într-o zi în care vîntul de afară mi-a ”zburlit” o parte dintre lucrurile aflate pe balcon, dîndu-mi, astfel, mult de lucru și destule probleme în casă, pingul Mirelei îmi amintește de Paul Cezanne,
iar aceasta (sau…taoate a ce stea)în ziua în care mi-aș fi dorit să recitesc Sthendal, un bun prieten al pictorilor –în jurul anului 1830 el scria o Istorie a picturii, o zi în care, dacă nu pot merge într-un muzeu, chiar și adunat între filele unui album sau -de ce nu ¿- fie și un muzeu virtual, aș fi privit mai mult reproduceri ale picturilor lui Edgar Manet
și în graba unei zile agitate, am ales două ”imagini” care ar vrea să păstreze sau să sugereze feminitatea căutată și surprină de către cei trei maeștri aminrtiți mai sus
și tot astăzi, aș fi vrut să erevăd un film mai vechi, cu o actiță care m-a atras mereu nu doar prin interpretarea personajelor -ele însele fiind fiecare un aparte studiu de caz cinefil- ci și prin frumusețea care nu prea sa ‘încadra’ în …tiparele… vremurilor în care începea să cucerească deopotrivă și publicul și critica de specialitate, dar acum eu optez nu pentru acea minunată noapte dintr-un parc francez, nici pentru cealaltă noapte antonionianiană, și nici pentru personajul drag lui Truffaut, ci aleg o ”ipostază”, cred, oarecum inedită
și este o zi în care cei care iubesc filmul de azi, de ieri, pe cel de mîine, știu că înainte ca secolul al XIX-lea să se sfîurșească, apărea pe lume cel care avea să străpungă nu doar lumea filmului, ca un adevărat Crucișător Potemkin – regizorul Serghei Eisenstein
–––––––––-
și ca in orice zi agitată, pe banda Breaking News al canalelor tv de știri este anunțată demisia ministrului de externe, dl T Baconschi
acum regret că nu am păstrat schimbul de … opinii… dintre intelectualul specializat in teologie și un alt intelectual, un mare artist : Sergiu Anghel – măiestria coregrafiei se regăsea în susținerea ideilor și a argumentelor
Roşu şi negru. Mi-a plăcut romanul. Nu mai ştiu dacă am văzut şi filmul dar citind romanul am trăit acţiunea. Concretizată la câteva cuvinte această acţiune ar fi: dragoste şi ură, soldat şi preot pentru ca în final să apară uitarea.
În general uitarea apare doar la cei care vor să uite. Eu nu fac parte din categoria lor.
ApreciazăApreciază
ca de obicei, reusesti sa ”sintetizezi” ceea ce mie îmi scapă sau nu mă prea pricep – multumesc, Abbbilbal 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Brocoli si Ciocolata | Madalina Ciucu
Pingback: Scrisori parfumate « Mirela Pete. Blog
Pingback: Suveniruri. Life in pictures « Mirela Pete. Blog