iarna nu-i ca vara

Dar nici România nu este un teren de fotbal in care portarul este şi centru-înaintaş şi arbitru şi spectator ce mestecă seminţe

Nici Palatul Cotroceni nu este Goldenblitz

Nici apa rece nu este o licoare care dă efuziuni şi înlesneşte urzeala de intrigi

Jucaţi cacealmaua pînă la capăt, Domnilor care pretindeţi că ne conduceţi – ?!?!?!!!- dar eu vreau să trăiesc adevărat şi să simt acel BINE!

Sacrifiu sau SACRIFICARE ?

Îmi propusesem de  ceva vreme sa scriu despre SACRIFICIU.

Acum nu  ştiu dacă voi mai reuşi să adun/cuprind gîndul în cuvinte ca în vremurile bune; aş putea, poate, să scriu –cu riscul de a mă repeta faţă de cei care mă mai ’cunosc’ – că se poate renunţa la ceva foarte drag fără înfruntarea laşitătii, sacrificînd acel ceva foarte drag, atunci cind îţi este dat a înţelege că doar astfel se poate izbîndi, doar aşa ţi se împlineşte visul de creaţie a ceva durabil si cu rost.

(poate că voi reuşi cîndva…)

Am mai scris: nu am vocaţia sacrificiului, dar îi admir pe cei care pot şi sunt în stare să o facă.

Cînd am găsit fotografia pe mail am privit-o  cu placere, apoi cu încîntare, dar pe măsură ce mă uitam mai atent am înţeles, am simţit, de fapt, că nu  întîplător  mi-a fost trimisă această fotografie.

glade&fog

glade&fog

acolo, în acel luminiş sunt eu.  Într-o seară am încercat să traducem fiecare versurile, al căror autor nu mi-l amintesc,(tu ai găsit poezia)

Oh, numai noi cunoasterm nerăbdarea

De-a ne putea privi în ochi  (unul pe altul)

Şi-a înţelege astfel totul;

Dar stăm spate în spate,

Crescuţi ca două ramuri,

Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,

Jertfindu-se pentru-o scurtă-singură privire,

Ar vedea doar spatele din care s-a smuls,

Însângerat, înfrigurat

Al celuilalt.

la intrebarea mea ‘de ce nu mai devreme’, mi-ai  răspuns cu o altă întrebare :

’dar de ce nu mai tîrziu, Sisi ?’

si atunci am înţeles. Am înţeles că adevăratul sarificiu este atunci cînd nu ţi se  cere să îl faci, ci simti că numai aşa (îţi) poţi salva acel doar al tău suflet tăinuit.

equanimity.or.expectancy

şi mai ştiu acum că în oricare colţ , mai întunecat sau în ceaţa luminoasă ( să fie, oare  mai potrivit pentru acea melancolie , nu tristeţe, bine ascunsă din ochii tăi mari işi frumoşi ‘lumina ce risipeşte ceaţa’ ?) eu am rămas cu liniştea gîndului împăcat  de a fi reuşit să salvez pentru mine ceea ce  nu ar fi trebuit pierdut  vreodată:  ceea ce rămîne dincolo de amintire.

[aici ced că se încheie  blogul simplu al  aceluiaşi şi totuşi  altfel Sisif ]

Regina, Preşedinţii şi…

The Queen and Regan

The Queen and Kennedy

Cind am văzut pentru prima dată aceste fotografii m-am intrebat  de ce anume era interesat J F Kennedy şi  ce anume îl amuza pe R Regan

Acum mă întreb cum a reacţionat presa americană  in aceste cazuri

Dar nu îndrăznesc  să  îmi inchipui o altă fotografie cu un alt Preşedinte curios şi cu  umor

Mă mulţumesc să privesc frumuseţea –nu doar a toaletelor-  reginei Elisabeta

cu   siguranţă  nu auziseră,  încă,   de posibila legiferare a consumului de droguri şi nici despre altele (d)in România

aş vrea să găsesc cuvintele potivite, dar pictura de mai jos

mi-a ’adus-o’ în minte, sau mai aproape, o frază ca răspuns la un comentariu pe un blog aparte.

picturăde Iman Maaleki

picturăde Iman Maaleki

Eu nu sunt nici critic de artă, nici specialist, nici artist, ci doar  o persoană care se vindecă adesea atunci cînd reuseşte să fie în preajma Artei.

