si ce-i dacă risc o pedeapsă ? rămîn cu sufletu-mi’mpăcat : LA MULŢI ANI, Mircea Baniciu !

şi este încă vară

iar eu nu fac nici un pact acum cu Timpul şi cu Nimeni

Anunțuri

pentru că acum nu primesc timp nici pentru o poezie de sîmbătă, deşi…

Maywood – Friday Night

cei care nu cunoasteti melodia, ascultati – Va rog !- si versurile…
multumesc !
sa aveti zile si nopti frumoase!

Worked all day, it was a mess.
Did my job without success.
Better luck next time, they’re telling me.
Why don’t you get off your chair.
Go and get yourself some air.
Monday is another day, you see?

Friday night,
means you have to take a chance.
Friday night,
start the week-end with romance.
Don’t know why…
I’m not in the mood to dance.
Make it right,
Friday night.
Friday night,
means you have to take a chance.
Friday night,
start the week-end with romance.
Don’t know why…
I’m not in the mood to dance.
Make it right,
Friday night.

Wish that I could disappear.
I feel I’m not wanted here.
I never seem to make a move that’s right.
Pushed away and turned around,
felt my feet upon the ground.
Move towards another Friday night

O scrisoare deschisă şi un zbor eşuat

(iertată a-mi fi, rog, asocierea !…)

Decolarea a început prost – după cîteva minute am simţit că direcţia nu era cea dorită, apoi cerul se unea cu pămîntul , culorile se amestecau, iar cînd m-am dezmeticit, aripile zmeuui de hîrtie erau rupte, parcă sfîşiate, eu eram încă prea amorţită pentru a simţi vreo durere, eram năucită de priveliştea locului unde ajunsesem. Termosul de cafea ramas intact, ciocolata se putea mesteca, ţigările, în schimb, de negăsit.
zbor esuat
Atît cît imi permiteau braţele să mă mişc, am desfăcut mai larg rucascul şi am scos unul dintre puţinele ziare-reviste luate cu mine: Observatorul Cultural. Şi ca de obicei, mi-a fost cam greu să aleg cu ce anume să încep, dar, mijînd ochii -fără ochelari- am zărit un tiltlu cu un nume : ’ Scrisoare deschisă adresată scriitorului Petru Popescu’, m-am uitat cine semnează: Autor: Dinu BĂLAN şi am potrivit bine pagina pentru a putea citi.
Mai întîi şi-ntîi, m-a surprins subtitlul (nu scriu încă ‚intrigat’ ) : ’ Cine v-ar mai putea citi în România?’ şi argumentaţie scrisă serios, cu o frază ce menţine atenţia trează şi destul de greu de combătut :‘ Azi, tineretul e sub impactul audio-vizualului şi sub farmecele entertainment-ului. Cititul a căzut enorm. Deci să nu vă faceţi iluzii că îi veţi recontacta pe tineri. Cei care or să fie, eventual, prezenţi la lansarea cărţii dvs o să vă cumpere romanul pentru că sînteţi la Hollywood. În rest, nu ştiu cît şi cum o să vă citească. În general, calitatea studenţilor noii generaţii e slabă, pentru că nu-i mai interesează valorile umaniste, ci cele copiate din media americană şi cele plaisiriste/hedoniste.’
Cîteva paragrafe mai jos: ’ La noi scara de valori este inversată: VIP-uri politice, fotbalistice, maneliste, de show-biz cras. Acestea însă sînt îmbrăţişate de tineri cu ardoare. Banii, reuşita financiară şi de mariaj, celebritatea obţinută prin orice mijloace sînt reperele lor. Valorile individuale triumfă, călcînd în picioare pe cele de grup, sociale şi, deci, culturale. Eu cred că dvs. cunoaşteţi mai adînc inima secretă a României. Din păcate, ea are acum iz fanariot.’
După ce renunţă să moralizeze ’ sceptic şi filozofic’, autorul scrisorii îşi aminteşte,totuşi, că ’ talente tinere există cu grămada. Nu asta e problema. Numai că ele se ratează (nu ştiu să se autoadministreze cu succes, aşa cum aţi făcut dvs), iar boema şi pesimismul înseamnă noua condiţie a intelectualului de azi.’
Dar şi că : ’ atuul lor este tinereţea. Ce condiţii au! Internet, limba engleză şi franceză, posibilitatea de a călători din punct de vedere fizic sau online unde doresc. Şi totuşi? Pe noi ne roade sistemul politic fanariot din Romania în context modern: mica învîrteală, ciordeala băieţilor deştepţi, succesul politic şi financiar fără scrupule şi reguli. Profesorul şi omul de cultură cît de cît vertical au ajuns nişte oameni demni de milă, cu un statut social redus. Ei nu mai înseamnă o influenţă şi o seducţie socială semnificativă.’

