pe aici-si la mine acasa, totusi…- nu este liniste;
pare a fi un soi de razmerita iscata de prea multe griji, nevoi si durere adunate si rabdate;
inlauntrul meu este si mai rau;
an hotarat sa merg departe, prin locuri care m-au ‘interesat’ mereu,
intr-un fel sau altul;
asi cum, din motive stupide (atit cit poate fi de stupida boala), am ratat gala Globurilor aurii, am ajuns in Chile si in Argentina;
totul mi se pare o parabola, chiar si trairile, iar viata traita
are alta rezonanta, parca;
am invatat sa traiesc asemenea pestilor, ca intr-un acvariu,
sa simulez, disimulind, sa ma ascund marurisind netrairile
de fapt, eu am fost intr-o cafenea de linga un hotel, am asteptat si
am avut parte de inttilnirea promisa;
dar stiu ca nu voi avea parte de acel nesfirsit in care sa nu simti sfirsitul;
nu am nici CURAJUL necesar si nici motivatia suficient de convingatoare
la acest film prezent si la TIFF-ul nostru din 2010, se cuvine sa revin altfel, mai… ‘detasat’
uoff, Ana! nu cauţi tu destul. trebuie să fie şi lucruri bune.
sau cauţi prea departe. ţin pumnii să găseşti motive de bună dispoziţie. 🙂
Bună dimineața, Ana, ninge!
te rog să mă ierţi dar e aşa mititel frontul că abia pot citi 😦
Pingback: Paul Cézanne, maestrul nostru, al tuturor « Mirela Pete. Blog
Doar un gand bun am trecut sa-ti las!