pentru că acum nu primesc timp nici pentru o poezie de sîmbătă, deşi…

Maywood – Friday Night

cei care nu cunoasteti melodia, ascultati – Va rog !- si versurile…
multumesc !
sa aveti zile si nopti frumoase!

Worked all day, it was a mess.
Did my job without success.
Better luck next time, they’re telling me.
Why don’t you get off your chair.
Go and get yourself some air.
Monday is another day, you see?

Friday night,
means you have to take a chance.
Friday night,
start the week-end with romance.
Don’t know why…
I’m not in the mood to dance.
Make it right,
Friday night.
Friday night,
means you have to take a chance.
Friday night,
start the week-end with romance.
Don’t know why…
I’m not in the mood to dance.
Make it right,
Friday night.

Wish that I could disappear.
I feel I’m not wanted here.
I never seem to make a move that’s right.
Pushed away and turned around,
felt my feet upon the ground.
Move towards another Friday night

O scrisoare deschisă şi un zbor eşuat

(iertată a-mi fi, rog, asocierea !…)

Decolarea a început prost – după cîteva minute am simţit că direcţia nu era cea dorită, apoi cerul se unea cu pămîntul , culorile se amestecau, iar cînd m-am dezmeticit, aripile zmeuui de hîrtie erau rupte, parcă sfîşiate, eu eram încă prea amorţită pentru a simţi vreo durere, eram năucită de priveliştea locului unde ajunsesem. Termosul de cafea ramas intact, ciocolata se putea mesteca, ţigările, în schimb, de negăsit.
zbor esuat
Atît cît imi permiteau braţele să mă mişc, am desfăcut mai larg rucascul şi am scos unul dintre puţinele ziare-reviste luate cu mine: Observatorul Cultural. Şi ca de obicei, mi-a fost cam greu să aleg cu ce anume să încep, dar, mijînd ochii -fără ochelari- am zărit un tiltlu cu un nume : ’ Scrisoare deschisă adresată scriitorului Petru Popescu’, m-am uitat cine semnează: Autor: Dinu BĂLAN şi am potrivit bine pagina pentru a putea citi.
Mai întîi şi-ntîi, m-a surprins subtitlul (nu scriu încă ‚intrigat’ ) : ’ Cine v-ar mai putea citi în România?’ şi argumentaţie scrisă serios, cu o frază ce menţine atenţia trează şi destul de greu de combătut :‘ Azi, tineretul e sub impactul audio-vizualului şi sub farmecele entertainment-ului. Cititul a căzut enorm. Deci să nu vă faceţi iluzii că îi veţi recontacta pe tineri. Cei care or să fie, eventual, prezenţi la lansarea cărţii dvs o să vă cumpere romanul pentru că sînteţi la Hollywood. În rest, nu ştiu cît şi cum o să vă citească. În general, calitatea studenţilor noii generaţii e slabă, pentru că nu-i mai interesează valorile umaniste, ci cele copiate din media americană şi cele plaisiriste/hedoniste.’
Cîteva paragrafe mai jos: ’ La noi scara de valori este inversată: VIP-uri politice, fotbalistice, maneliste, de show-biz cras. Acestea însă sînt îmbrăţişate de tineri cu ardoare. Banii, reuşita financiară şi de mariaj, celebritatea obţinută prin orice mijloace sînt reperele lor. Valorile individuale triumfă, călcînd în picioare pe cele de grup, sociale şi, deci, culturale. Eu cred că dvs. cunoaşteţi mai adînc inima secretă a României. Din păcate, ea are acum iz fanariot.’
După ce renunţă să moralizeze ’ sceptic şi filozofic’, autorul scrisorii îşi aminteşte,totuşi, că ’ talente tinere există cu grămada. Nu asta e problema. Numai că ele se ratează (nu ştiu să se autoadministreze cu succes, aşa cum aţi făcut dvs), iar boema şi pesimismul înseamnă noua condiţie a intelectualului de azi.’
Dar şi că : ’ atuul lor este tinereţea. Ce condiţii au! Internet, limba engleză şi franceză, posibilitatea de a călători din punct de vedere fizic sau online unde doresc. Şi totuşi? Pe noi ne roade sistemul politic fanariot din Romania în context modern: mica învîrteală, ciordeala băieţilor deştepţi, succesul politic şi financiar fără scrupule şi reguli. Profesorul şi omul de cultură cît de cît vertical au ajuns nişte oameni demni de milă, cu un statut social redus. Ei nu mai înseamnă o influenţă şi o seducţie socială semnificativă.’