Ei, aici, incep să mă descreţesc şi iau o gură de cafea: am mai scris despre temerile mele privind dependenţa şi capcanele Internetului, despre groaza cu care am ocolit -nu îndeajuns, uneori!- unele site+uri unde era/este schilodită limba română şi nu numai…, dar am scris şi o repet de cîte ori simt nevoia: UITAŢI-VĂ, OAMENI BUNI, LA ACESTE COLTURI DE BLOGOSFERĂ – WORDPRESS şi BLOGSPOT sau BOOKBLOG.ro , ori LITERNET.ro (îmi este tare dor de AGORA PC Magazinului…), sunt doar cîteva site-uri unde se poate vedea, simţi şi a se asigura că există talente tinere care nu se pierd, de la poeţi şi romancieri, pînă la tastatura deloc blîndă, dar dreaptă a unor tineri critici foarte înzestraţi şi documemtati; desigur, orgoliul specific vîrstei nu lipseşte, dar nici nu face excese nepermise.

Reuşesc să beau cafeaua şi să mă simt ceva mai bine din şocul aterizării mele, îm timp ce Domnul Dinu Bălan rămîne optmist : ’ Probabil tinerii vor fi sensibili şi receptivi la reuşita dvs artistică şi profesională, să recunoaştem, spectaculoasă, pentru că ei înşişi sînt aventuroşi şi dornici să se afirme. Pe această coardă, veţi ivi, cu siguranţă, o melodie nouă a tinereţii ca un etern început.’
Frumoase gînduri-cuvine adresate unui scriitor care se spune că ar fi ’revoluţionat’ liteeratura româna in anii ’70, dar despre care, eu personal, ştiu că îi citesc şi recitesc cu drag cărţile, dar acel PRINS al său, îl iubesc enorm, deşi nu am înţeles de ce la reeditare, după 1990, a schimbat dedicaţia….(era una dintre cele mai frumoase dedicaţii citite de mine … pînă acum, chiar…)

Dacă am inversat unele pasaje din scrisoare, sau dacă am ’atins’ o temă deja epuizată,probabil, în comentarii, rog a se pune pe seama stării în care mă aflu acum: zbor eşuat, aripi frînte, răni de oblojit… prin urmare, în luna mea preferată – August- voi rămîne tot prin aceste locuri ciudate…

( chiar dacă mai reuşesc să fur căteeva minute de net – nu sunt în stare să explic cum, doar sunt ’monitorizată’ 🙂 )

Marea, ca un posibil PDS

e vremea vacantelor,
mergem la munte
sau la mare

eu as prefera marea

rindurile de mai jos le–am gasit in urma cu citiva ani –multi- printre insemnarile mamei mele;
nu am intrebat-o atunci si nu am stiut niciodataa daca erau/suntt ale ei sau le-a intilnit ea undeva si i-au placut…
si pentru ca si mie imi plac si acum, indraznesc sa ma gindesc la ele ca un posibil PDS

