OK! – crudul adevăr al bloggeritului

(habar nu am dacă este sau a devenit o meserie, dar am înțeles asta, adică ceea ce scriu/tastez mai jos)

dacă nu ești văzut, citit, clicik-ăit (aici am probleme cu verbul !!!)  ș.a.m.d.,

nu exiști ;

lumea din jur și de prin împrejurimi se schimbă – și ce-i cu asta? e bine și normal că (se) mișcă, nu și cum o face, nu se mai respectă rețetele tradiționale,

chiar dacă ingredientul, ca formă, este obligatoriu prezent;

și cum nici problemele mele nu par a să se fi rezolvat așa cum aș fi vrut,

chiar dacă nuam timp sufficient,

încerc să revin

cum unde? – pe foaia asta neagră ( era să tastez ”lespede” – premoniție ?!? … ei, și….)

și ce-i dacă mîine/astăzi se  pare că voi avea o zi deloc ușoară?

cu gîndul la bloggerit – mai puțin la îndatoririle  pe care acesta le presupune, sper să treacă mai ușor- adică suportabil

 deocamdată, dintre sute de restanțe, încerc acum să rezolv una, față de Domnul T Orășanu

    (și nu am ales întîmplător poemul, chiar dacă la acea data mă gîndeam la altceva)

Alone

By Edgar Allan Poe

From childhood’s hour I have not been

As others were; I have not seen

As others saw; I could not bring

My passions from a common spring.

From the same source I have not taken

My sorrow; I could not awaken

My heart to joy at the same tone;

And all I loved, I loved alone.

Then- in my childhood, in the dawn

Of a most stormy life- was drawn

From every depth of good and ill

The mystery which binds me still:

From the torrent, or the fountain,

From the red cliff of the mountain,

From the sun that round me rolled

In its autumn tint of gold,

From the lightning in the sky

As it passed me flying by,

From the thunder and the storm,

And the cloud that took the form

(When the rest of Heaven was blue)

Of a demon in my view.

-0–––––––– (punct de iunflexiune pe o dreaptă (aici TOTUL e posibil )

(cu cîteva minute mai devreme, trecerea CELLEI pe aici mi-a amintit -NE-a  amintit de primăvara lui Traian Coșovei

”bîntuie la noi o primăvară
că pe cine-l prinde
singur –îl doboară!”

Anunțuri

9 răspunsuri la „OK! – crudul adevăr al bloggeritului

  1. Noa serbus.
    În sfârşit am găsit şi îndemnul „scrie un comentariu”. Am să scriu unul nu prea lung. Timpul fuge şi mai am de făcut nişte corecturi pentru a termina o lucrare la termen. Dacă respectiva lucrare ar fi depins numai de mine era gata. Dar când este tandem, lucrurile se schimbă.
    Să ai grijă. Nu te lăsa doborâtă de primăvara ce bântuie în noi. Noi suntem făcuţi din alt aluat. Un aluat născut din făină de grâu curat, o făină neprimenită şi cernută prin sită rară să ducem cu noi şi grohotişul vieţii.
    Lumea se schimbă şi fără să vrem ne schimbăm şi noi odată cu ea. Ne schimbăm în sensul bun al cuvântului pentru că de fapt rădăcinile se hrănesc din pământul bun dat de părinţii, moşii şi strămoşii noştri. Doar noi nu am ştiut să dâm pământ bun pentru urmaşii noştri. De aceea nu mai sunt respectate „reţetele tradiţionale” şi tinerii de azi au ajuns să se ruşineze de tradiţii.
    Nu vreau să te obosesc cu cititul şi de aceea te las. Să ai o zi bună şi apa curată să-ţi spele pietrele de mâlul durerilor.

    • mulțam fain pentru gînduri și cuvintele-n rînduri, Abbilbal:)
      la cîte feluri ai tu a scrie nu am cum să mă obosesc, dimpotrivă…
      n-om fi noi plămădiți din aluat special,, dar încercăm să ne mai cernem noi ăînșine, uneori ajutîndu-ne unii pe alții, cum putem sau cît vrem;
      acel ingredient ”tradițional” avea sau are aici un ….iz… politic, mazi degrabă… 🙂
      Duminică faină !

  2. Ană, dragă, ce-are clickăitul cu noi? Cum adică să nu exist dacă nu-s cetită? Ba din contră, parcă sunt mai tare atunci, sunt mai eu când nu-mi ia careva scrisul la puricat.
    Paralela cu lespedea…n-a fost frumos din partea ta! 🙂

    • Salut voios de mai-florar !
      uoff!!! se putea să nu mă cerți ???
      dațs învățată, adică nu, nu sunt obișnută , doar că de la tine e altfel 🙂 🙂

      și nu am încă epitaful …
      să nu stai cu Gufa prea mult în soare 🙂 🙂
      și nu mai intra de pe FB, oricît de haioasă ar fi poza …
      :*

  3. Mulţumesc tare mult, anamaria!
    Despre blog(uri) ce pot să spun? Chiar astăzi am citit un blogger care spune că bloggeritul (bloggereala) este ca o mlaştină: odată intrat, grei să mai ieşi.
    Duminică minunată îţi urez şi cît mai multe zile senine. De fapt, TOATE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s