Ei, aici, incep să mă descreţesc şi iau o gură de cafea: am mai scris despre temerile mele privind dependenţa şi capcanele Internetului, despre groaza cu care am ocolit -nu îndeajuns, uneori!- unele site+uri unde era/este schilodită limba română şi nu numai…, dar am scris şi o repet de cîte ori simt nevoia: UITAŢI-VĂ, OAMENI BUNI, LA ACESTE COLTURI DE BLOGOSFERĂ – WORDPRESS şi BLOGSPOT sau BOOKBLOG.ro , ori LITERNET.ro (îmi este tare dor de AGORA PC Magazinului…), sunt doar cîteva site-uri unde se poate vedea, simţi şi a se asigura că există talente tinere care nu se pierd, de la poeţi şi romancieri, pînă la tastatura deloc blîndă, dar dreaptă a unor tineri critici foarte înzestraţi şi documemtati; desigur, orgoliul specific vîrstei nu lipseşte, dar nici nu face excese nepermise.

Reuşesc să beau cafeaua şi să mă simt ceva mai bine din şocul aterizării mele, îm timp ce Domnul Dinu Bălan rămîne optmist : ’ Probabil tinerii vor fi sensibili şi receptivi la reuşita dvs artistică şi profesională, să recunoaştem, spectaculoasă, pentru că ei înşişi sînt aventuroşi şi dornici să se afirme. Pe această coardă, veţi ivi, cu siguranţă, o melodie nouă a tinereţii ca un etern început.’
Frumoase gînduri-cuvine adresate unui scriitor care se spune că ar fi ’revoluţionat’ liteeratura româna in anii ’70, dar despre care, eu personal, ştiu că îi citesc şi recitesc cu drag cărţile, dar acel PRINS al său, îl iubesc enorm, deşi nu am înţeles de ce la reeditare, după 1990, a schimbat dedicaţia….(era una dintre cele mai frumoase dedicaţii citite de mine … pînă acum, chiar…)

Dacă am inversat unele pasaje din scrisoare, sau dacă am ’atins’ o temă deja epuizată,probabil, în comentarii, rog a se pune pe seama stării în care mă aflu acum: zbor eşuat, aripi frînte, răni de oblojit… prin urmare, în luna mea preferată – August- voi rămîne tot prin aceste locuri ciudate…

( chiar dacă mai reuşesc să fur căteeva minute de net – nu sunt în stare să explic cum, doar sunt ’monitorizată’ 🙂 )

Marea, ca un posibil PDS

e vremea vacantelor,
mergem la munte
sau la mare

eu as prefera marea

rindurile de mai jos le–am gasit in urma cu citiva ani –multi- printre insemnarile mamei mele;
nu am intrebat-o atunci si nu am stiut niciodataa daca erau/suntt ale ei sau le-a intilnit ea undeva si i-au placut…
si pentru ca si mie imi plac si acum, indraznesc sa ma gindesc la ele ca un posibil PDS

‘geologii au vazut-o neagra, de aproape e verde, de departe, albastra, daca o gusti, e sarata,
In orice caz e delicioasa ‘

ilustrata scanata de mine

ilustrata scanata de mine

Si cum spune un poet controversat, dar de un talent urias incontestabil (am avut curajul sa o scriu …)

‘ si ride si plange si canta si doare
si se da tuturora
veniti catre tarmul de mare, e ora!

zborul meu pe timp de criză

Repaos, fara griji (?!?), fara stress ( ‘ce inseamna ?’ am intrebat eu ), fara net, ( ‘aiurea‘ am replicat in gind), lecturi usoare ( ‘ok, librariile si chiscurile de ziare au oferta generoasa’), muzica si eventual filme relaxante, vesele, de preferinta comedii ( ‘bine, am filme cu Donald&co.’) si cit mai multa pimbare (‘singura, desigur’), toate – se intelege de la sine- intr-un loc placut.

cam acestea erau replicile spuse sau doar gandite din cabinetul lui nenea doctoru’.