‘geologii au vazut-o neagra, de aproape e verde, de departe, albastra, daca o gusti, e sarata,
In orice caz e delicioasa ‘

ilustrata scanata de mine

ilustrata scanata de mine

Si cum spune un poet controversat, dar de un talent urias incontestabil (am avut curajul sa o scriu …)

‘ si ride si plange si canta si doare
si se da tuturora
veniti catre tarmul de mare, e ora!

zborul meu pe timp de criză

Repaos, fara griji (?!?), fara stress ( ‘ce inseamna ?’ am intrebat eu ), fara net, ( ‘aiurea‘ am replicat in gind), lecturi usoare ( ‘ok, librariile si chiscurile de ziare au oferta generoasa’), muzica si eventual filme relaxante, vesele, de preferinta comedii ( ‘bine, am filme cu Donald&co.’) si cit mai multa pimbare (‘singura, desigur’), toate – se intelege de la sine- intr-un loc placut.

cam acestea erau replicile spuse sau doar gandite din cabinetul lui nenea doctoru’.

destul de simplu, pun alaturi de ciocolata amara,  cafea, tigari mentolate – despre astea nu mi s-a spus nimic- asa ca nu figureaza nici la interdictii, nici la recomandari, pun , asadar, citeva carti – aici respect indicatiile si nu ma ating de cele de pe masuta, filmele lui Disney nu prea stiu cum le vad, depinde cit tine bateria acumulatorului, iau cu ambele miini CD-uri cu muzica (de la Mendelssohn, despre care unii, mai nou, cosidera ‘nu impresioneaza decat cel mult uman’, pina la muzica sarbeasca) si iata ce ascultatoare am devenit … 🙂

ramane sa aleg locul – ei, aici e ceva mai dificil, pentru ca anul acesta nu am facut nici un plan, nici o rezervare si mai trebuie sa gasesc un loc linistit…
imi amintesc de ideea lui Andi cu zmeul de hartie si gata!– am gasit solutia: dar am o problema: e criza si de hartie, ei, ce ma fac?!!?
Dar stiu un zmeu taaaaareeee frumos, cel al lui Tudor Chirila
Si iata-ma pregatita sa zbor

Voi ajunge ,poate, aici photo by Henry Haneda

sau aici

sau  poate aici

dar s-ar putea, , cu ceva sansa, sa ajung intr-un asemenea loc

 locul  unde vreau sa ajung

frumos si bun si… este zmeul acesta….

cînd nu doar din grabă ajung superficială

Am obevat in contul meu ca cineva care a avut bunavointa si curiozitatea de a-mi vizita blogul a lasat link-ul complet de la acel rablou chinezesc din sec XI-XII;
Eu multmesc pe acreasta cale si cu toate ca sunt convinsa ca link-ul respectiv se afla pe undeva, pe un blog, consider ca este de datoria mea, nu e doar ‘fair-play’ de a-l transcrie mai jos

http:/www. npm.gov.tw/exh96/orientation/

si link-ul primit si transcris de mine

http://www.npm.gov.tw/exh96/orientation/flash_4/index.html

Este inca o data cind mi se reconfirma graba cu care trec peste niste amanunte; daca as fi fost mai atenta, as fi observat ca este dar o parte din link-ul original ;

ar fi trebuit ca cel putin din curiozitate sa ma uit peste link-ul original….

si iata cum graba duce la superficialitate si la suficienta… si mai departe, imi este teama sa ma gandesc ce ma poate astepta…

despre relatia Suficienta-Superficialitate si urmarile lor as vrea sa incerc sa scriu cindva; stiu, au facut-o deja si o pot face altii mai bine decat mine; eu voi indrazni sa scriu asa cum pot si cum inteleg eu.
pina atunci, insa, MULTUMESC inca o data persoanei care a lasat link-ul
(si pote se si ‘dezvaluie, pentru ca recunostiinta mea sa fie mai…’personalizata’)

Merita sa priviti intreg ansamblul !