(fragment din Sumare Glosse, [sar peste substantivul potrivit, ”articol”, probabil?…] scris de Șerban Foarță și care este publicat în numărul 769 din 24.04.2015 în revista Observatorul Cultural)
mai avînd încă doar puterea să îngaime: „Da, da, Robert Desnos, poetul, da, eu sînt…“.
Studentul şi o infirmieră francofonă, cu preţul vieţii, îl veghează, încercînd zadarnic să-l readucă-n fire.
În dimineaţa zilei de 8 iunie, la ora 5, Desnos închide ochii.
În zeghe, pe un braţ de paie, el e acum un simplu număr.
1 8 5 4 4 3 
Acesta este număru-i matricol:
el începe
cu 1
şi se termină cu 3,
care,-n suită, reprezintă
cifra (cifrul),
la jocul de tarot,
a(l) Morţii.
Între acestea se înşiră:
8, 5, 4, 4.
Se observă lesne
că 4 + 4 = 8.
A treia cifră, 5,
plus cea din urmă, 3,
egal tot 8.
Acelaşi 5
plus incipientul 1
egal 6.
Luna a VI-a, iunie,
ziua 8,
cînd anul intră-n
anotimpul cald.
Cît despre an,
acesta, citind mezii
pe dos,
e ’45.
Tot 45, etatea
poetului Robert Desnos
(mezin al celor „patru fără gît“!),
transferat la Terezin, din Buchenwald,
şi mort de tifos tocmai cînd
umanitatea
se bucura de pace, cît de cît.
––––––––––––––––––––
eu fiind prieten(ă) cu absurdul, degeaba aș căuta cifra magică, acel 7 care mi-e străin, privesc cifrul înscris/închis în numărul matricol și-am înțeles: pentru mine acesta este ”refrenul pe care-l cîntam cînd umblam pe drum ”
Magistrul Foarţă rămâne acelaşi… vrăjitor al cuvintelor şi atunci cînd… numără! Mai ales, atunci cînd „face socoteli” cu destinul – al său propriu, sau, cel mai adesea, cu al altora.
mă-ncumet să Vă răspund cu modestia din slova de neegalat în tălmăcire, chiar și atunci cînd se joacă fascinant cu numerele, amăgind sau poate provocînd destinul
”poezie, nu-ţi cer să-mi răspunzi dacă ţi-e bine, căci te simt teafără şi-ntreagă”,
iar pentru Dumneavoastră, aceeași recunoștiință
„Context”ul are 7 ere-til „eulenspiegel”
Aşijderea
„frivolă”,
DECI :
7-7, poartă-n carte!
De la AurA poetului la Graiul Anahoretului
De la ZERO la UNU-i
,
direct
o0o0o0lllll111110o0o0o
Ca de la mînă pîn’ la gură.
Ce-i aproape e departe şi invers, dar doar nu chiar întotdeauna.
Ce-o fi ZERO-ul ? dar cine-i UNU-l ?
Răsucindu-ne cum răsucindu-se semnele „+”, „×”, „+”,
ce morişcă riscă mingile minţii, minţile mingii ?
Căci :
1+ ∞ = ∞
1×∞ = ∞
Acesta-i ZERO-ul din UNU, NULU !
Doi de ZERO unu lîngă unu dau sensului infinit, infinitul ca UNU(l-singur).
Anahoretul priveşte cerul şi tace, singur, între Zero şi Unu-infinit, pace.
Poetul face aritmetice rime frumoase pentru gînduri şi dialoguri miştoace.
Timpul trece nici nu contează, infinitul nici nu-şi întoarce, capul în urmă.
FORŢA POETULUI E OMUL ASCUNDE
Pe cît de atrăgătoare pe-atît şi mai mult amăgitor-sfîşietoare
Poetul şi Omul nu-s aceleaşi persoane
Poetul scrie-mbătîndu-ne
Omu-n aceeaşi secundă distrugîndu-le
Acele cuvinte care dintre infinituri diverse vin năucitoare
SINGUR vrea să domnească cu Forţa-i Şerpbănuiască
Cenzurînd controlînd totul ucigînd ceea ce nu-i convine
Omul nu-i acelaşi Poetul deosebirile fiind abisale
Infinit mai mari şi mai rele decît adunări-înmulţirile sale.
