puțin mai departe

pe aici-si la mine acasa, totusi…- nu este liniste;

pare a fi un soi de razmerita iscata de prea multe griji, nevoi si durere adunate si rabdate;

inlauntrul meu este si mai rau;

an hotarat sa merg departe, prin locuri care m-au ‘interesat’ mereu,
intr-un fel sau altul;
asi cum, din motive stupide (atit cit poate fi de stupida boala), am ratat gala Globurilor aurii, am ajuns in Chile si in Argentina;
totul mi se pare o parabola, chiar si trairile, iar viata traita
are alta rezonanta, parca;
am invatat sa traiesc asemenea pestilor, ca intr-un acvariu,
sa simulez, disimulind, sa ma ascund marurisind netrairile
de fapt, eu am fost intr-o cafenea de linga un hotel, am asteptat si
am avut parte de inttilnirea promisa;
dar stiu ca nu voi avea parte de acel nesfirsit in care sa nu simti sfirsitul;
nu am nici CURAJUL necesar si nici motivatia suficient de convingatoare

la acest film prezent si la TIFF-ul nostru din 2010, se cuvine sa revin altfel, mai… ‘detasat’

La Vida de los Pesos