Semn 2
tu nu-nţelegi că cel mai greu e sentimentul?
tu nu-nţelegi că sentimentul unei pietre
o smulge şi o zboară şi-o atârnă
şi-o pluteşte?
tu nu-nţelegi că noi cădem lăuntrul nostru?
că sentimentul de lăuntru
îl ţinem greu, răzbătător prin pietre.
tu nu-nţelegi aceasta?
tu nu-nţelegi că stelele în sine
sunt un lăuntru din lăuntrul depărtat?
tu nu-nţelegi că albul în desime
e negru împărat?
Nod 32
mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungeşte umbra după pomi,
cum omul după om se prelungeşte,
cum zidul dimineţii lent se năruieşte,
şi cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.
am putea să bem câte un pahar în memoria lui.
dragă îmi eşti, Ană, când faci de-astea!
ApreciazăApreciază
cfum adică? doar așa rar ????!?!?!?!
😀 🙂
ApreciazăApreciază
E una din poeziile mele preferate …
O sdaptamana buna 🙂
ApreciazăApreciază
eu cred ca ambele poezii și nu doar acestea, desigur 🙂
o sapt plina de caldura si dew lumina si pt tine
ApreciazăApreciază
Încep ziua și săptămâna în cel mai delicat mod. Versurile aceastea alină sufletul, îi dau aripi, mângâie întreaga ființă.
Te îmbrățișez cu mare, mare drag!
ApreciazăApreciază
MULȚUMESC FRUMOS și te rog să incerci sa imiu intelegib absenta….
imbratisarea se-ntoarce
>D< 🙂
ApreciazăApreciază
acestea*, scuze
ApreciazăApreciază
Pingback: Ceasuri. Asemeni cuvintelor şi ninsorilor « GENUNCHIUL LUMII
Noa serbus AnaMaria.
Nu doar o seară, ci mai multe să stai cu noi la gura sobei depănând poveşti.
ApreciazăApreciază
|Servus, Abbbilbal
ai o cana ccu vin fiert? eu aduc scortisoara
povestile tot tu depeni
🙂
ApreciazăApreciază
Iarna-și cerne serile, Ana!
ApreciazăApreciază
si nu doar swerile cu vise
noptile sunt inghetate ca nici acestea nu reusesc nb-visele- nu reusesc sa le ioncalzeasca…
tu stii pt ce nu reusesc sa raspund atunci cind Ar trebui…
🙂
ApreciazăApreciază
Demult tare, in adolescenta cuceream fetele cu poemele lui Nichita. 🙂
ApreciazăApreciază
am citit de trei ori sa ma\ conving ca eeste semat si insemnat cu semnul lui C !…
🙂 🙂
si cred ca si acum ai (avea) la fel de mult succes
doar El, Nichita, spune:
” alerg innebunit cvu fdlori in mina si nu stiu prin ce culoar alerg, stiu doar ca alerg”
PROMIT sa scriu altfel cind voi putea, C
multumesc!
🙂
ApreciazăApreciază
nice 🙂
ApreciazăApreciază
… thank, … but … it’s exaggerated
🙂
ApreciazăApreciază
Ninge. Sărbători fericite, Ana!
ApreciazăApreciază
oare tu stii cat de dor imi e de tine ??????????????//
sper sa reusesc sa scriu pinza in Ajun…
am ceva de pus mailul Mosului…
:
sarbatori cu lumina si sanatatre si tie, Andi!
ApreciazăApreciază
nu am reusit sa-l cunosc niciodata asa cum as fi dorit
dar in Piata Romana gazdele se schimba, clanta ramane veche
vorbim !
🙂
ApreciazăApreciază
heeeeeeeeeeeeeeiiiiiiiiiii,
cit de departe esti de incurci Nichita cu Andries ??????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!111
🙂
vb? da, vb !
dar … 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Concert pentru nor și megafon « Andi Bob
Iarna și-a pus fular albastru, Ana!!!
ApreciazăApreciază
…. și e frumos,
si e frumoasa, nu-i așa?
🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: supravietuire 2012 - noduri folositoare - noduri animate - pregatire 2012 - noduri