P.S. remarc dnă. Anamaria Deleanu_Druşan că frumos v-aţi mai inspirat din ideile mele de-aici
în comentariul dvs. recent adresat maestrului divinului histrion poet şi balaur Şerban Foarţă
un mare CENZOR şi diriguitor de ce trebuie, Nu trebuie, e voie, NU e voie, e bine NU e bine.
Ceea ce am aşezat aici ceva mai sus în grădina ce vă aparţine, cele două mici teştuleţe, ar trebui să ştiţi, ar i bine, au fost TotaL cenzurate şi interzise a fi publicat-„postate” la O.C. de către fantasticul poet-om dictator-tartor şi diabolic, stimabilul Şerban Foarţă.
Simptomatice astfel de „asimptote” cu fermecător Poetul Ş(e)F, ce ascunde versat Omul.
stimate Domn,
jocul de=a sinele’n binar nu are drum spre infinit
și nici rostul nu și-l află
muză nu am și nici nu scriu eseuri despre ele
cît despre celelalte din … context,
revin spre seară mai explicit sau cel puțin voi încerca
cum am poartă-n carte, ar trebui să fiu în stare de un răspuns potrivit, dar vom vedea
Stimată Doamnă,
Cum nu-i nici seară şi nici toamnă
prin firele de iarbă verde-n care flori de cireş petale cad,
sincer aştept cu nerăbdare-ncercarea potrivită-s sigur nestemat va fi,
Dar în ce sens şi cum anume cărarea printre toate-acestea subtil
şi adevăr con-Duce acolo unde nu e nici număr şi nici poartă căci,
CARTEA ne poartă nevăzut prin ea din infinit în infinit Mirare-UIMIT.
Pe seară deci la-un schimb de vorbe interesante neapărat,
Cu bine !
1. un politicos și cu bucurie salut: Bună seara și bun venit pe aici!
(unde departe-i tare marginea infinitului 🙂 )
2. repet doar acum și pe urmă alung un gînd ce poate deveni obsesie: eu atunci cînd preiau un rînd, o frază sau ”idee” obișnuiesc să mentionez sursa
3. astăzi am regretat că nu i-am răspuns Dlui Șerban Foarță imediat, dar nu mi s-a părut potrivit să apar în aceeași zi de nu știu cîte ori și am preferat să mă las prinsă altfel în minunatul său joc binar
4. comentariul meu de azi, pe care l-as fi scris și atunci are în comun cu cel lăsat aici de către Domnia Voastră infinitul ca semn sau/și ca idee
5. cînd am intrat pe blog am văzut că mi-ați răsfoit blogul scris fără ciornă si fără corecturi și cred că, probabil ați înțeles că semnele matematice le cam folosesc, atunci cînd, uneori, mă joc și eu cu ”Mingile Minții” ( atrăgător jocul de cuvinte ! poate am să Vi-l împrumut vreodată, desigur cu înștiințarea și îngăduința Voastă )
6. încerc de pe la prînz să-mi amintesc din urma brumei de germană chinuită un un semestru ce înseamnă „eulenspiegel” și chiar dac-aș afla, tot nu cred acea ”frivolă”
7. știu, ar trebui să Vă cer scuze sau să explic întîrzierea răspunsului, dar timpul meu nu se mai măsoară, din păcate, în orele petrecute cu plăcere pe blog, pe forumuri (nu doar la Obsv Cult.), mai puțin pe FB; motivele sunt lesne de-nțeles și anevoie de explicat
și am ajuns la 7 –– cifra de la care a-nceput rostogolirea boloovanului lui Sisif
au rămas cîteva aspecte să le spunem căci ”lucruri” sunt prea multe, dar după 7 vine 77, apoi 777 și cine știe ce-o mai fi sau dacă va mai fi sp fie
dar blogul meu are acum Carte în Poartă și de veți mai trece pe aici, vom afla, cu siguranță, cîte o minunată Filă de Poveste
Bun venit pe un petec virtual, cîndva vizitat de mulți, dar, care, nerespectînd reguli scrise și nescrise, a rămas o curiozitate sporadică doar pentru prietenii neintersați de trafic
oh, am uitat un … amănunt…
în cazul în care contul Dvs este valid (ușor de verificat, dar nu am făcut-o) Vă doresc un cer senin și vreme bună,
gînd valabil pentru oricînd 🙂
SALUT !
