken

My sorrow; I could not awaken

My heart to joy at the same tone;

And all I loved, I loved alone.

Then- in my childhood, in the dawn

Of a most stormy life- was drawn

From every depth of good and ill

The mystery which binds me still:

From the torrent, or the fountain,

From the red cliff of the mountain,

From the sun that round me rolled

In its autumn tint of gold,

From the lightning in the sky

As it passed me flying by,

From the thunder and the storm,

And the cloud that took the form

(When the rest of Heaven was blue)

Of a demon in my view.

-0–––––––– (punct de iunflexiune pe o dreaptă (aici TOTUL e posibil )

(cu cîteva minute mai devreme, trecerea CELLEI pe aici mi-a amintit -NE-a  amintit de primăvara lui Traian Coșovei

”bîntuie la noi o primăvară
că pe cine-l prinde
singur –îl doboară!”