azi aş vrea să scriu ceva, dar nu reuşesc….

.. încerc mai tîrziu  sau poate   …

să încerc să scriu , dar ce anume ?

(fotografie primită – nu cunosc, deocamdata autorul)

că Blogosfera salveză ziarele si presa, în general, pe timp de criză ? – că dacă nu mai cumpăr ziarul sau revista de la chioşcul de ziare obişnuit, unde nu mai e nevoie să las bacsişul de rigoare, găsesc ceea ce mă interesează nu doar pe editiile on-line, ci pe bloguri respectabile şi nu doar pe unul, ci pe două sau chiar trei, atît cît reuşsesc eu să caut şi să citesc (în afara listei afişate din blogroll-ul meu,

cel care era ‘la vedere’ pana astazi, 19.08.2009);

că nu se stinge sau nu se  ‘finalizează concluziile’ unui scandal politic că imediat apare altul şi mai ‚spectaculos’, parcă anume pentru a-l estompa pe celălalt; că se înfiinţează comisii de anchetă care sunt asemănate -după preferinţă sau după interes cu- cele staliniste sau, chiar onorabil, aş spune, cu afacerea Wategate, deocamdată de Mc Carthy s-a uitat;

că se regrupează din nou intelectualii, politicienii, oamenii de afaceri, că apare din nou noţiunea de ‚gaşcă’, ’golan’, şi altele cconsacrate şi parafate la nivel oficial; că eşti demn de luat în considerare dacă aparţii uneia sau alteia dintre grupări; era o perioadă cînd ‚dădea bine, era de bun simţ să fii antiprezenţia(bi)l, acum, situaţia s-a mai schimbat, fără nuanţe, însă ; eu încerc să disting, încă între a fi ’un tip mişto’ şi a fi miştocar;

că în luna obişnuită pentru concediul politicienilor, aceştia -guvernanţi şi parlamemntari deoptrivă- lucrează de zor la întocmirea planurilor de concediere saau somaj tehnic; că pentru a afla ce se îmtimplă în lume trebuie să cumpar reviste scumpe cu banii pe care i-aş da pe un album de artă sau pe o pereche de pantofi buni sau să stau ore bune pe net; eu, cel puţin nu mai prind nici CNN, nici RAI, nici TVE, nici BBC, cu toate că plătesc acelaşi preş al abonamentului de cablu, ca şi cei care au parte de asemenea programe; să fac  sesizare la OPC?– aşşşş!- egeaba…

că a fi sanătos sau mai puţin bolnav a devenit un lux greu de permis

că săptămînal constat că trebuie să aleg intre o carte bună, editată în condiţii care mă fac să o compar cu cele lăsate de ai mei bunici şi părinţi, scoase cîndva de o editură ESPLA şi alte plăceri sau bucurii la fel de necesare, dar care trec la opţionale;

că pînă şi cinematografele nu numai teatrele şi televiziunile au intrat în vaacanţă; chiar şi posturile de radio s-au aliniat vara asta…

Si dacă nu (mă) mai intreb unde este Societatea Civilă din anii ’90, nu mai întreb nici unde este Radio-Vacanţa, pentru că stiu că Vama Veche de acum nu este Costineştiul de odinioară;

Şi pentru că tot mă afund -se pare- în amintiri, cred că atunci cînd mîna mă va asculta aşa cum vreau,

voi urma ideea sau sugestia lui Andi şi dau timpul înapoi cu X ani că vor fi zece sau că aleg un număr sau o cifră din acel X (ics ?) va trebui, să scad, totuşi 2 sau 3 ani… şi tot va fi frumos in mintea mea….

––––––––

Este August, se simte sfîrşitul verii şi zilele acestea am încercat să ascult un cîntec despre dragoste şi primăvară, să privesc o fata frumoasă cu ochi negrii, dar nu am reuşit
Am obosit de atîtea plecări