aiureala cuvintelor

 

cînd am să am eu, oare, minte

și-am să renunț la jocul de cuvinte?

să încerc să înțeleg lumea reală

și poate c-așa oi deveni și eu normală

aiureala de mai sus s-a însăilat de la sine, că doar de-aia e o aiureală

rămîne anevoie de găsit ceea ce insistent se cere

voi încerca, voi căuta, iar daca voi afla ceva, cumva, undeva,

voi re-veni atunci cînd voi re/de/veni normală

privesc de vreo două ore cuvintele găsite într-o revistă primită pe mail și m-am hotărît să acopăr ecranul cu ele

an way sometimes

Anunțuri

cuvinte pentru o zi

[pentru ziua de mîine]

o zi? doar o zi într-un an ?

bucuria și suferința, lacrimile și bucuria, deznădejdea și încăpățînarea de a spera

puterea de a înfunta vitregiile și de a rezista tiraniei, veșnica urmare a chemării

și așteptarea întru veșnicie

EA – făptura fragilă fără de care forța celui de lîngă ea nu-și-ar avea rostul- le cunoaște și le simte în fiecare zi

astfel veghează și întreține acel ceva în care

privrea le-noată

și-arcuite sprîncene înalță de dor..

încît eu nici nu pot

să mai adaug altceva

decît dragostea lor!

(versuri de Bulat Okudjava traduse de Passionaria Stoicescu și Dumitru Bălan, Edit Univers)

 

[da! sunt zile în care îmi lipsește o floare anume și îmi este cumplit de dor]

 

cuvinte pierdute, cuvinte furate

Oricît încerc(i) sau se încearcă a te (se) feri de circul autohton, cu scopul declarat cu surle și trîmbițe media moderne, acela de ”curățire” a societății de molima ce s-a prelins decenii la rînd, atingînd și întinind tot ce i-a stat în cale, făcînd, conform acțiunilor făcute cu precizie chirurgicală, inevitabilele victime colaterale, oriunde ai căuta un loc de refugiu pentru a-ți proteja acel ceva pe care nu mai ai curajul să-i spui într-un fel anume și obișnuit, pentru că ți s-au luat chiar și cuvintele adevărate, te retragi într-un colț și stai înghesuit încercînd să nu rămînă doar instinctele primare care fac ravagii în jur… , îți repeți în gînd că fiecare perioadă are convulsiile și excesele sale, dar și perioadă de aparentă normalitate, că generațiile sunt etichetate uneori pe nedrept, chiar de însîși mentorii lor care uită de propriile lor ”merite” sau contribuții și speri ca tot vuietul sălbatic să se liniștească; toți strigă că vor și că locul lor este la centru sau în apropierea acestuia, dar se pomenesc pe neașteptate că sunt prinși în centrifuga perfecționată în timp; în colțul de refugiu arunci o privire în rucsacul în care ai strîns în grabă cam tot ce voiai să nu se piardă, nu numai pentru tine: cărți, albume cu fotografii pe tot felul de dispozitive, chiar și dintre acelea de hîrtie cu marginile zimțate, muzică, filme, jocuri, un calculator mic și nelipsitul telefon mobil; e greeu de crezut, dar acolo au încăput și copilăria și adolecența și anii frumoși ai primei tinereți; și tot acolo regăsind cele trei decupaje ți-ai amintit cum, cu mai bine de jumătate de secol în urmă, în țara tuturor posibilităților era o atmosferă cam asemănătoare celei de acum, de aici (să nu exagerăm, totuși…) – atunci erau în vogă listele negre ale lui Mc Carthy, denunțul, carierele distruse ale intelectualilor de stînga,

l hellman- Truth in a time of scoundrels

                                                                                                                       l hellman -my conciencel hellman - unjust

acum se poartă turnătoria, autodenunțul, chiar, sau, după firea fiecăruia, susținerea cu zîmbet forțat a nevinovăției și parafrazarea titlului piesei lui Fernando Arrabal, nu sunt liste negre, dar sunt ”scurgeri pe surse” și extrase din dosare, totul într-un spectacol grotesc, de a cărui vizionare scapi cu greu.

–––-

într-un articol publicat in Tribuna Sibiului, în luna Decembrie 1990, sub titlul Democrație cu Woody Allen și liste negre, mă hazardam cu o propunere, recunosc, mai ales axcum , cînd o … reiterez (sîc!)… aceea care ar face posibilă în criza presei scrise și a problemelor grave în care se află editurile, nu se traduce pentru a fi pubilicate online volumele de memorii scrise de Lillian Hellman Scoundrel Time (Vremea canaliilor), iar Telecinemateca să difuzeze filmul lui Martin Ritt, Paravanul, cu Woody Allen.

în astfel de zile simți că îți pierzi cuvintele pentru că ți se iau, aproape ți se fură și poate tocmai de aceea privești mai atent foaia di mașina de scris a celei cunoscute ca fiind ”o femeie complicată”

L Hellman - manuscris la masina