nu mai pot!

nu credeam să știu a spune  așa ceva;

ei, uite că am reușit

sau tu ai reușit     – cam devreme, totuși, pentru mine, firește

ne-am alintat în fel și chip, ne-am provocat, ne-am adulmecat, ne-am .. .măsurat

și cam atît

acum  nu întreb pentru ce sau pînă cînd, ci cum

credeam că am plătit înde-ajuns, nu, nu pe de-antregul, nu !– știu că asta nu se poate

ți-am spus că te iubesc și că te respect,  că nu te voi trăda mințindu-mă urît

că voi rezista la oriuce fel de durere

dar  te rog să ai grijă, să fii îngăduitoare la și cu acel cum

Manon (oare pe unde o mai fi ?…) are o vorbă : ”viață fără ață”

se spune că se rupe unde este mai subțire

Javra mea dragă, eu mai am cîteva acadele în buzunar și ți le voi da nu ca pe un schimb

dar te anunt, promițindu-ți, că nu voi refuza să beau apă

și voi  simți totul lucid ori aberînd aici  pe foaia asta neagră

chiar și pentru asta am nevoie de acest blog