destul de simplu, pun alaturi de ciocolata amara,  cafea, tigari mentolate – despre astea nu mi s-a spus nimic- asa ca nu figureaza nici la interdictii, nici la recomandari, pun , asadar, citeva carti – aici respect indicatiile si nu ma ating de cele de pe masuta, filmele lui Disney nu prea stiu cum le vad, depinde cit tine bateria acumulatorului, iau cu ambele miini CD-uri cu muzica (de la Mendelssohn, despre care unii, mai nou, cosidera ‘nu impresioneaza decat cel mult uman’, pina la muzica sarbeasca) si iata ce ascultatoare am devenit … 🙂

ramane sa aleg locul – ei, aici e ceva mai dificil, pentru ca anul acesta nu am facut nici un plan, nici o rezervare si mai trebuie sa gasesc un loc linistit…
imi amintesc de ideea lui Andi cu zmeul de hartie si gata!– am gasit solutia: dar am o problema: e criza si de hartie, ei, ce ma fac?!!?
Dar stiu un zmeu taaaaareeee frumos, cel al lui Tudor Chirila
Si iata-ma pregatita sa zbor

Voi ajunge ,poate, aici photo by Henry Haneda

sau aici

sau  poate aici

dar s-ar putea, , cu ceva sansa, sa ajung intr-un asemenea loc

 locul  unde vreau sa ajung

frumos si bun si… este zmeul acesta….

cînd nu doar din grabă ajung superficială

Am obevat in contul meu ca cineva care a avut bunavointa si curiozitatea de a-mi vizita blogul a lasat link-ul complet de la acel rablou chinezesc din sec XI-XII;
Eu multmesc pe acreasta cale si cu toate ca sunt convinsa ca link-ul respectiv se afla pe undeva, pe un blog, consider ca este de datoria mea, nu e doar ‘fair-play’ de a-l transcrie mai jos

http:/www. npm.gov.tw/exh96/orientation/

si link-ul primit si transcris de mine

http://www.npm.gov.tw/exh96/orientation/flash_4/index.html

Este inca o data cind mi se reconfirma graba cu care trec peste niste amanunte; daca as fi fost mai atenta, as fi observat ca este dar o parte din link-ul original ;

ar fi trebuit ca cel putin din curiozitate sa ma uit peste link-ul original….

si iata cum graba duce la superficialitate si la suficienta… si mai departe, imi este teama sa ma gandesc ce ma poate astepta…

despre relatia Suficienta-Superficialitate si urmarile lor as vrea sa incerc sa scriu cindva; stiu, au facut-o deja si o pot face altii mai bine decat mine; eu voi indrazni sa scriu asa cum pot si cum inteleg eu.
pina atunci, insa, MULTUMESC inca o data persoanei care a lasat link-ul
(si pote se si ‘dezvaluie, pentru ca recunostiinta mea sa fie mai…’personalizata’)

Merita sa priviti intreg ansamblul !

ultimul joc

A reînceput jocul vieţii şi-al minciunii în adîncimile minţii;ultimul act
dar în jocul tău e doar mintea mea;
iar miciuna este mai rea, mai crudă decît moartea, în care eu nu cred;
măştile sunt uzate, iar cele mai noi ( retuşate,parcă) sunt ale unui clown; încep să le recunosc!
Jucăm jocul pînă la capăt? ––– Fie!

ultima replică e scrisă demult….

ai epitaful pregătit ?

chipul celui care trage de şnurul cortinei nu poartă mască

sper să Vă placă

Cu toate ca starea din postarile anterioare nu s-a schimbat, cind am reusit sa intru din nou pe blog si am gasit mesajele si gandurile scrise si nescrise ,dar pe care le-am simtit, am stiut ca imi voi reveni mai usor si mai repede;
si VA MULTUMESC !
In aceste zile, saptamani, cred, am incercat sa amagesc boala prin lectura si mai ales prin muzica;
am redescoperit, pe lalga multe ‘noutati’ si unele piese vechi, de care, sincer, uitasem
pe un blog drag mie am gasit Rilke si cum mai jos, intr-un raspuns, am explicat de ce,
pentru a ‘imbina’ muzica cu poezia am ales o strofa din Poemele Franceze:

‘Nepipaita devenire
care ne freamata in piept
e-a unui inger mostenire
la care n’avem nici un drept’

[ trad A.Andritoiu]