De, trebuie să încep cu formule normale de politeţe
MULŢAM de primire într-o atît de frumoasă seară, niţitel rece, dar superbă
pe-aici pe unde încet încet îmi tîrîi oasele legate de sufletu-mi, gîndurile fiind motorul
iar visurile esenţa ce hurducăie maşinăria-carcasa înspre dincolo de cifre, versuri şi conceptele
atît de admirate de „întru”, O!!! mult, mult, mai Departe, de dincolo de „infinit”!
După 7 vine sau se duce
Aduce conduce sfîşie şi-mparte
UN simplu-infinit răsturnat
în picioare sau poate în cap, 8 !
HOP ! tare-i misterul şi încrucişarea zerourilor într-UNUL singur
EL, infinit, CRED, poate aparte doar pasăre, duh, har, vis, cerc, cearcăn de noapte
mai poate gîngura murmurînd rînd cu rînd vers cu vers veşnic tresărind viaţă-viaţă
viaţă-moarte, viaţă-moarte, viaţă-viaţă, moarte-moarte, moarte-viaţă, viaţă-moarte.
CE CIUDAT !!!! chestia cu „infinitul dintre zero şi unu”
Ce coincidenţă ! care parcă de data aceasta nici nu se opune, Dar FIE !
Viaţa continuă şi asta este cel mai important DAR atîta timp cît ni se oferă prilejul o formă
de a recita, spune scrie VERSURI într-o stare de revelaţiune dincolo de hărţuiala
din subsolurile forumurilor unele mai absconse-fetid decît altele(n-are sens acum şi aici a intra în mărutaiele amănuntelor mai mult decît oribil-murdar-intelectuale-poet-artistico-româneştiD’AZI !)
PrOST SCRIPTUM
Chestia cu valabilitatea contului sună aici la „TINE” în gura TA
K la Ei la securitate sau mai fascinant atrăgător ca la FOARŢĂ Şerban
transformat ciudat peste clipe din poet în cerber feroce cenzor de toate,
căci dînsul are orgoliul mai ceva decît talentul de-a ATRAGE,
Trage şi Ucide alte voci, versuri şi idei care nu-i sînt conforme
şi îl contrazic neperiindu-L în sensul ‚POIL’ULUI potrivit din barbă în barbă.
„Verificaţi, verificaţi, verificaţi” zicea nemuritorul Vladimir Ilici
şi valizi invalizi deveneau milioane de suflete, gînduri versuri, idei, libertăţi.
aŢi verificat ?
Şi toate peste UNA şi uitîndu-mă la ce-Ai scris, ai eludat subtil fascinant partea
aceea a Cenzurării la O.C. de către faimosul şi frumosul POET, cu care, am să-ţi destăinui totuşi bizar aici, oricum nu am nimic de ascuns, nici „valabilitatea contului” evident !
am O poveste lung-depărtată de pe vremea cînd tot aici îl apuca des să-şi expună ideile „politice” dîndu-se foarte urît la cei care nu-i erau mîngîietori-periaşi ci taman împotrivă dovedit devenind devenea de-un bolşevism greţos arogant, SĂRACUL („ide-olog”) ranchiunos de şi la MOARTE, „obscen-sconcs”!
Altfel, minunat POET, BARD, BRAND, simpatic şi amuzant, nimic de zis !
Atît!
