( O, nu! prea sună sau pare a titlu de cu totul altceva decît de un simplu titlu de blog !…)
amăgite de la amăgind, care… de la a amăgi
de fapt, ce am vrut să amăgesc? Timpul , cel de imposibil de prins, dar atît de ușor de risipit ?
orice sau aproape orice
facturile de/cu regularizările trimestriale – plătite pînă la ultimul bănuț – cu jenantul rest de pe card – un bonus autoacordat într-un magazin în care nu am înaintat spre raioanele scumpe ;
flacoanele cu pastile și siropuri, cu fructe și ierburi pe cît de bine știute, pe atît de mult timp …neglijate… și ‘redescoperite’ ca o nouă ramură a farmacologiei (sîc !) – nu scriu/pomenesc de tratament ”naturist” ori homeopat(ic?…) pentru că sună prea modern sau cel puțin actual ;
neputința de a citi o carte pînă la ultima pagină cu răsfoirea revistelor mondene, dintre care unele chiar își merită prețul cam exagerat și ”indicația” pentru femei deștepte ( doar voiam să mă amăgesc, nu-i așa ? ) ;
evitarea răspunsului la inevitabila întrebare ”cu cine votezi ?” cu resemnarea calmă că mai este timp pînă ajung la urnă;
inexplcabila mea lipsă de interes pentru politica autohtonă, cu toate schimbările din ultimele săptămîni și căutarea pe diverse căi (este mai corect ”prin diverse mijloace” ?) a evenimentelor din Franța sau de pe alte meridiane mai mult sau mai puțin îndepărtate, cu propria-mi nedumerire : unde este stînga politică modernă, nu cea făcută/altoită nu doar la noi, ca hibrid ?
dorința de a citi reviste la noi sau străine, care, dacă se găsesc, sunt inaccesibile venitului meu mediu, cu răbdarea mea extinsă aproape de limita timpului meu pentru net (despre noua revistă Historia și vechiul Magazin Istoric, ori despre Foreign Policy, alături de diverse … suplimente cu caracter ce se vrea politic și revista din alte vremuri, Lumea, altă dată, poate…)
și uite-așa din film în film tot mai dulce și ușure, (rog frumos a nu mi se aminti de teatru, deoarece eu anul acesta nu…), cu înghețată și apă plată sau de la robinet, am ajuns din nou pe blogul ăsta negru, cel mic este mai răbdător, fiind mai …. special…[aiurea ! ]; cît și cum voi sta pe aici, zău că nu știu;
dacă aș fi ascultat de sfatul sau de semnale astrelor, cred că ar fi fost mai înțelept să nu fi scris astăzi vreun cuvînt
astfel că celor care trec și celor care nu au traiectoria clickului pe aici, TUTUROR Vă doresc o Duminică de florar așa cum V-o doriți
–––––––––
(încă mai caut apa de izvor, iar ieri am putut să îmi amintesc HASTA SIEMPRE! )
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 