(pentru ca tot e vorba de ingeri

solo Fly   by P Evental in cantecele de mai jos
[sper sa Va placa… 🙂 ]

joe dolan such a good looking woman

de ce nu mai scriu

– nu doar din cauza bolii – de care sper să reuşesc să uit cel puţin pentru cîteva minute- şi care nu prea mă lasă să mă mişc aşa cum aş dori;
– pentru că a fost 14 iulie, ziua dragă nu doar francezilor, ci tuturor celor care iubim limba franceză (mă feresc să folosesc termenii ‘francofoni’ sau ‘francofili’), dar nu am reuşit încă să aflu şi să înţeleg de ce în1933, în aceeaşi zi a anului, Hitler a scos partidele în afara legii, cu excepţia partidului nazist;că Franţa a fost o obsesie a sa se stie, dar rămîne, totuşi să mă mai ’documentez’;
– pentru că deschid radioul sau televizorul şi aud şi văd aceleaşi figuri, aceleaşi glasuri (cineva poate îmi va aduce aminte de Truman Capote, dar numai unii au schimbat încăperile….)
– mda, altele săli, alte fotolii, alte apartamente , mai europene, desigur, doar că aud şi văd figuri care reprezintă ţara -îndrăznesc să cred şi să scriu – care, n unele cazuri,abia reuşesc să se repezinte pe ei înîşi, dar, este adevărat, au fost aleşi prin sufragiu popular;
– pentru că tot la aceleaşi posturi de radio si televiziune, se discută pe toate păţţile şi în toate felurile, de către toti, scandalul banilor de la MTS, dar, apare demisia de onoare salvatoare şi -desigur-Preşedintele;
– Preşedintele atoateştiutor, omul cel mai bune informat, care este supărat din nou vpe bpresă şi chiar şi pe trusturile sau mogulii (tonomaturile nu mai contează) care l-au ajutat din plin să ajungă în jilţul de la Palat;
– lucruri cunoscute şi obişnuite pînă acum, dacă nu ar fi fost o frază rostită la o ceremonie, deci, în cadru oficial; ’aveţi grijă ce faceţi cu democraţia’ –– cum? cine şi cui se adresează? Cineva care pomeneşte frecvent de Constituţie pe care o are mereu la îndemînă, unor mintrii suspectaţi…;
– tot nu mă simt bine şi inteţionez să sterg blogul definitiv, din varii motive, cel mai important fiind acela că nu pot să mă ocup de el şi să comunic aşa cum aş dori cu cei pe care i-am cunoscut aici,
– prin urmare, scriu pînă mai pot şi atît timp cît mi se mai îngăduie ( naivă nu sunt…);
– încă mai sper ca stînga politică românească să se vindece de o boală cronică şi să îşi regăsească dezideratele, iar patidele care se pretind de dreapta să devină cu adevărat ceea ce se pretind şi asta pentru binele mult invocatei dar şi necesarei democraţii;
– dar poate voi mai reuşi să scriu cîndva despre ’cuvintele care sunt ca o scară prin care coborîm în propria memorie’, cum am citit intr-o frumoasă carte: Certitudine de M Thien;
– să îmi împărtăşesc bucuria der a vedea un film precum Politist, adjectiv, al lui C Porumboiu, de ce pentru mine este, alături de filmele lui Cristi Puiu – nu, nu am gresit!- sunt cele mai bunne creaţii cinematografice în aceşti douăzeci de ani;
– dar de două zile recitesc Jurnalul lui M Sebastian, încercînd să înteleg cîtă dreptate are Doamna Marta Petreu care ,printr-o carte contradictorie – deocamdata nu am citit decît fragmentele publicate anterior şi un interviu recent- că ’figura lui Sebastian a fost mistificată cu premeditare’ şi oricît de dureros ar fi pentru mine să nu recunosc argmentaţia riguroasă, îndrăznesc să cred, mă încăpăţînez chiar, sa cred că raspunsurile laîntrebătile din finalul interviului le va găsi Domnia Sa în paginile jurnalului….;
– pentru că s-au împlinit zece ani de la plecarea Mariei Banuş, cea datorită căreia eu, personal, am putut să cunosc multă poezie, sau, mai exact, poezia multor altor popoare

Maria Banuş Destin
Niciodată n-o să punem alături, in noapte, coapse si creştet.
Chemarea se pierde-n văzduhul tomnatec, in maldărul veşted.
Stau vieţile noastre, sub măştile anilor, la margini de vremuri,
Ca două triburi pe veci despărtite de două vrăsmaşe totemuri.

Am ales aceste versuri pentru a ‚spune’ ca acea poză/fotografie din postarea de data trecută, nu numai că mai ‚conţine’ adevărul meu, dar în plnă vară se transformă sau se poate transforma ( las o dîră de speranţă …), totuşi, in cea de mai jos

finally