sentiment înorat pe un semn înnodat

Semn 2

tu nu-nţelegi că cel mai greu e sentimentul?

tu nu-nţelegi că sentimentul unei pietre

o smulge şi o zboară şi-o atârnă

şi-o pluteşte?

tu nu-nţelegi că noi cădem lăuntrul nostru?

că sentimentul de lăuntru

îl ţinem greu, răzbătător prin pietre.

tu nu-nţelegi aceasta?

tu nu-nţelegi că stelele în sine

sunt un lăuntru din lăuntrul depărtat?

tu nu-nţelegi că albul în desime

e negru împărat?

Nod 32

mai stau o înserare,

ca să văd,

umbră din umbră cum se lasă,

cum al luminii văzătoare, dur prăpăd

devine de din ce în ce mai moale,

cum se lungeşte umbra după pomi,

cum omul după om se prelungeşte,

cum zidul dimineţii lent se năruieşte,

şi cum lumina stelelor răsare,

pe o cu totul altă înserare.