SPER CĂ S-A ÎNŢELES : nu am vrut să supăr pe nimeni! şi…

pentru că este părerea mea despre cele  scrise  zilele trecute

şi în nici un caz pentru  nu pentru a ’împăca’/ îmbuna pe cineva,

postez două fotografii, găsite în timp ce răsfoiam pe net un supliment The Guardian, mai puţin cunoscute –cel puţin mie-  cu Bob Dylan

Voi pe care o alegeţi sau care Vă place mai mult?

bobdylan14084

Bob  Dylan

îmi propusesems a nu mai postez cîtva timp muzicî

şi totusi

sper să Va placă şi aceasta:

Bob Dylan & Eric Clapton – Don\’t Think Twice, It\’s Alright

PRECIZARE pt fanii lui Mircea Badea

Am mai scris: ma consider un om cu vederi/optiuni de stinga si centru-stinga.

 

Nu cred ca aceasta ma impiedica  sa citesc  cu placere si chiar cu admiratie scrierile lui A Plesu, M Cartarescu, sa il ascult pe H R Patapievici sau pe alti intelectuali ‘de dreapta’

[la noi, se pare ca exista o  oarecare traditie… ]

Dar  a fi de stinga nu inseamna sa fii stigmatizat ca ‘extremist’; dreapta are si ea extremele sale, la fel de  periculoase ca si celelalte;

Da, citesc Dilema condusa de catre Mircea Vasilescu si fondata de Andrei Plesu, dar aceasta nu presupune de la sine ca sunt de acord cu tot  se scrie acolo.

Nici cu fraza scrisa de dl Plesu si citatade catre mine  ieri:

‘Păunescu e un calup de moralitate, iar ceilalţi intelectuali nişte scursori.’

Am pomenit de dl Gabriel Liiceanu, dar, sincer, prefer sa ii citesc cartile, decit sa il ascult in dialoguri salvate de catre interlocutorii domniei sale.

Si nu mi-a placut Apelul la Lichele din 1990, dar m-a afectat mai putin decit insigna de Golan pusa   pe rever de catre insusi distinsul Alexandru Paleologu [pe  atunci mai traiau, ,ca supravietuitori, carturari si intelectuali  cu adevarat aristocratici; acum doar Dl Balaceanu Stolnici si inca altii, putini, care prefera din bun simt sa taca]

In Italia L Visconti era numit ‘contele rosu’, la noi,  intelectualii cu vederi de stinga prefera sa nu apara in lumina reflectoarelor de tot felul;

 

Da, sunt de stinga si nu am carnet de partid.

 

Este Duminica,

Asa ca  Va doresc

TUTUROR (SI MIE) O ZI FRUMOASA SI LINSTITA!

o propunere pentru Poezia de Sîmbătă

Când ţi-am spus să nu vii
de

DRAGOŞ MOLDOVAN

Ecoul meu singuratic

Ecoul meu singuratic


 

Eu ţi-am spus, atunci, să nu mai vii.
Cercul din jur era noapte
Fugeam şi… mă împiedicam de mine
Visam păduri, visam coline
Dezlănţuit?… de tine?
Doar până la primul clipit
Ochii mi se uscaseră.
Lipseai din ei,
Lipseai din mine.
Ecoul meu singuratic
Urla.
A negru. A castele pustii
Dar eu ţi-am spus să nu mai vii.
Înfrânt, am redescoperit că
Fuga în cerc miroase a brumă.
A ceaţă sărată.
Dar învinsesem. Eram liber.
De tine? …. Ha!
Îmi fugeai prin vene ca fumul de ţigară prin plămânii mei uscaţi.
Eu ţi-am spus atunci, mai ştii?
Să pleci, să nu mai învii
Pădurea de gheaţă din grota sufletului meu.
M-ai ascultat fără să spui nimic…
Strigau după tine cuvinte nescrise
Vorbe nerostite, eu…
Doare, şi râd.
Să doară?
Să doară!
Durerea mă arată cu degetul. Uite, sunt eu.
Dor, aşadar exist.