O SEARĂ şi-O NOAPTE în paşnică ARMONIE ! cu Tine ! SCRIE !
faină-i familiaritatea și bună pentru sănătate SINCERITATEA
n-am descoperit noi infinitul, dar s-a nimerit să îl vedem, nu să-l simțim, la fel …
pe-aicea sunt de toate: coincidențe, heteronime, zîmbete și hînjoleli, încrîncenări și nepăsare, vorbe de-alint(nu de alean) și-njurături,
aici, adică ACOLO, de unde venim satisfăcuți că ne-am vărsat năduful, adică în forumurile ne-antice ( alea care înghit totul, de la cărturarul buchisit de Tot, pîn’la snobul care scapă … orice, oricum, nu contează decît că o face și e băgat în seamă)
hai, că-ncep să aiurez din nou…., dar netul naște bănuieli ce îngrozesc și nu vreau sa cad pradă îndoielii
si printre toate astea nu s-ar simți bine Pessoa?
oricum, iau îndemnul în serios, nu caut la ora asta vreun film profund (ieri seară am văzut un Hamlet nou, cam prea pus în clișee ) și nici vreo carte care dau neliniști,
dar sfatu-ți bun e greu de îndeplinit, asta încerc cam de-o juma’ de viață
dar pre cunoscut îmi pare scrisul/scrisu-ȚI
să scriu? o fac fără să mai corectez,iar altfel
altfel?!? e nevoie de MINE ÎNSĂMI
(Maestrul Foarță tot drag îmi rămîne [poemul de pe urmă îl pun alături de bijuteria lui V Carianopol] )
––-
nu mai corectez…. 😉
a rămas de lămurit aura unei Aure sau auruL , de-o fi….
PESSOA erA,
ESTE cu totul Alt-Ceva
Cu mult mult prea CINSTIT
Ca să se Simtă BINE printre chestiile astea pe Lumea asta de Aici !
Dar cui nu-i este drag maestrul Foarţă ??? ai putea să-mi spui ?
Cît despre AUR, nu-mi bat deloc capul,
demult strigoi mereu atît de greu chiar mulţumindu-mă doar HAR
cu cîrpe, frunze, flori
şi ici pe colo (de hîrtie) FOI ! scriu gînd din cînd, cînd gînd din HĂU !
SCRIE ! şi nu te mai plînge, cerneala-i sîngele ce Curge şi ţine Crucea (i)SUS !
NeLămurirea este CALEA versului trudit necorectat IUBIT ex-pus!
Nimic mai LIMPEDE !
SCRIE !
Dincolo de gînduri, de stări, trupuiri şi SICRIE,
SCRIE !
lasă-mi, te rog, o clipă de mai puțiină liniște și poate dacă printre agitații ”domestice”, formule și conjugări mi se va redresa coloana, voi găsi puțină pace interioară pentru singurul fapt (nu singura faptă) care-mi aduce o stare de proprie … normalitate
am schimbat și ceașca de cafea– dacă tot ne amăgesște acest Armindeni, am luat
una pe care scrie Riga Greeeen House,
se-nțelege și-nțeleg că nu pot ajunge să-mi simt CUVINTELE acolo, între imaginile de mai sus
ZI BUNĂ și weekend relaxant să aveți cu toții
Robert Desnos… enorm poet! ❤
Il était une feuille… – Robert Desnos
Il était une feuille avec ses lignes: ligne de vie, ligne de chance, ligne de cœur. Il était un arbre au bout de la branche: un arbre digne de vie, digne de chance, digne de cœur. Cœur gravé, percé, transpercé, un arbre que nul jamais ne vit. Il était des racines au bout de l’arbre. Racines – vignes de vie, vignes de chance, vignes de cœur. Au bout des racines, il était la terre. La terre tout court, la terre toute ronde, la terre toute seule au travers du ciel – LA Terre.
* * *
Once upon a time, there was a leaf with lines: life line, fortune line, heart line. There was a tree at the end of the branch: a tree worthy of life, worthy of fortune, worthy of heart. Engraved, drilled, pierced heart – a tree that no one has ever seen. There were roots at its end. Roots – life vines, fortune vines, heart vines. At the end of the roots, there was the earth. Briefly the earth – that’s all, the round earth, the lonely earth across the sky – THE Earth.
https://myvirtualplayground.wordpress.com/2014/10/30/wish-you-a-sunny-end-of-october/
nmerci beaucoup, ma cherie! 🙂 ❤
…et moi,
https://anamariadeleanu.wordpress.com/2010/07/08/'refrenul-pe-care-l-cintam-cand-umblam-pe-drum'