neputința celor 500 de semne

Do do mi mi re sol fa re mi fa mi fa sol mi, clasa a patra, primele note cîntate la pianul-jucărie; primul an de studenție, primul Festival la Ateneu; alte săli, alte concerte, interpreți celebri ori cvasicunoscuți; re-reascultarea lui Oedip și încercarea de a-i înțelege surprinzătoarea sonoritate; regretul și autoreproșul permanent de a nu fi urcat scările și de a păși dincolo de ușa casei de pe strada Victoriei; neputința de a cuprinde magia în cinci sute de semne, mai în glumă, mai în serios.

–––––––––––––

pentru concursul P.A. George Enescu

Anunțuri

3 răspunsuri la „neputința celor 500 de semne

  1. Pingback: 4. Enescu. Liber la imaginaţie [Concurs] | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  2. Am urcat scarile casei din Calea Victoriei, la casa cea mica din spate ma refer si nu la impozantul Palat Cantacuzino, si am incercat sa regasesc atmosfera aceea interbelica atat de draga mie.
    Am incercat sa descopar ceva din spiritul lui Enescu dar ma tem ca nu prea am reusit 😦

    • …tu cel puțin ai fost acolo….

      ––––––––––-

      DUMINICĂ frumoaasă, la sfîrșitrul verii

      mi-e dor de începeturile noastre…. daer eu m-am schimbat și nu înspre bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s